vineri, 23 iulie 2010

Vreau.

Ok... am o problema.
Ceva ma macina pe interior. Nu stiu exact ce sau de ce. Stiu doar ca simt ceva.
Nu stiu ce si de unde a aparut.
Stiu ca imi e teama, dar nu stiu de ce sau de cine.
Stiu ca am o stare de cacat.
In general cand am o problema caut mai intai cauza si abia apoi ma uit la efecte pentru a o putea rezolva.
Ei bine, de data asta e diferit. Nu gasesc nici o cauza. Si cand gasesc o neg cu toata fiinta.
De ce? Hihi , ce buna intrebare.
De ceva timp tot port monologuri. Da, discut tot mai des cu eul meu interior.
( da, sunt cam razna)
Inainte cand aveam o stare de genul ma inecam in alcool, ma sufocam cu fumul scos de plantuta lu' Jah...
Si acum? Acum vreau sa cred ca sunt mult mai puternica.
Vreau sa imi demonstrez ca pot trece peste si asa singura fara a ma ascunde prin intermediul unor chestiute precum cele enumerate mai sus... Vreau.
Totul se invarte in jurul acestui banal verb " a vrea".
Vreau... dar oare pot?
Si cica: " daca vrei poti".
Pai... oare vreau indeajuns de mult? Si cica: daca nu vrei indeajuns de mult inseamna ca nu e o cauza buna.
Pai... cum imi dau seama daca e buna sau nu cauza?
Si cica: cauta in adancul tau si ve-i gasi raspunsul mult asteptat.
Waw! Ei asta da.
Si acum ajung inapoi " vreau sa gasesc un raspuns". Hihi... si intervine si un alt verb ( ce-i drept se situeaza pe plan secundar) : " trebuie" Trebuie sa fac ceva!
Uh... si acum intervine jumatatea cealalta de " eu interior" spunand: PAI FA DRACU MAI REPEDE CA EU NU MAI POT!
Si cealalta jumatate zice: PAI AS FACE, dar ce?
Si apoi intervin si eu : Calmati-va, calmati-va... o sa gasesc eu ceva.
Si apoi aud cum urla ambii: " Asta spui de cand te cunooooaastem!"
Si apoi cad pe ganduri, de cele mai multe ori ma trezesc brusc cu ochii injectati si umezi. Stiu ca lacrimile ard de nerabdare sa-mi umezeasca obrajii, insa ma opun! Vreau sa le tin prizoniere inca. Vreau sa le folosesc pentru o cauza cu adevarat nobila... Adica... macar sa stiu dracu' de ce imi pis ochii.
Si apoi ma gandesc ca toate astea se datoreaza profundei stari de plictiseala ce ma cuprinde.
Dar incep sa ma gandesc: oare de ce sau de cine sunt atat de plictisita?
Si vine un raspuns nu prea satisfacator: " de tine insuti".
AhhhhH! Nu, asta nu vreau sa cred! Nu pot sa cred ca fetita aia cu un temperament coleric s-a transformat intr-o melancolica convinsa.
Nuuu... nu vreau sa cred ca fetita mereu pusa pe sotii a disparut.
O sa imi lipseasca ataat de muuult...
Offf...
Dar poate nu a disparut. Poate e doar un alt joculet de-al ei si sta pitita pe undeva printr-un coltisor al propriei mele persoane.
Poate vroia doar sa-mi arate cata nevoie am de ea, inainte sa ma plictisesc.
Poate....

joi, 15 iulie 2010

Inca o stea...

Cred ca orice comentariu' ar fi de prisos.

Tot ce vroiam sa zic este ca desi nu am fost o fana inraita a ei chiar imi pare rau.

A fost una dintre adevaratele valori ale Romaniei si aviz amatorilor ce vin cu texte de genul " a murit in anonimat saraca".

Nu! Chiar nu! Anonima nu a fost. Intradevar, nu a fost la fel de promovata precum "starurile" ce ne "incanta" privirea in zilele noastre pe micile ecrane, dar asta nu pentru ca nu ar fi putut, ci pentru ca asa a ales ea.

Era talentata si nici la capitolul aspect fizic nu statea rau deloc, dar vina este a noastra. Datorita noua se promoveaza numai pitipoance.

Si nici unul dintre noi nu este in masura sa o judece. Nu avem de unde sa stim ce nemultumiri zaceau ascunse in sufletul ei.

Pacat... Pacat ca " tu nu ai avut curaj" !

miercuri, 14 iulie 2010

Ce s-a intamplat...

De nu ma mai vrei?
Ahhh.... nu,nu,nu! Am gresit discursu'.
Sa reluam. Deci si prin urmare, ce dracu' se intampla cu noi?
Ce-i cu ploile astea? Dupa ce ca am avut parte de o iarna cu prelungiri si de o primavara iernatica, vara e toamna?
Ce naiba e cu glumita asta?
Ma intreb, oare cum o sa fie toamna? Stai, nu-mi spune: de la patruj' de grade in sus?
Banuiam eu. Inteleg ca e criza si in felul asta trei sferturi de populatie poate face economie, in special cei cu apometre, da' da-o naibii de treaba ca mergea si-o baita in Dambovita!
Chiar m-am saturat.
La inceputul verii ma plangeam de caldura infernala ce ne napadise si cand reusisem sa pun la punct planul " transforma-ti casa in iglu" trosc, poc, buuuum, s-a luminat ceru' si direct leoarca.
Hmm... m-am bucurat,dar asta doar la inceput. Acum ma gandesc cum sa imi transform casa in arca.
Avea dreptate tata, cea mai buna investitie ar fi fost o barca!
Dar, stii cum e, niciodata nu-i prea tarziu.
Ma duc sa navighez putin pe google ( nu de alta, da prin mocirla de afara nu mai are farmec) si sa ma interesez in legatura cu barcile. Cu motor? Fara?
Grea decizie...

sâmbătă, 3 iulie 2010

No name...

Nu prea am mai scris nimic interesant ( sau ma rog, nimic interesant din punctul meu de vedere) si asta nu pentru ca nu as fi avut timp, am timp liber berechet, dar spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca mi-a fost lene. Ce... lene e putin spus! Si totusi am avut ceva idei de postari. Din pacate, ulterior le-am uitat.
In fine...detalii, detalii. O sa trec la subiect, sau mai bine zis la subiectE.
In ultima vreme am realizat muuulte chestii.
In primu' rand... iubesc. Si nu doar asa simbolic, ci din toata inima. Si ca o mica paranteza, puteti rasufla linistiti, e un el.
Si... "el-ul" asta ocupa un loc important in dulcea-mi vietisoara de mult timp. Bine, acum nu sunt sigura cat de mult inseamna mult timp, dar 2 ani si ceva e o suma interesanta, zic eu.
Dar... in astia doi anisori, nu neaparat ca nu mi-am dat seama ca sunt atrasa intr-un mod special de persoana de langa mine, ci pur si simplu am negat asta din rasputeri.
Nu am vrut sa accept ca eu chiar sunt indragostita. Imi era teama... de fiecare data cand doar ma pregateam sa ma gandesc ca intre noi e ceva mai mult decat o joaca puerila, ma inspaimantam!
De ce? De fraiera... In ultima vreme am tot pus ratiunea ( care nu prea e rationala in cazul meu) in fata sentimentelor si am clacat intr-un fel sau altul. Dar in fine... ca sa nu o mai lungim acu' e bine, cred ca tocmai am reusit sa trec peste temerile mele si o sa incerc sa ma las purtata pe aripile sentimentelor. Sper doar ca pe parcursul zborului sa nu raman fara combustibil.
Nu, nu, nu! Imi dau doua palme. Am zis : fara PESIMISME!
Asa gata... mi-am revenit.
Si in cazul in care citeste si "el-ul" postul asta... TE IUBESC bai afurisitule!
Acum sa trecem la " in al doilea rand".
Hihi... am tot deschis Tv-u... Impozite marite, TVA-uri marite, salarii si pensii scazute. Interesanta solutie " anti-criza" ce pot sa spun... Nu sunt eu vreo economista, nici pe departe, dar nici ciunga in par nu am. Imi dau si eu seama cu putina minte cu care am fost inzestrata ca asta e o stupizenie si ca nu o sa tina mai mult de cateva luni. Si atunci ce-o sa mai faca? O sa mai scada cu ceva procente salariile oamenilor? O sa mai creasca putin TVA-ul? Pana cand? Pana unde?
Stiu ca e si vorba aia: " daca prostia ar durea...". Ei bine... asta ar fi o chestie minora, imaginati-va cum ar fi ca NESIMTIREA sa le provoace o crunta durere. Ei?
Adica... pe mine ma depaseste chestia asta.
Bun... esti la putere. Bravo tati! Fura, fuuura ma cat poti! Da' mai da prietene si la aia din juru' tau. Nu zic sa le dai cat ai tu, nici macar pe jumatate, dar lasa-i ma si pe ei sa respire.
Nu stiu cum poate fi o persoana atat de... inumana! Chiar ma depaseste cu mult.
Suntem facuti din iubire... Bai, si de unde atata ura?
Ce i-au facut astia micii barosanului aluia din varful piramidei?
In fine, nu e treaba mea, nu ma bag ( nici daca as vrea nu prea as avea cum).
Oricum, incep sa ma obisnuiesc cu ideea si cu stilul de viata de pe scumpele noastre meleaguri.
Nu ma mai enervez cand il aud pe al' de Base ca urla la o cucoana profesoara care moare de foame ca ia luat viitura tot ce agonisise ea toata vietisoara ei si acum sta pe strazi cu doi copii. Adica ce naiba, e vina ei, de ce nu si-a facut asigurare la casa? Femeia aia trebuia sa nu mai manance doua luni, dar sa-si faca asigurare!
Nu ma mai atac cand il vad pe al' de Vulcanescu ca afirma dracovenii precum: Merita sa traiesti in tara asta! Dar in schimb vin cu o intrebare... Pentru cine merita? Inteleg, patriotism, patriotism da' pana unde prietene? Cat de patriot sa fi sa te complaci in situatia in care matu' iti urla de foame,copiii iti stau in mocirla si tu sa stai cumintel... sa dai dovada de solidaritate, cum ar spune un inteligent.
Incerc doar sa vad partea comica... sau ma rog... sadico-comica!
Hehe! Ce mai pot spune?
Romaniaaaaa, te iubesc!
PS- Nu prea am fost atenta la ce am scris mai sus... E o ora destul de matinala ( 3.18 a.m.) si privirea imi e cam tremuranda, mintea pe "stand by", dar chiar simteam nevoia sa scriu ceva.