A fi sau a nu fi...

...ECO!

Mda... cam asta e intrebarea!

Planeta noastra s-a nascut in urma cu 4,6 miliarde de ani si nu arata deloc asa cum o cunoastem noi astazi.

As putea spune ca a trecut prin multe " operatii estetice".

Mai intai au luat nastere rocile, apa si aerul, iar in cele din urma viata!

Dar oare stim sa pretuim ceea ce ne-a fost oferit "mura-n gura" de catre natura?

Nu credeti ca o data cu dobandirea unui lucru trebuie sa ne asumam si raspunderi?

Si noi ce am facut? Oare am reusit sa protejam mediul inconjurator? Nu tocmai. Specia umana s-a tot bucurat de evolutie, a tot cercetat, a facut noi descoperiri etc., iar in timpul asta cine suferea? Chiar el... cel ce ne suporta existenta de atata amar de vreme... Pamantul.

Planeta noastra suporta consecintele neglijentei oamenilor. Ce e mai grav e ca desi suntem constienti de raul pe care il facem nu suntem in stare sa punem capat anumitor proiecte nu tocmai eco.

Nu cumva suntem prea avari? Prea egoisti?

Ba da! Tocmai din dorinta de a avea un trai cat mai comod, cat mai decent am poluat. Mai mult sau mai putin, constientizand sau nu... conteaza ca am facut-o! Omul... cel mai evoluat mamifer... Si cum se foloseste dansu' de aceasta calitate? Autodistrugandu-se!? Oare e drept ca noi sa reusim sa ruinam in cativa zeci de ani ceea ce natura a creeat in milioane?

Semnalul de alarma a fost dat de ceva timp. Bomba cu ceas s-a declansat, iar noi suntem singurii care pot contribui la dezamorsarea ei. Dar inainte de asta trebuie sa invatam sa ne protejam pe noi si dabia dupa pasul acesta putem ajuta. Abia dupa ce invatam sa ne respectam pe noi insine vom fi capabili sa ocrotim si sa conservam si elementele mediului natural. Sunt convinsa ca impreuna, cu putina atentie din partea fiecaruia am putea sa avem o planeta mai curata si automat sa traim intr-un mediu mai sanatos.

Si... chiar nu este extraordinar de complicat. Cu putin bun simt si bunavointa putem reusi!

Putem incepe prin lucruri simple. Sa incercam sa ne dezobisnuim de reflexul de a arunca resturile menajere pe jos. Pentru ele exista cosurile de gunoi puse din metru in metru! Nu pentru design!

Cand iesiti din camera stingeti lumina!

Cand va spalati dimineata pe dinti, inchideti apa! In 5 minute se pierd aproximativ 20l! Imaginati-va cata risipa se face la nivel mondial.

Hai sa ne mobilizam. Sa incercam sa facem ceva. Asta daca ne dorim ca si nepotii nostri sa se poata bucura de resursele pe care ni le ofera natura. Ar trebui ca de fiecare data cand avem tendinta de a polua sa ne amintim de un singur lucru: Omul nu poate supravietuii fara natura, insa ea poate exista si fara prezenta noastra. Respectati-va pe voi, respectati natura!

Destin.

In putinele ore de italiana la care binevoiesc sa-mi fac simtita prezenta incerc sa ma duc cu temele facute.

Asa se face ca... am avut de scris o compunere pe tema " destin".

La inceput ma gandeam ca o sa scriu romane si ca dupa o sa imi fie lene sa traduc tot.

Ok... Am fost asaltata de ganduri, fiecare exprimand altceva.

Si... cand am ajuns in fata foii... Surpriza! Mi-am dat seama ca... de fapt nu prea stiu ce sa scriu.

Adica aveam in cap multe chestiute, care mai de care mai filosofice.

Dar... nu stiu de ce nu reuseam sa imi transpun gandurile pe foaie.

Parca simteam ca nu imi apartin... Si chiar nu imi apartineau.

Erau pur si simplu niste idei auzite pe tot parcursul acestor 16 ani de cand fac umbra Pamantului, dar nu credeam cu adevarat in ele.

Asa ca... am mai dat un "research" ca sa-mi gasesc propria opinie. Si... mai sec de atat nici ca se putea.

Mi-am pus o intrebare: " Oare chiar exista undeva un dosar plin cu fisele fiecarei persoane?"

Si chiar a fost precedata de o a2a: " Oare chiar exista cineva care sa ne dirijeze asemeni unor pioni pe o tabla de sah?"

Apoi mi-am dat seama ca daca imi raspund la intrebarile astea o sa aberez cam mult si probabil o sa deviez de la subiect.

Si apoi am inteles.

Imi place sa fiu mai independenta, nu suport sa depind de cineva si cu atat mai putin de ceva.

Asa ca... Nu suport ideea aia cum ca viata mea se afla scrisa undeva, iar eu degeaba fug sau degeaba ma zbat pentru a-mi asigura un trai mai bun... pentru ca inevitabilul oricum are sa se intample! Nu! Nu! Nu!

Imi place sa cred ca eu sunt creeatoarea destinului meu!

Nu vreau sa dau vina pe soarta pentru toate esecurile mele...

Ar fi prea simplu, prea plictisitor!

Top 5 mass-uri pe messenger

Oook... Eu inteleg, va plictisiti. Foarte dragut, dar de ce nu incercati sa faceti ceva constructiv?

Vreau sa zic... chiar credeti ca cineva inghite macar un cuvant din toata pledoaria trimisa intregii liste de mess?

Dar trebuie sa recunosc, aveti ceva imaginatie...

1. "Sall all/ Bye all!"

Chiar crezi ca pe mine ma intereseaza cand vii tu sau cand pleci? Chiar crezi ca imi face placere sa fiu salutata de cel putin 10 ori/zi, asa la modu' general? Inca nu inteleg rostul acestui mass. Oare doar vor sa para politicosi salutandu-te sau ei chiar cred ca messengerul nu te anunta cand intra si cand ies. Nu, de fapt cred ca sunt niste simpli bagatori in seama, niste patetici cersetori de atentie!

2. “Stiati ca: Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321. Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau. Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu.” Terminati cu mass-ul asta, treaba asta nu merge. Si chiar daca ar merge…ganditi-va la Politia Romana!

3. "Citind acest mesaj singur vei muri de tanar, vei ajunge gunoier, o sa ai sida,cancer. Daca vrei sa se anuleze blestemul da-l la cel putin 3 prieteni..."

Wtf...

Voi realizati ca ar fi trebuit sa mor de cel putin 3223 de ori ?

4. "cat tii la mn??0%1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10% 11% 12% 13% 14% 15% 16% 17% 18% 19% 20% 21% 22% 23% 24% 25% 26% 27% 28% 29% 30% 31% 32% 33% 34% 35% 36% 37% 38% 39% 40% 41% 42% 43% 44% 45% 46% 47% 48% 49% 50% 51% 52% 53% 54% 55% 56% 57% 58% 59% 60 % 61% 62% 63% 64% 65% 66% 67% 68% 69% 70% 71% 72% 73% 74% 75% 76% 77% 78% 79% 80% 81% 82% 83% 84% 85% 86% 87% 88% 89% 90% 91% 92% 93% 94% 95% 96% 97% 98% 99% 100% :raspunde ::::::: [da-l my dparte] !!! rasp obligatoriu !!!! ya sa va vad sorry l-am primit si eu [massssss]"

Oooo da! Deci... chiar da...

In primul rand intrebarea e stupida, iar apoi... partea cu "da-l mai departe"... Dar poate nu vreau, femeie! Te-ai gandit la asta?

Si dupa " raspuns obligatoriu". Hai sa mori tu? Si cine ma obliga sa-ti raspund?

Dupa toate astea te anunta ca "si ea la primit" si deh... trebuie sa o ierti, asta daca nu cumva esti obligat sa faci. :))

Si la sfarsit... te anunta ca e mass.... de parca tu ai fi inapt si nu ti-ai fi dat seama.

Mdeah...

5. "Dumnezeu se uita la tn acum † † † Daca citesti acest mesaj cu mana pe mouse Dumnezeu il trimite pe Sf.Petru ca sa-ti aduca fericirea eterna † † † DA MAI DEPARTE DACA TU CREZI IN DUMNEZEU....ouu da...fericire eterna???..:\..nuh prea cred..me rog..mass"

Ha ha ha!

Uite ca si religiosii si-o ard pe messenger. :)) Trecand peste continutul suspect de imbecil al acestuia, pe mine ma omoara incheierea aia pe care o regasim la majoritatea massurilor de genul " Nuh prea cred... me rog... mass". Pai si daca nu crezi... De ce dracu' mai trimiti mass-ul mai departe?

• Si acum sa va dedic si eu un mass... Unu din acela, cum sa-i spun eu... "fitza pe 2010"!

"SENZATIONAL! Sa moara fanica si bibilica de nu e adevarat! Incercati si voi, chiar merge!!! Deci fi atent, functioneaza in felul urmator: Scrie-ti numele de 3 ori, data nasterii de 4 ori dupa care fa si doua inimioare. Apoi apasa f1 de 3 ori si ctrl si alt... si dupa f2+ f3 + f4. Acum restarteaza-ti calculatorul! Gata? Perfect... acum il poti inchide de tot! Arunca monitorul pe fereastra, dezasambleaza imprimanta, inverseaza butoanele de la tastatura dupa care preseaza-le cu un ciocan, arunca mouse-ul in toti peretii pe care ii detii, scuipa unitatea de 3 ori. Acum revino la fiecare piesa in parte. Toarna benzina peste ele dupa care joaca-te cu un chibrit deasupra lor. Joaca-te fotbal cu boxle si rugby cu web-ul. Acum pregateste-te pentru marea surpriza. Uita-te in oglinda. Ei ce vezi? :D Nu e cumva o fata ce seamana putintel cu un om extraordinar de idiot? 2 urechi mari asemeni magarilor, un bot de cal, maini de melc, picioare de rama, limba de peste! Da, da,da! Ti-am spus eu ca merge!

Ce spui tu? Nu merge? Cum asa? Aaaa... Te rog frumos sa "mi-o scuzi". Am uitat sa mentionez: Pe tot parcursul ritualului nu uita sa te gandesti la persoana iubita, e esential!

E pe bune faza, sa mor! Trimite mai departe la minim 30 de persoane. Daca nu o faci risti sa ai ghinion pentru tot restul vietii. Matusa tatalui tau si verisoara unchiului meu a patit-o! E pe bune! Scz de mass, stiu ca e idiot, dar daca tot l-am primit... era pacat sa nu il impartasesc si cu voi!.

Mdeah.... Cam asa ceva. :))

Pentru Ady the madman (Part2)

Am uitat sa mentionez cateva detalii. Scumpul de Ady are si un al2lea post... ca un fel de continuare. Si ce credeti? Cand l-am citit mi-a aparut un film in cap. Bine... ce-i drept a adaugat si el cateva chestiute, total pe dinafara subiectului, dar a adaugat.

Citez: " Completare Viata? cu totii o traim.Sau nu?Depinde de noi!Cuvantul magic este DA!Alege sa spui DA!Lasa cuvantul DA sa intre in viata ta!Gasesti tot felul de scuze si spui NU.Asta NU e bine, asta NU imi place, asta NU imi convine...dar ce iti place?...hmmm...te pune pe ganduri , nu? Asta e perioada cea mai potrivita pentru intrebari?Imi plac prietenii!stii macar ce inseamna cuvantul PRIETEN?

"

Si zici ca eu scriu cacaturi?

Uite-l ma cum se contrazice el singurel asa... Offf...

Partea cu scuzele iti suna cunoscut? Cam asta faci tu ma! Suntem oameni, diferiti! Cu pareri, idei si conceptii asupra vietii total diferite! Vrei sa ma apuc sa-ti explic dupa ce criterii ma ghidez eu? Chiar vrei? Ai atata rabdare incat sa citesti aproximativ 1000 de randuri?

Tu in postarea de mai sus indemni lumea sa fie PRO. Dar nu mentionezi adeptul cui sa fie...

Tu iti dai seama ma baiatule cum ar fi sa fim toti PRO in general? Nu crezi ca ambele cuvinte. si "da" si "nu", isi au rostul lor? In fine... tu stii!

Apropo, am vazut si eu filmul ala cu Jim Carrey ( nu-mi amintrsc numele) si chiar mi-a placut si te felicit: ai inteles partial morala, insa gandeste-te ca intradevar e interesanta ideea, Jim e un actor f. bun, dar tot film ramane! Fictiune, inspirata din realitate ce-i drept, dar tot fictiune.

So... grow up, boy! (asta ca sa te iau pe limba ta). Si nu in sensul de a te maturiza precoce, ci

DESCHIDE OCHII!

Nu stiu ce ma determinat sa raspund speculatiilor tale si nici nu imi pot explica de ce tocmai mi-am pierdut ceva minute explicandu-ti tie ca nu ai dreptate in tot ceea ce spui, dar daca cumva nu apuc sa termin de invatat tot la biologie pana maine la ora 9 sa stii ca tu esti vinovatul!

Pentru Ady the madman.

Hi hi hi. "Simteste-te" bine Aditule, tocmai iti dedic un post!

Sau mai bine simte-te jignit ma.

Tu realizezi? Iti dai seama ca tocmai eu, o adolescenta frustrata si cu idei de cacat iti dedica cateva randuri?

Trebuie sa faci ceva neaparat. Si cand zic neaparat, neaparat sa intelegi ma baiatule!

Si ca sa inteleaga si restul potentialilor cititori ai acestui post astazi am intrat pe blog si am dat de 2 comentarii in care eram criticata ( sau ma rog... jignita).

Oook... Nu-i nimic rau in asta, fiecare are dreptul de a-si exprima propria parere.

Apoi... am intrat si eu pe blogul respectivului din pura curiozitate. Pentru ca din ce imi spusese baiatu' parea un fel de "atotstiutor, genial, perfect" exemplar al adolescentilor din ziua de azi.

Ok... intru si... SURPRIZA! Ce credeti dragilor? :)) Baiatu' are si el 2 posturi si vro' 4 vizualizatori... Din alea 2 posturi unu imi este 3 sferturi dedicat mie si restul prietenului meu.

Ooooo daaaa! Asta chiar a fost maxima! Nu ma asteptam la asta.

Inca imi pun intrebarea " Oare dragutu' de el isi facuse dinainte blogul sau e facut special ca sa ma critice pe mine?"

In fine nu asta conteaza...

Dar ce credeti voi ca am aflat prin intermediul acelei postari? Ca eu... sunt o pustoaica de 17 ani... frustrata!

Wow...

Aaa... Si ca sunt cam " tango" cu scoala! (nu intrebati va rog).

El e un cult. Nu zic ca nu e. E genu' ala de baietas care iti scrie juma' de fraza in romana ca la sfarsit sa iti bage fatala... in engleza, evident! Pai ce naiba? Limba romana nu si-ar mai gasit linistea daca nu ar fi fost imbinata armonios cu niscaiva engleza. Si in plus... e cool!

Prietene, in primul rand nu am 17 ani, ci 16.

In al2lea rand... ia sa vedem ce mai spusesi tu despre "je" ( asta ca sa iti arat ca si eu sunt tru si stiu putintica franceza).

Aaa da... sunt o frustrata! Bai, bai, bai... Deci daca baietasu' asta nu scria un post despre mine si frustrarile mele de-o profunzime atat de emo, as fi putut jura ca si-a trait viata degeaba!

Dar ce ar spune Dexul despre acest cuvant?

"FRUSTRAT~Ă~ŢI, 1.nu există cuvantul in dex.2,daca totusi cineva te-a botezat „frustrat“-demitizarea acestui cuvant este: 1,Frustrati suntem cu totii.-dar mai mult *frustrat este (1)taciturnul(omul care tace) si mai putin *frustrat este (2)vorbaretul(omul care vorbeste)-mai ales daca acesta are si ceva de transmis celor din jurul lui.(oamenilor in special)"

Din punctul asta de vedere eu nu ma consider nici pe departe frustrata.

Mai stimate' individ ( nici nu stiu cum sa te numesc), nu am sustinut nici macar o secunda ca nu mai trec si altii prin ce trec eu. Dar de aici pana la o afirmatie de genul: "Mai mama, get real!Prin ce treci tu, trecem toti la varsta asta: nu suntem intelesi, ni se interzic cam multe, toti cer socoteala, insa...pierzi esentialul:viata!", crede-ma ca e cale lunga, la naiba de fapt e infinit de lunga!

Nu stiu prin ce treci sau ai trecut tu la varsta mea, insa nu ma simt deloc neinteleasa, nu mi se interzice nimic in plus fata de ce le interzice LEGEA altor oameni, si socoteala care imi este ceruta nu cred ca are nici cea mai mica legatura cu frustrarea pe care pretinzi ca o port!

Pierd esentialul? Pierd viata? Da ia' explica-mi tu mie cum ai ajuns la concluzia asta. Stii ce ti-ai pierdut tu? Timpul! Ai citit probabil vreo 3 postari de-ale mele... Astea de pe prima pagina si... pac pac, ce-ai zis tu? Iote ba ce proasta e asta! Isi detaliaza ea aici starile ei, de parca pe mine m-ar interesa. Pai si de ce pasarica mamiticii tale ai mai citit? De ce te-ai obosit? Ha?

Pe langa faptul ca nu ai inteles nimic, da nimic din ce am vrut eu sa subliniez in tot cacatu' pe care l-am mancat pe blogu' asta, ai tras si niste concluzii pripite si apoi ai inceput sa fabulezi pe propriul tau blog si sa afirmi ca NOI suntem niste frustrati!

Cu ce drept imi spui tu mie pe cine sau pe ce sa ador?

Si de fapt, de unde dracu' esti sigur ca eu ador doar tigarile si ca nu ador si pe cineva?

Bancile pe care le critic... Nu critic prietene nici macar o banca! Da' nici una ma!

Critic acele persoane care au avut stralucita idee de a le planta acolo!

Si aici iti mai explic o treaba, nu sunt suparata pe nimeni. Nu zic ca cineva nu ma lasa sa-mi traiesc copilaria. Ci ca in timp ce noi, poporu' stam cu grija zilei de maine ( nu eu neaparat, dar parintii mei, parintii tai, parintii altora poate fac asta), ei astia de sus planteaza banci in parcuri, schimba borduri de n'spe mii de ori pe an. Te-ai gandit ma vreodata de ce? Pentu ca ei estimeaza valoarea unei banci de 5 milioane la cel putin 10 milioane.

O bordura la fel, la pret dublu!

De ce? Pentru ca tot unii dintre ei, aia sus pusii' au firme diverse care produc orice.

Si... LOR le intra banii in buzunare, LOR!

Si sincer ma doare'n cot de cati bani le intra lor, dar problema era ca nu ii lasa pe altii sa traiasca!

Cica " sa ne plangem stim cu totii, e cel mai simplu."...

Si cica nu am realizat nimic in astia 17 ani, am facut umbra degeaba pamantului.

Mdea... de fapt sunt 16. Voi va dati ma seama cate as fi putut realiza eu in astia 16 ani? Tinand cont ca parca saptamana trecuta invatam sa "stau in doua" si parca alaltaieri inca-mi taraiam mucii prin iarba in care ma jucam de-a fatea ascunselea cu colegii mei de celula, pardon gradinita si parca mai ieri invatam sa scriu... Chiar cred ca mi-am ratat viata!

Si tot dragutul de Adi explica cum ca vremurile in care traim nu sunt deloc grele si ne amintea de periodele de pe timpul razboaielor, cand oamenii nu aveau ce manca etc.

Pai... tu realizezi care era cauza acelor razboaie? Realizezi in ce situatie se afla populatia in zilele de azi? Realizezi ca sunt tot mai multe sanse sa inceapa al3lea razboi mondial?

Zi ma, realizezi? Stii ca si in zilele noastre, in Romania, tarisoara asta in care iti e tie rusine sa traiesti pentru ca esti din generatia asta a noastra, a frustratilor, se moare de foame?

E perioada de criza, rata somajului creste! Si nu intru-n detalii ca te bag in ceata...

Cica toti ne gandim si discutam despre iarba.

Mare om Ady asta ma... A ajuns el la concluzia ca noi nu ne gandim decat la IARBA!

Ok... te intreb si eu asa ca fapt divers, cand si unde ai citit tu la mine pe blog despre IARBA?

Aaaa... zici ca ai citit la skunkyrastaboy... Ahaa... inteleg.

Pai si?

Cu ce iti deranjeaza tie vegetarea faptul ca cineva se gandeste la asta?

Te-ai gandit si tu vrodata ? Stii cu ce se mananca? Stii care ar fi avantajele legalizarii ei?

Nu pentru fumatori in special, ci pentru tara in general.

Ai idee cat de mult ar putea inflori turismul?

Ai idee de ce nu se legalizeaza de fapt? Stii ca in unele tari se foloseste pe post de medicament? Realizezi ca alcoolul, tigarile si multe alte medicamente au de 10x mai multe reactii adverse asupra organismului nostru?

Si... ca sa iti permiti sa tragi o concluzie precum " fetita asta e patetica", care reiese dintr-o propozitie incalcita care are ca rezumat " ai facut un scop din iarba" ar trebui sa afli mai intai daca FUMEZ IARBA!

Dar oricum... iti admir gestul si iti multumesc profund de reclama gratuita pe care mi-ai facut-o.

Insa iti dau si eu un alt sfat: mai documenteaza-te inainte sa afirmi cate ceva. Si vezi ca limba romana e mai curva asa... e cu mai multe intelesuri, subintelesuri si sensuri metaforice, deci data viitoare cand mai citesti ceva pe un blog sau intr-o revista, sau unde vrei tu, analizeaza mai bine textul.

PS- in postul la care ai facut referire tu in mare parte am mentionat chiar si eu ca este de cacat si ca l-am scris cu scopul de a va pierde voi fraerii timpul.

Bye!

Eu, tu, noi, voi.

Simt nevoia sa aberez.

Si o voi face. Chiar aici si chiar acum.

Pentru ca pot in acceasi masura in care vreau sa fac asta.

Pentru ca ma plictisesc si pentru ca imi doresc sa va plictisesc si pe voi.

Prea multe introduceri, prea multe cuvinte...

Prea multa monotonie, prea multe griji cotidiene, prea mult stres.

Intr-un cuvant prea multa omenire.

M-am sictirit maxim. Maxim am spuuus!

Vreau sa fug, sa scap de tot. Sa las in urma toate amintirile, atat pe cele frumoase cat si pe cele urate!

Vreau sa fiu lasata in pace, sa nu ma mai urmareasca ganduri sumbre, indivizi falsi, peisaje monotone.

Vreau sa am sansa la un "nou inceput" !

Nu mai vreau sa ma urmareasca trecutul, nu mai vreau sa traiesc din amintiri. Vreau sa traiesc noi clipe minunate ca mai apoi sa traiesc alte clipe si mai minunate si astfel sa le uit pe primele.

Iar cele urate... imi ajung deja!

Vreau sa pot fi asemeni unui copilas, sa ma pot bucura de cel mai banal lucrusor ce-mi pica-n mana. Vreau sa scap de toata agitatia... Sa nu-mi mai sune telefonul in cele mai geniale clipe din viata mea. Sau cel putin, daca tot suna sa aibe bunul simt de a nu imi strica ziua cu o veste extraordinar de proasta! Vreau sa nu mai fiu nevoita sa deschid televizorul si sa ma oripilez! NU! NU! NU! Vreau sa ma pot uita in voie fara tot felul de manipulari in masa, fara toate stirile alea sumbre, fara OTV, fara posturi ce traiesc de pe urma pitipoancelor de genul "sexy braileanca"!

Nu mai vreau sa aud promisiuni peste promisiuni din partea LUI!

Nu mai vreau minciuni peste minciuni din partea LOR!

Nu mai vreau reprosuri din partea VOASTRA! Nu mai vreau nici macar sa imi strigati numele!

Ma deprima... Cine? VOI! Care voi? Aia toti cu gura mare.

Ce? Cum? Unde? Ce a facut aia? Cum a facut ala? Taci in pula mea!

Vreau sa pot fi cine sunt cu adevarat, chiar daca inca nu sunt sigura de identitatea mea.

Vreau sa ma plimb peste tot si nicaieri, fara griji, fara mobile care sa sune ca dracii, fara persoane care sa ma arate cu degetul, fara TINE! Da exact, fara tine....

Care tu? Pai... TU ma... TU!

Ala pe care in clipa asta il trimit la dracu'!!!

Si dupa vacanta asta bine meritata in care mi-as dori sa ma detasez de toti/e...

Vreau un EL ma... un EL! Cer prea mult? Un el care sa-mi fie aproape, un el capabil sa ma inteleaga, un el demn de iubirea pe care o am de oferit, un el langa care sa nu fiu nevoita sa imi spun minciuni minut de minut, un el care sa nu ma faca sa imi iau caaaampiii!

Si... cica am un "el" langa mine....( dar aici e doar teoria)...

Si cica i-am incrediintat toata dragostea mea, si cica sunt prea mica sa vorbesc de dracovenii dastea... Pentru ca cica nu le inteleg si cica nu's capabila sa iubesc...

Oare nu sunt? Oare e doar o iluzie?

Sper din tot sufletul.

Sper sa nu fi decazut in halul asta, ma sperie gandul ca as putea fi "dependenta" de o persoana.

Sau poate teama asta e cauzata tocmai din dorinta arzatoare ce se afla in subconstient.

Acea dorinta umana, exact! Aceea de a iubi si de a fi iubit.

Poate...

Prea relativ pentru mine.

Bai tu intelegi ce cacat mananc eu aici?

Zi ma, tu intelegi?

Ahaaa fraiere, te-am ghicit! Acum iti spui in cap cum ca eu am luat-o razna si iti dai o palma si iti zici " La dracu', iar am pierdut timpu' cu nebuna asta!"

Nu delirez MAAA! Asta simt, dezordinea asta pe care o poti observa si in literele pe care tocmai le-am insirat mai sus o regasesti in capul meu, in mintea mea, IN MINE!

Si nu bai, nu sunt retardata. Ar fi fost bine...

Sunt doar eu... o simpla adolescenta prinsa intr-o lume plina de cacat, cu oameni de cacat prinsi in tot felu' de treburi de cacat...

Si chiar si postu' asta e plin de cacat!

Si tu ma cititorule... HA HA HA!

:)) Treci in dus ca te-ai manjit!

Dedicata.

Dupa o indelungata cercetare asupra eului meu sentimentalistic.... am conchis ca verbul care ma reprezinta cel mai bine este " a simti".

Shhhht! Sa nu va aud cu vro' incercare de a nega.

De ce zic asta? Pentru ca in ciuda tuturor aparentelor chiar sunt sensibila si oricat de geu mi-ar fi sa o spun am sentimente poate mult mai profunde decat ale altora...

Cel mai mic cacatel il simt la un nivel cu mult mai ridicat decat poate altii l-ar percepe...

Dar diferenta intre mine si voi este ca eu nu arat asta. De fapt arat, dar las loc de interpretarile fiecaruia si nu caut sa evidentiez aceastra trasatura " minunata" cu care am fost inzestrata...

Si... Daca nu va repet din doua in doua minutele cuvinte precum " te iubesc" asta nu denota ca nu simt asta...ci ca pur si simplu nu ma exteriorizez cu aceeasi usurinta cu care o faceti voi.

Daca nu va alint intotdeauna asta nu inseamna ca nu imi sunteti dragi/e si ca nu simt nevoia de a face asta cateodata... ci pur si simplu ca SIMT o teama, ca ezit.

Daca ati incercat sa fiti dragastosi cu mine dandu-mi dovada de afectiune prin gesturi precum imbratisari si pupiceli... iar eu m-am strambat sau v-am raspuns foarte sec... nu inseamna ca nu mi-a placut ci din contra, m-am simtit coplesita de sentimente si nestiind cum sa reactionez ma eschivez...

Daca atunci cand treceti printr-un moment mai delicat sau imi cereti sfatul in legatura cu o problema indeajuns de complexa eu va raspund sec, ironic si ca si cand totul e mai mult decat simplu nu inseamna ca nu va inteleg, dar simt nevoia de a va ajuta... In felul meu simt ca trebuie sa fac un rezumat al problemutei si sa va arat partile bune, chiar si atunci cand nu sunt... nu o sa fie panica... voi inventa unele extrem de minunate!

Daca abordarile mele in raport cu voi, cei ce imi oferiti zilnic afectiune su cei care pur si simplu imi sunteti in preajma fiindca sunteti obligati de circumstante, sunt prea directe nu inseamna ca am intentia mea a fost de a va rani sau de a va injosi... Nu... Pur si simplu simt nevoia de a imi exprima priopria-mi parere.

Daca mi-ati oferit un sfat bun si nu l-am ascultat nu inseamna ca ma doare in cur de parerea voastra ci ca am simtit nevoia de a incerca pe pielea mea...

Sa aflu singura care sunt consecintele greselii pe care in prealabil voi m-ati atentionat, iar abia apoi ma voi folosi de toate sfaturile bune pentru a nu gresi a2a oara.

( "A2a oara n-o mai fac, mi-am bagat mintile in cap. Promit ca o sa fiu cuminte, de-acuma inainte, de-acuma inainte...").

Deci... Vroiam sa spun ca in ciuda faptului ca ma comport ca o vaca si sunt hiper distanta eu tin la voi si nu as suporta sa va stiu departe...

Chiar daca cateodata ( mai mereu) sunt irascibila... ok, ok rectific, foarte irascibila ... si va raspund sec sau urat... nu am itnentionat sa va supar...

In nici un caz...

Si chiar daca va resping "afectionarile", chiar daca ma prefac ca nu va inteleg si incep sa aberez pe teme idioate, chiar daca sunt una din cele mai dificile persoane, chiar daca sunt o retardata, chiar daca uneori sunt insuportabila, chiar daca mi-am creeat o lume a mea ce pare a fi din gheata, chiar daca la prima vedere par a fi inconjurata de un zid imens de care nu poate trece nimeni...

Vreau sa stiti ca va apreciez in cel mai stimabil mod... Si ca... va multumesc ca inca imi mai sunteti alaturi...

Si vroiam sa va mai spun si ca va.... ... .... .... .... va................. FUT! :))))

Pentru ca acum zambiti si poate chiar chicotiti si va spuneti ca m-am prajit definitiv daca am inceput sa scriu articole de genul....

Dar SIMTEAM nevoia sa fac cunoscute toate chestiutele de mai sus...

Dar asta nu inseamna ca de aici in colo voi incerca sa fiu mai dragalasa sau ca va voi pupa in posterior...

Nu domnisoarelor/ domnisorilor...

Inseamna ca de aici in colo voi fi si mai rau... pentru a va da impresia ca tot ce am scris aici a fost doar o minciuna. Asta petru a evita potentialele pericole...

Si da... consider ca anumite sentimente pot fi numite slabiciuni...

Si da...

VA IUBESC BAI!

Ps- nu cred ca are rost sa dau nume... sunt cateva persoane si se pot numara pe degetele de la o mana... dar credeti-ma ca intre 2 milioane de cunostinte tot pe voi v-as alege fara nici cea mai mica ezitare.

:X

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa...

Nu de alta da vi se urca la cap..

Ciudat...

Voi ati observat ca de fiecare data cand iti propui ceva ... acel ceva se intampla pe dos?

De parca o forta superioara se amuza copios pe tema asta si de fiecare data cand iti vede un beculet aprins deasupra capului sau... un norisor din acela ca in desenele animate... cu o idee de genul " azi ma duc nu stiu unde..." apasa pe un butonas mare si rosu pe care este inscriptionat " reverse"! Si desi tu iti doresti enorm sa duci la bun sfarsit ideea.... parca totul e impotriva ta...si se intampla opusul....

Nu stiu cum sta treaba in cazul vostru, dar la mine cam asa e.

Azi de exemplu imi propusesem sa fac teme si sa termin niste proiecte pentru scoala...

Si... in ciuda faptului ca pe parcursul zilei si a serii am absorbit o cantitate semnificativa de cafea si oleaca de energizant... acum m-a cuprins o moleseala profunda.

Bai si ce e si mai dubios e ca in general sufar de insomnii severe!

Se pare ca la mine draciile astea cu cofeina se manifesta total diferit decat ar trebui.

Bai ... stii ce-i aia ca in fiecare seara ma foiesc in pat pana ajung sa ma infasor in pled precum sarmalele ?

Si de la 3 dimineata pana pe la 6 ( in cazurile fericite) stau si "admir" peretii ... cand in sfarsit isi face aparitia cu o intarziere enervant de mare nenea Ene....

Macar daca era femeie... Bine si atunci m-ar fi sacait, insa avea o scuza plauzibila...

PS: acest articol anost a fost conceput in speranta ca se va plictisi tovarasu' Ene pana il voi termina...

Dar a fost in zadar... E inca aici si insista din ce in ce mai mult ...

Deci rostesc clasicul " si maine e o zi..." dupa care ma las purtata pe aripile somnului.

O daa!

Acel dulce fenomen ce ma introduce intr-o lume fantastica, efemera.... Ahhh...

:X

Somn usor!

pierduta...

Atunc o privire in jurul meu... si... tac... si tac... si tac...

Cele mai pesimiste ganduri imi trec prin cap.

Cele mai neobrazate intrebari isi fac simtita prezenta.

Ce caut eu aici?

Si de fapt... ce e aici?

Ce e cu multimea asta care ma inconjara? Pentru ce traim, pentu cine? De ce?

O gramada de oameni... cai diferite, obstacole mai mari, mai mici... Toti diferiti...

Si totusi... ne intreptam catre acelasi "finish"...

Pai si de ce mai parcurgem drumu' asta? De ce ne mai luptam? Pentru cine, pentru ce? Mda... pentru noi... cica...

Prea multa banalitate, prea multa plictiseala... Prea multa falsitate, ipocrizie...

Si iar aceeasi intrebare sacaitoare... Ce caut eu printre toate astea? Care e menirea mea? Si iar tac...

Ma cufund intr-o mare de tacere.

Plictiseala isi face din nou simtita prezenta... Si e o prezenta a dracu' de enervanta.

Si de fapt, cum pot sa ma plictisesc in mediul asta?

De cine si de ce e determinat plictisu' asta cand am atatea lucruri mai mult sau mai putin constructive de facut?

Si... de ce atatea intrebari? De ce nu pot sa inteleg atatea chestiuni, de ce atatea mari secrete...

De ce sa nu poti avea incredere intr-o persoana? De ce... de ce... si iar DE CE?

Ciudat... de straniu.

Ok... o sa trec si peste gandurile astea de rahat... si peste toate intrebarile astea stupide...

Si... tac...tac...tac... Si merg mai departe cu aceeasi masca pe care o afisez zilnic...

Cea de copilas dragalas si fericit.

~ happy ending ~

niste cacati...

Nu stiu daca voi ati auzit melodia aia a lu' nenea Margineanu...

Oricum va fredonez eu 2-3 versuri... ( in limita posibilului pe care mi-o ofera acest blog).

Suna cam asa: "Barbati, barbati, e plina lumea de cacati,/ de suparati si de incordati/ nu stiti decat sa va imbatati".

:))))

Bine, trecem peste restul refrenurilor care sunau la modu': " Femei, femei, e plina lumea de nebune..."

Mda... In momentu' asta sunt cam enervata pe specia asta masculina.

Stiu, stiu...

"Nu toti sunteti la fel."

Aud zilnic...

Ma nu or fi toti la fel... Da si noi suntem generalizate si catalogate drept " proaste", "parasute" din cauza catorva, deci eu de ce sa nu imi rezerv dreptul de a ii pune pe toti in aceeasi oala?

Ok, acum ca tocmai mi-am rezervat dreptul... Sunteti niste Porci!

Si cand spun asta risc sa jignesc animalutele alea dragalase, roz si pufoase.

In fine...

Nu intru in prea multe detalii...

Recunosc, sunt porci... Dar al dracu' de dragalasi (cateodata).

Si totusi, clipele astea tensionate in care imi vine sa ma manifest asemeni unui stramos de-al meu mult mai neevoluat ( probabil babuin) nu pot fi sterse pur si simplu prin cuvintele alea care candva erau magice si anume " te iubesc".

Prea multe " te iubescuri"... Prea lejer spuse...

Si-au pierdut de mult valoarea adevarata si au capatat una nula.

Sper sa imi treaca mai repede nervii, nu de alta da' chiar nu as vrea sa ma reprofilez.

:)) Nu cred ca m'as intelege prea bine cu o fata.... Sau cine stie...

:-??

Banci...

Wtf...

Azi a fost una din zilele alea in care iti poti spune in gand "am trait sa o vad si pe asta"...

Invat pe undeva prin salajan intr-un liceu pe nume Dante...

El asa e liceu bun, pacat ca e populat..

In fine, nu asta e subiectul de azi.

Ideea era ca... fac acelasi drum zilnic, si de la metrou pana la liceu sunt cam 3 minute de mers printre blocuri...

Hmmm....

Un pic acana de Dante e un parculet sau mai bine zis parcoi. :))

Si acolo sunt banci, evident.

Inteleg... avem nevoie de banci in parcuri.

Sunt foarte utile niste banci in zonele verzi...

Si de fapt intotdeauna cand ma duc pe Ior ii injur pastia de la primarie ca nu's in stare sa mai puna si ei 3 masute in plus... Intotdeauna ma inghesui cu jdemii de babalaci pe un metru de banca...

Ok...

Trecem si peste asta...

Azi am avut mirarea de a... observa ceva nou.

Fiind in vacanta nu am mai dat prin zona cam de 3-4 zile... Si ia uitati-ma pe mine azi... trecand linistita pac pac... printre blocuri... cand... ce vad?

Trec de un gang... si parampam... 2 banci asezate asa face to face...

Mda... mi se parea destul de aiurea locul in care au fost asezate, dar mi-am zis in gand " e... as putea sa ma obisnuiesc cu asta...treaca de la mine".

Si ce credeti? Mai inaintez cativa metri... si ajung pe aleea din fata liceului...

Soc total.

Pana si gandurile mi-au fost atat de mirate incat au uitat sa-si faca aparitia...

Nici nu stiam ce dracu' sa mai zic...

Tot inaintam... si pe aleiuta aia pe partea stanga... au fost " plantate" banci... din metru in metru...

Bai...

CE CAUTA BANCILE ALEA ACOLO!?

Oare chiar o sa stea cineva pe bancutele alea sa admire blocul darapanat din fata? Si sa se delecteze cu miresmele de bucate venite din bloc? Sau cu cele venite din gradinitele blocurilor... unde toti patrupezii cartierului isi fac nevoile...

N'as prea crede.

Apoi... am mai inaintat putin, deja nu mai eram atat de sigura pe mine...

Ma gandeam ca in curand o sa fiu nevoita sa calc pe banci ca sa ajung in scoala...

Si... tocmai cand era sa imi zic " se putea si mai rau" ma uit vis-a-vis...

Adica fix langa gardul ce delimiteaza liceul de alta alee...

Si acolo erau o gramada de bancute proaspat plantate.

Bai, nu am nimic cu bancile in general, doamne fereasca!

Dar, ma jur ca sunt cam 20 de banci aliniate si asezate "strategic".

Oamenii care pe viitor se vor aseza acolo nu v-or face altceva decat sa ne admire pe noi, in incinta liceului.

Oare nu era de ajuns ca vedeam diverse persoane care ne spionau de pe geam? Acum o sa ma simt si mai urmarita...

Eh...

Si cand sa ma enervez... mi-am amintit...

Cica: " aaa... stai ma asaaaa.... e R-O-M-A-N-I-A..."

Tigari

Tigari...Tigari...Tigari...

Totul a inceput acum 5 secole... Cand se plimba C. Columb pe cine stie unde... si i-au trimis indienii plantuta asta...

Off... e numai vina lui

:))

Si intre timp industria tutunului s-a supradezvoltat...

Cine ar fi crezut acum ceva ani ca va prinde atat de bine la public?

Cine ar fi crezut ca suntem o natie atat de proasta incat sa fim adeptii tuturor rahaturilor care ne afecteaza sanatatea?

Eu fumez de vro' 5 ani. Si evident, m-am apucat dintr-o prostie...

Ca sa fiu cool, tru si toate cele.

Nu zic ca nu as putea sa ma las... pentru ca POT!

Dar aici intervine faza cu vointa...

Chiar nu cred ca vreau... Adica sunt sigura ca nu prea vreau sa ma las...

Bine, recunosc... M-am lasat cam de 1000 de ori de fumat :)).

Am incercat si cu plasturi si cu gume...La un moment dat luam niste picaturi ciudate din cauza carora imi venea sa "dau la boboci" cand trageam cate-un fum, dar cu toate astea tot continuam sa fumez...

Ultima incercare a fost cu tigarile astea electronice... Si atunci am realizat ca nu e vorba de dependenta aia de nicotina... nu... chiar deloc. Fumam cacaturi dalea electronice, deci imi asigurau nicotina de care are nevoie un dependent.

Dar... unde era farmecul?

Nu mai scoteam fum, ci abur.

Nu imi place sa ma joc cu aburul... Nu puteam face cerculete din aburi...

Nici macar nu mai era mirosul ala de tigare...

Si asa am ajuns la o concluzie simpla:

dependenta pe care am capatat-o pentru sfantul Kent 8 intre timp s-a transformat in obsesie.

Nu pot concepe o dimineata ok fara tigari si cafea.

Nu as putea iesi undeva cu fetele la pahar de suc si unul de barfa... fara preamaritul KENT.

Incep sa cred ca e cel mai bun prieten al meu.

Ma insoteste oriunde, nu ma lasa la greu, dar nici la bine.

Nu cere nimic, nu are nevoi fiziologice, nu se supara pe mine si isi intampina sfarsitul cu demnitate... Se lasa fumat pana la capat fara sa se planga...

:)) Mda... v-am zis eu ca sunt obsedata de tigari...

A devenit o obisnuinta, un reflex... e mai mult decat simpla dependenta.

In fine... pe scurt:

LE ADOR!

PUNCT.

obsedati...

Am si eu o rugaminte pe care doresc sa o fac publica...

Data viitoare cand cineva tine neaparat sa verifice daca sunt online... d-ati un buzz si daca sunt la PC o sa va raspund cu cea mai mare placere.

Nu e nevoie sa imi bagati id-ul pe cine stie ce site-uri!

Acum 10 minute am fost asaltata de jdemii de cereri de prietenie pe mess.

WTF...

Bai... nu mai faceam fata... Decline, decline, decline... Ignore, ignore, ignore...

Dar pana cand? :

Deja imi tremura mana... Nervii erau intinsi la maxim...

Inca eram nedumerita... Nu intelegeam, ce dracu se intampla !?

Am primit sute de buzzuri in decurs de 10 secunde... Toate astea precedate de o sumedenie de propuneri care mai de care mai neconventionale... sa nu mai zic de originalitate.

:

Chiar nu mai stiam cum sa reactionez...

Intr-un final s-a gasit un binevoitor caruia ii multumesc... si mi-a explicat el care e treaba...

Cica un curios a verificat pe nu stiu ce cacat de site sa vada daca sunt on...

Si mi-a ramas id-ul si avatarul afisat...

Genial.

Si pac pac... vanatorii de pasarele au sarit.

Ok... A fost o experienta dubios de stresanta...

Deci repet: data viitoare incercati cu clasicul "buzz".

Multumesc anticipat!

stresssss!

Zilele astea m-am tot uitat pe diferite bloguri apartinand unor persoane de varsta mea...

Majoritatea postarilor erau legate de scoala, olimpiade si de stresul acumulat pe parcursul acestora.

Nu pot sa va inteleg.

Daca nu va face placere de ce va mai inscrieti la concursuri, olimpiade?

De fapt daca o faceti nu ar trebui sa fie pentru voi?

Sa va invatati cu sistemul de evaluare, sa va mariti increderea in voi etc.

Atunci de ce e atata panica?

De ce sa iti fie rusine sa dai ochii cu profa' a2a zi pentru ca nu te-ai calificat? Intradevar ea se zice ca " te pregateste". De fapt voi faceti asta, profii doar va dau materialul pe care trebuie sa il tociti, pardon invatati.

Si oricum, mi se pare aberant.

Mai ales materia care e data la discipline de genul istoriei, geografiei.

Din toate sutele alea de pagini pe care trebuie sa le tociti maxim 10% o sa va ajute in viitorul apropiat.

Nu zic ca nu ar trebui sa invatam, nu promovez incultura... Zic doar ca e prea mult, prea neinteresant...

Nu mai bine retineti strictul necesar pentru cultura voastra generala? As intelege daca v-ar face placere sa invatati toate rahaturile alea, daca ar prezenta cel mai mic interes... dar asa?

Ok, e un mod destul de constructiv in care iti poti ocupa timpul... dar la fel de bine poti sa lecturezi ceva dragut sau sa vizionezi un filmulet documentar despre o treaba care chiar te pasioneaza sau iti place catusi de putin.

Si oricum de ce atata stres daca nu treceti de o olimpiada?

De ce atata rusine?

Asta e... O sa mai aveti sanse si la anul... si tot asa, deci nu e panica.

Am observat ca majoritatea persoanelor care participa la un astfel de eveniment, ulterior se subestimeaza.

De ce?

Nu va taie nimeni gatu' daca ati gresit la un subiect.

Nu sunteti prosti daca ati avut un lapsus din cauza emotiilor...

Poate ati fost doar putin neatenti.

In fine... Ar trebui sa va relaxati... Putin mai mult!

ganduri alandala...

Iar trec printr-o stare extraordinar de proasta...

De data asta nu sunt melancolica... e mai grav!

Trebuie sa iau o decizie... Si am strans atatea sentimente in mine incat cred ca am toate sansele sa explodez in urmatoarele 2 ore.

Sunt nedumerita...

Azi cineva mi-a zis ca e mai simplu sa ii lasi pe ceilalti sa ia deciziile in locul tau pentru ca cica daca respectivele sunt proaste... poti da vina pe respectivii.

Mda... Teoria asta cade... Eu am un dar minunat... Acela de a ma autoinvinovatii chiar si atunci cand nu am nici urma de vina... Deci chiar daca i-as lasa pe altii sa ia o decizie in locul meu si aceasta ar fi proasta... tot pe mine as da vina... ca eu i-am lasat pe ei sa decida in locul meu.

Hmmm...

Si in acelasi timp ma cuprinde un sentiment de teama... aflat in antiteza cu unul euforic.

Imi e frica sa ma bag in ceva nou, mi se pare trist sa revin la trecut...

Sunt fericita din cauza unor vorbe pe care le-am auzit azi din partea unei persoane importante ( pentru mine).

Dar oare cuvintele chiar ar trebui sa aiba atata putere pe cat au?

Oare chiar ar trebui sa reusesca cateva silabe banal grupate in cuvinte care mai apoi sunt si ele grupate in simple propozitii, care la randul lor alcatuiesc fraze... sa ma faca sa ma simt bine?

Nu asta era rolul faptelor?

Aiurea...

in stanga mea sta un dracusor care imi spune ceva de genul " du-teee!" si in dreapta o voce blanda imi sopteste "sttaai...nu te arunca asa."

CACAT!

Si eu pe cine ascult?

O prietena m-a intrebat care e primul instinct... Pai e un " NUUU" convins.

Dar acum ma gandesc ca poate instinctul ala a fost si el influentat la randul lui de ratiune... si iar nu e combinatie... iar ajung in acelasi punct de confuzie totala...

Imi zboara mii de ganduri prin cap... nici macar nu apuc sa le zic pe toate ca sunt inlocuite de altele...

E ca atunci cand eram micuta si abea invatasem sa citesc si incercam sa vizionez un film...

Pana sa apuc eu sa descifrez subtitrarea... se schimba...

Ma rog...

Acolo puteam deduce ceva din gesturile personajelor...

Dar acum ce deduc si de unde?

:

Mda... Ma duc sa ma dorm... a fost o zi ciudata...