Oameni...

Cred ca multi dintre noi ne-am intrebat macar o data de unde ne tragem. Mda, e clar, noi ne tragem din " mama" si din " tata"... Si ei la randul lor la fel. Dar de unde am aparut pentru prima oara? Ei bine, in legatura cu intrebarile astea sunt multe teorii... Si ca de obicei, biserica se cearta cu stiinta si viceversa! Oricum, cert e ca suntem niste prototipuri putintel mai evoluate decat mamiferele din care ne tragem si decat restul "suratelor". Se presupune ca suntem cea mai inteligenta specie de pe Terra. Dar oare folosim inteligenta asta in folosul nostru? De fapt, ne folosim de ea catusi de putin? Cica da... Pai si atunci de ce ne autodistrugem? Pai cica... de prosti. Pai si animalutele alea mai proaste ca noi nu o fac.. Si de aici ce rezulta? Ca cica ele sunt mai " inteligibile" ca noi. Si acum ne atacam: cum domne sa fie un caine mai destept ca mine? Pai daca e sa o luam dupa principiile mele, si ei au cam aceleasi nevoi ca ale noastre, mai putin cea de autorealizare. Si ei se pisa, si ei se caca, si ei mananca, si ei simt nevoia de a socializa, si ei simt nevoia de a castiga respect din partea semenilor. Si totusi, nu se razboiesc intre ei pentru teritorii, nu creeaza bombe si nu polueaza...! Stiu sa se bucure de chestii minore, treaba pe care noi, mamiferele evoluate si destepte am cam uitat-o! WTF... mai bine nu gandeam... asa macar era mai multa pace.

Tic Tac...Tic Tac.... :(

Offf... Cat mi-as dori uneori sa pot da timpul inapoi, sa ma pot intoarce in trecut si nu neaparat pentru a schimba ceva, ci pur si simplu pentru a mai avea o data acele sentimente pentru care inca nu au fost inventate cuvinte indeajuns de marete ca sa le pot exprima in scris, pentru a reusi sa parcurg anumite etape la infinit... Intradevar, toate acestea pot fi oarecum retraite in amintirile noastre, dar din pacate nu au aceeasi intensitate ca prima oara! Imi amintesc mai toate perioadele prin care am trecut... Atunci cand eram la varsta de 4-5 ani abea asteptam sa incep scoala, dupa care am inceput-o. Primul an a fost genial, apoi am inceput sa imi doresc sa nu o fi inceput. Mai tarziu putin asteptam cu nerabdare sa trec a5a, sa fie ceva nou. Am ajuns si acolo si as fi facut orice sa ma pot intoarce in timp si sa mai fiu in 1-4. Incet incet m-am obisnuit si cu 5-8-ul, dar apoi nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, sa ajung la liceu. Ajunsa aici... as face orice sa mai pot fi in generala, sa mai pot fi cum eram in 1-4... Cateodata incep sa ma gandesc la viitor si mai ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede si sa ajung la facultate. Dar acum sunt constienta ca atunci cand o sa ajung acolo, sigur o sa imi doresc sa ma intorc in timp, sa mai trec o data prin liceu etc. asa ca nu ma grabesc. Pffff... oricum ca vrem sau ca nu timpul se scurge tot mai repede, iar noi de cele mai mutle ori nu reusim sa tinem pasul. Asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare maruntis! Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa regret ca am fugit prin viata fara sa fac macar un popas in care sa ma bucur de un cacatel, NU! Merg pe ideea ca mai bine regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce nu ai facut. Si de fapt, de ce as regreta un lucru care la momentul respectiv m-a facut sa ma simt bine? De ce sa imi fie frica sa incerc ceva nou pentru ca as putea pierde altceva? De ce sa nu ma iau dupa primul instinct si sa fiu atat de rationala? Nu am inteles niciodata si probabil nici nu o sa o fac prea curand, de ce "e de datoria mea" sa imi irosesc timpul pretios, copilaria si adolescenta pentru a invata. Cica e mai simplu daca inveti zilnic. De ce as sta toata ziua in casa invatand pentru un examen care va fi peste 2 ani, cand pot foarte frumos sa ma mentin pe "linia de plutire" pana atunci, si dabea cu o saptamana inainte sa invat ce au invatat altii in 4 ani, si culmea sa iau o nota draguta...? De ce tuturor li se par aiurea chestiile astea? Astazi profa' de geogra i-a reprosat unei colege ca s-a uitat in oglinda "jumatate" de ora ( erau cateva secunde, dar mrg...), dupa care a pus o intrebare care in opinia mea e cat se poate de stupida si anume: " Daca acum stai atata in oglinda, ce o sa faci, domnisoara. la 90 de ani? O sa stai 3 ore inainte sa iesi pe strada?". Categoric, NU! In primul rand nu cred ca vreunu din generatia noastra o sa ajunga la varsta aia, si in al2lea pentru ce sa te mai aranjezi la 90 de ani? De fapt, nici nu cred ca o sa mai fim, in stare sa ne deplasam pana la oglinda, da pai sa iesim din casa.... In fine... :)) Am lungit-o cam mult si ideea in cateva cuvinte era: TRAITI-VA VIATA BA! Si cand zic asta, ma refer strict la viata voastra! E pacat sa traim pentru altii, e pacat sa traim degeaba intr-o continua miscare, fara a ne opri macar o secunda si sa gustam putin din dulceata sa. E pacat sa ajungem la o varsta inaintata si dabea atunci sa ne dam seama ca mai avem doar cativa ani de trait si utiandu-ne in spate sa nu avem macar cateva amintiri care sa ne readuca zambetul pe fata!

Plictiseala si generatiiile

Tot mai des cand sunt intrebata ce fac raspund sec " bine, ma plictisesc". Si la fel de des atunci cand adresez aceasta intrebare mi se da acelasi raspuns. Well... pai cum dracu' facem bine daca ne plictisim? E chiar asa bine sa te plictisesti? Eu zic ca nu e deloc... Si de fapt, cum plm te poti plictisi in zilele noastre cand ai atatea variante? Eu una am ajuns sa imi pun semne de intrebare... Adica cum dracu' sa ma plictisesc chiar si in timp ce vorbesc cu cineva si culmea, e un subiect interesant... Sau cum naiba sa te poti plictisi atunci cand la Tv sunt zeci de emisiuni, filme, documentare care asteapta sa fie vizionate. Si cum reusim sa ne plictisim cand stam la PC? Adica ...CACAT! PC-ul iti ofera atatea variante... Si chiar si cand nu ai curent sau alte cacatele de genul poti citi o carte sau sth like this... In fine, cert e ca tot spun des " ma plictisesc" dar incep sa cred ca de fapt nu e tocmai adevarat, ci pur si simplu ne-au intrat in reflex cuvintele astea 2. Eu una nu vreau sa cred ca suntem o generatie de plictisiti...dar totusi ar trebui sa facem ceva, sa ne ocupam timpul cu altceva... sa ne gasim toti cate un hobby! Pentru ca stiti cum se spune, plictiseala vine din prea mult timp liber, si e pacat! Sa nu mai zic de astia mici ( ma rog, diferenta de vro 5 ani intre generatia noastra si a lor)... Eu una cand eram mica incepand cu 2-3 anisori pana pe la 12-13 ani ieseam in fata blocului si ma jucam cu toti copiii din bloc diverse joculete de genul Leapsa, Sotron, V-ati ascunselea etc. Si nu intram in casa decat atunci cand eram fortata de nevoi fiziologice sau de parinti! Si chiar si in casa imi gaseam de lucru: ori citeam, ori o ajutam pe mamaie la curatenie, ori ma jucam cu putinele jucarii pe care le aveam... Si tot nu ma plictiseam. Mai apoi a aparut PC-ul si in viata mea... Aveam vro 7-8 ani pe vremea aia si oricum nu ma interesa prea mult... Ma rog aveam cateva jocuri pe care le frecventam, gen Mario sau dastea... Dar macar erau oarecum educative... iti dezvoltau atentia s.a. Si acum? Nu prea mai vad copii pe strada si cand ii vad sunt in apropierea unei generale, gradinite... Si toate discutiile pe care le-am auzit in treacat sunt legate de jocuri precum WOW, CS si mai stiu eu ce bazaconii... Toate joculetele lor in aer libere sunt extra agresive... Tin minte ca acum 2 ani am trecut prin fosta mea generala sa imi salut cativa din fostii colegi, profi etc... Si ce credeti ca ma intampinat la poarta? O gloata de copii cu vro 3 capete mai mici decat mine, cu un vocabular deplorabil, mega-obscen ( eu la varsta aia ma rusinam si cand spuneam " fac PIPI", da sa mai pronunt si alte cuvinte de genul organelor genitale) care au tabarat pe mine cu diverse texte din desene animate in combinatie cu injuuraturile auzite in casa, pe strada, pe net etc. de genul " forta mistica te va dobori... TARFO!" Eu un pic panicata nu prea mai stiam cum sa reactionez. La inceput am zambit, apoi zambetul a devenit ironic, dupa care am inceput sa urlu, iar in final mai aveam putin si plangeam! Poate suna cam ciudat, dar copiii aia nu m-au lasat sa imi vad de drum pana nu le-am dat satisfactia de a ma arunca pe spate, prefacandu-ma impuscata si...MOARTA! Cat sadism! In fine, de atunci nu am mai calcat in scoala aia... Oricum, ideea era ca in felul asta ei vor ajunge sa fie si mai plictisiti decat noi, si mai dezinteresati de scoala si mai... multe altele! Nu prea stiu unde o sa se ajunga, dar nici nu prea vreau sa imi inchipui...Va las pe voi... Eu ma bag sa vizionez unul dintre desenele mele preferate - Viata cu Louie pe care din pacate, nu le mai pot viziona decat pe YouTube... Acum la TV nu sunt decat desene animate cu monstrii, batalii, puteri supranaturala duse la extrem... si cele mai simple sunt de-a dreptul penibile!

Uniformele in scoli...

Acum ceva timp a fost introdusa o lege cum ca toti elevii trebuie sa poarte uniforma. Totul bine si frumos, au fost facute uiformele, le-am primit si... evident nu le-am purtat decat in prima saptamana si atunci putin personalizate de fiecare cum a putut ( o insigna, o taietura etc.), iar dupa tot noi am fost aratati cu degetul de catre profesori si amenintati cu scaderea notei la purtare. Dar nu s-au gandit si la motivul pentru care toti am refuzat sa le purtam? Nu suntem chiar atat de "rebeli" incat sa refuzam ideea doar pentru ca ne suna a comunism si nici chiar atat de arfisti incat sa nu dorim sa o purtam pentru ca vrem sa facem " parada modei" la scoala ( cum suntem acuzati adesea). NU! Dar aratam toti ca niste PINGUINI! Ma jur pe ce vreti voi ca daca un profesor ar reusi sa poarte uniforma scolii mai mult de o saptamana fara sa inceapa sa se simta complexat, fara sa mearga ca un robotel, fara sa ii sara nasturii in timp ce se apleaca si fara sa i se descoasa, as purta-o si eu cu cea mai mare placere. Dar este arpoape imposibil. De cand sunt eu pe bancile scolii, adica de vro 10 ani am avut cam 3 uniforme. Una in 1-4 care pe langa faptul ca era oribila ca aspect ( bleomarin si cu nasturi de marinar) nici macar nu era croita bine si pe toti statea ca pe gard si nici unul dintre noi nu putea sa se miste in voie ( si la varsta aceea nu prea poti sa stai pe loc cumintel). A2a uniforma am primit-o in clasa a5a si era putin mai draguta, cu foarte putin! O fusta lunga pana in pamant pentru fete si niste pantaloni pentru baieti ( majoritatea stateau mulati pe ei) iar restul era compusa dintr-o vesta si un sacou. Vesta era in multe carouri ( albe, albastre, bleu si bleomarin) iar sacoul era bleomarin fara nici o diferenta intre cel al fetelor si cel al baietilor. Iar dupa maxim 2-3 saptamani vestele deja erau scamosate, sacourile decolorate, iar fustele si pantalonii intrate la apa. Apoi in a7a m-am mutat intr-un liceu unde s-a facut alta uniforma. Au venit ca de obicei si ne-au luat masurile tuturor. Normal ar fi fost sa aduca fiecarui copil uniforma facuta dupa marimile lui, nu? Ei bine...am avut o surpriza. La vro 2 luni asa am intrat in clasa si toti erau imbracati in uniforma, iar pe catedra ma asteptau 3 din care evident, trebuia sa imi aleg una. Erau 3 marimi diferite, un 32 care imi era extrem de mic, un 36 care intra pe mine dar nu puteam sa ii inchid nasturii sacoului... iar a3a marime: 40, in care aratam ca piticul acela Mutulica, din Alba ca Zapada! De data aceasta macar sacourile fetelor erau cambrate ... adica modelul chiar nu era urat, dar culoarea pfff... un verde cacaniu cu gulerul si buzunarele bleomarin! Si bineinteles ca nu am purtat-o decat cand au fost inspectii si ne-au obligat... Daca tot vor sa purtam uniforme, eu ma intreb totusi, de ce nu ne lasa pe noi sa ne alegem cum vrem sa fie? Ei ar putea interveni doar in cazul in care ar fi prea vulgare ( desi nu s-ar intampla asta, pentru ca suntem si noi constienti ca nu putem purta fustite pana la cur si camasi cu buricul pe afara, ca in RBD). Si daca nu vor sa ne lase pe noi sa alegem modelul, macar sa fie din materiale bune, sa nu mi se futa la o saptamana dupa ce am cumparat-o. Oricum nu prea inteleg la ce ajuta uniformele, dar macar daca chiar cred ca e folositoare de ce trebuie atatea piese? De ce si fusta si sacol si vesta si cravata? De ce nu ne lasa cu niste blugi si o camasa intr-o anumita culoare. Si ar putea fi si mai ok daca o saptamana s-ar stabili o culoare, o saptamana alta culoare si tot asa... in felul asta nu ne-am plictisi prea repede. In fine... e o idiotenie!

Minciuna.

Cum spunea si L. Blaga, "Minciuna este vacanta adevarului". Mie asa imi place sa ii spun pentru ca mi se pare ca suna mai inofensiv. Dar de unde si de ce au aparut minciunile? Pai asemeni oricarei vietati ce are capacitatea de a se adapta mediului inconjurator, cam asa e si cu minciuna! Probabil prima a aparut din nevoie, aceasta fiind precedata de multe altele pentru a o acoperi. Suntem invatati de mici sa nu mintim pentru ca cica este pacat, dar atunci de ce cacat nu le putem spune parintilor ce simtim in anumte momente, de exemplu atunci cand ne cearta aiurea nu v-om putea niciodata sa le spunem "mama, esti absurda" pentru ca s-ar isca multe alte discursuri interminabile pe tema obrazniciei si respectului. Si chiar si parintii ne-au mintit la randul lor in copilarie chiar si atunci cand ne spuneau cat de urat este sa faci asta prostindu-ne cu clasica replica "o sa iti creasca nasul". Si tot ei ne-au mintit de multe ori pentru a incerca sa ne faca sa ne simtim mai bine, tot ei ne-au ascuns diferite adevaruri "spre binele nostru". Si daca e sa o loam asa...si legendele sunt minciuni. Pentru ca orice chestie adevarata doar pe jumatate tot in categoria "minciuna" intra! Suntem nevoiti sa mintim atat pentru binele nostru cat si pentru binele altora. Ia imaginati-va cum ar fi sa te intrebe un profesor " X-ulescu, de ce nu ai invatat?", iar tu sa ii raspunzi sec: "pentru ca materia este de cacat!" Sau "X-ulescu, nu sunt o profesoara buna?", iar tu sa ii spui " NU! Sunteti cea mai retardata profesoara pe care am avut ghinionul de a o intalni..." Care credeti ca ar fi reactiile lor? Si cum ar fi sa iti intrebi un amic: " Bai, sunt chiar asa de urata?" si el sa iti zica " Pai sincer...DA! Din anumite unghiuri te asemeni cu o vrajitoare subponderala, dar stai linistita si priveste partea buna, te poti camufla usor pentru ca lumea te confunda deseori cu un copacel firav etc." Cum ati reactiona? Sau hai sa luam alt exemplu mai concret... sunt extrem de multe cazuri in care ni se insceneaza anumite chestii, de la lucruri marunte precum glumitele din clasele 1-4 in care ciordeam un pix, i-l puneam colegului in penar, iar dupa el era gasit vinovat ( si oricat ar fi spus el " NU AM FACUT EU ASTA!", nimeni nu il credea, ajungand la cazuri mai nasoale de genul crimelor. Credeti voi ca i-ar ajuta prea mult pe "norocosii" carora li s-a inscenat o fapta grava, precum o crima, spunand adevarul? Eu nu cred... Ici colo, respectivul va fi nevoit sa mai adauge si cate-o minciunica pentru a iesi din rahat! Si chiar si hotii... Stiu, in primul rand nu ar fi trebuit sa fure, dar hai sa fim seriosi, atunci cand nu ai un banut nici pentru a trece strada nu o iei razna? Nu ajungi sa fi dispus sa faci orice pentru a iti fi mai bine? Chiar si stiind care pot fi consecintele, te risti! Pentru ca probabil e ultima solutie. Si atunci cand esti prins, nu e normal ca iti ve-i incerca ultima sansa? Doar nu o sa furi o masina si dupa doua zile o sa te duci singur la politie si o sa spui " DA! EU AM FURAT-O, va rog frumos arestati-ma!" NUU, in nici un caz... nimeni nu ar face asta. Si ia sa ne gandim si la dragutii aceia care ne conduc tara. Cum ar fi ca unul din ei care candideaza la presedentie, intr-un discurs sa fie sincer si sa spuna: " Eu nu ma voi obosi prea mult, dupa cum stiti tot suntem niste hoti, am bani cat pentru 3 vieti, iar voi sunteti biletul meu pentru a4a." Oare l-ati vota pe acesta sau pe cel care va minte frumos si din pricina caruia inca mai aveti o ultima speranta ca se va schimba ceva? Si sunt mult mai multe exemple mult mai banale decat astea... Societatea in care traim ne obliga sa ne ascundem in spatele unei masti ( si asta nu am spus-o eu, a spus-o unul mai destept), nu putem nici macar sa ne aratam adevaratele sentimente pentru ca anumite persoane ar putea profita de ele, nu putem nici sa fim cum suntem noi de fapt ( sensibili, puternici etc.) pentru ca v-om fi luati de prosti sau in celalalt caz ar sti de ce suntem in stare si s-ar chinui mai mult.. bla bla bla... Nu putem nici macar sa zambim cand suntem fericiti. Ia imaginati-va cum ar fi sa merg pe strada super fericita si sa incep sa topai si sa urlu pentru simplu fapt ca asta simt... M-ar interna direct la 9! Nu imi permit nici macar sa schitez un zambet atunci cand primesc un mesaj funny in metrou, daramite sa incep sa rad in hohote... Deci concluzia... Minciuna este un rau necesar in viata de zi cu zi!

Stari de...

Cacat! Eu cel putin in ultima saptamana am o stare de tot rahatu'! Nu stiu exact de ce dar am o vaga banuiala ca mi se trage din cauza despartirii despre care am aberat putin mai jos... Nu prea stiu cum sa numesc starea asta dar ii voi spune melancolie. Pentru mine melancolia e atunci cand sunt total pierduta... Cand cineva imi povesteste ceva care teoretic chiar ar trebui sa ma intereseze, iar in timp ce incerc sa ma concentrez tot felul de ganduri imi zboara haotic prin minte... Cand stau cumintica intr-un loc, vorbesc cu cineva dar in acelasi timp am capacitatea fantastica de a ma gandi la cu totul altceva si la sfarsit sa imi amintesc si ce a zis respectiva persoana... Cand incep sa imi pun mult mai des intrebarea " de ce" intr-o maniera stupida... Cand celor mai banale lucruri le gasesc fel de fel de comparatii, care mai de care mai filosofice... De exemplu acum 5 minute cand imi fumam tigara m-am trezit uitandu-ma la ea si asemanand-o cu tot felul de chestiuni de la diverse sentimente ( fericire, tristete) ajungand la viata... Probabil sunt eu obsedata de tigari, dar chiar cred ca sunt multe lucruri care se aseamana in cele mai ciudate moduri cu ele... Ia ganditi-va si voi, desi stim ca nu sunt bune ne apucam de fumat, desi ne dam seama ca ne autodistrugem cu fiecare fum totusi continuam sa tragem riscandu-ne sanatatea... si lista poate continua... e ca atunci cand te implici intr-o relatie sau intr-un proiect. Pornind de la banalitati de genul imi apar diverse "filme" in cap si oarecum ma desprind de realitate, dar in aceeasi masura reflectez asupra ei... In momentele astea chiar aberez... Si as putea sta ore in sir intr-un loc doar gandindu-ma si amintindu-mi chestii... Si din pacate, de la starea asta pana la tristete e un pas foarte mic... M-am gandit de multe ori cum ar fi sa fim intotdeauna fericiti... si am ajuns la o concluzie: NASOL! De fapt cred ca toate starile astea de cacat si toate starile euforice sunt intr-o oarecare legatura. Daca nu am stii cum e sa fi trist, nu am mai putea fi fericiti in adevaratul sens al cuvantului...si viceversa... Ar fi totul prea monoton... nu ne-am mai bucura la fel de mult de o reusita daca zilnic am avea numai reusite... etc. Acum va las, probabil ma voi duce undeva intr-un colt al casei mai intunecat asa, reflectand asupra diverselor cacaturi din viata de zi cu zi carora pana acum nu le-am acordat nici un strop de atentie... :*

Colegi :D

Hmmm, nu stiu de ce, dar de fiecare data cand incep sa scriu ceva imi vine sa incep cu o banala interjectie ( cel putin asta cred ca este), MDA. Deci... MDAAA.... :)) In ciuda faptului ca acum sunt a10a iimi amintesc foarte clar chiar si prima zi de scoala. Si chiar si de atunci am o amintire de neuitat. Stiti voi ca in aIa se face podul ala de flori ( apropo de asta, niciodata nu am inteles pentru ce, cineva chiar poate crede ca un pod de flori iti alina cu ceva nelinistea aia nenorocita pe care o ai in prima zi de scoala? si... oricum esti prea fericit/trist incat sa mai bagi in seama niste copilasi mai mari cu niste amarate de flori in mana...). Si cred ca va amintiti si partea aia in care invatatoarea va pune sa va luati de manuta cu alt coleg si sa mergeti aliniati. Apropo de asta, intotdeauna cand mi-a aparut imaginea unor copii tinandu-se de manuta intr-un sir indian am asociat'o cu imaginea unor sclavi in lanturi ce se indreapta inspre temnita. In fine, trecem peste detaliile astea minore si va povestesc prima mea zi de scoala: Totul a inceput cu... bunica :)) Da... suna ciudat, ma rog ea m-a trezit spunandu-mi pe un ton pe atat de calm, pe atat de nelinistit " Andreeiuta, trezeste-te... incepi scoala". Auzind aceasta " magica" fraza imediat am facut ochi :D Apoi au urmat indelungi certuri cu familia pentru ca fiecare vroia sa fiu imbracata altfel. Am trecut si peste asta si... ajunsa la scoala mi s-a mai dus entuziasmul. De ce? Pai, 90% din copiii de acolo plangeau de parca ar fi fost dusi la taiere. De fapt, cred ca eu si ana ( vecina mea care de bloc care ulterior a devenit si "vecina" de banca) eram singurele copile cu zambetul pe buze. Apoi am cunoscut-o pe invatatoare, nu prea comunicativa, cu niste falcute demne de o giugiuleala si foarte miniona. La cateva zeci de minute dupa asta, am intrat sub "podul de flori", iar eu si ana "conduceam coloana". Asta pana... toata lumea a facut stanga, intrand in scoala, iar eu si prietena mea... DREAPTA :)) indreptandu-ne inspre iesire. Am avut noroc cu mama... si-a facut loc prin multime si ne-a readus "pe calea cea buna". Oricum, am fost singurele eleve ratacite chiar din prima zi, probabil din toata istoria acelei generale. Si cam atat despre prima zi. Acum sa va vorbesc putin si despre liceu. In a7a am intrat in Dante, un liceu care la prima vedere pare destul de normal. Dar pana si soneria ne da de gol. In fine... am ajuns aici, totul bine, colegi ciudati, diriginta dubioasa, decor sters si note mici. Apoi am intrat in a9a... si aici incepe subiectul postarii... Noii mei colegi... pai, majoritatea... niste CIUDATI. Ma rog, desi nici pana in ziua de azi cu multi dintre ei nu am schimbat mai mult de 2-3 vorbe, si abea anul asta am reusit sa le retin numele tuturor, ma rog prenumele voi incerca sa va vorbesc despre fiecare. Bineinteles ca in majoritatea claselor, s-au format grupuletele. Si aici vi le v-oi descrie pe rand si grupuletele si membrii lor.

• Grupul nostru: Toate grupuletele au fost formate luand criteriul de baza: asemanarea. Ei bine, noi suntem exceptia! Suntem 4 fete total diferite, cu doar doua lucruri in comun: Cheful de caterinca si spiritul critic foarte dezvoltat.Oricum suntem destul de sociabile. De cand ne cunoastem nu imi amintesc sa ne fi certat vreodata serios. Adica in cel mai rau caz ne-am contrazis 5 minute pe o tema si apoi am schimbat subiectul pentru a evita un potential conflict. Si chiar si cand ne-am mai enervat reciproc, nici una nu "a dat afara din casa". Va iubesc ba!

1. Andreea aka Creata. Este cea mai noua membra a " grupuletului". O tipa micutsa, foarte slabuta si evident...creata! Are un mers de soldatel si niste buze apetisante. Este foarte deschisa, adica poti vorbi absolut orice cu ea: de la ce ai mancat aseara la cand te-ai cacat ultima oara si pana la chestii serioase. Eu cand ma gandesc la ea... imediat asociez imaginea cu... un... TELEFON. Cam ciudat, nu? :)) Pai sa va explic... Pana sa o cunosc pe ea, adica in a9a, nu suportam sa vorbesc la tel. mai mult de 2-3 minute, adica strictul necesar. Incet-incet... am ajuns sa vorbesc zilnic cel putin 3 ore. Si aici ma refer... 3 ore doar cu ea . (traiasca Cosmoteu' --> reteaua saracilor :X ). Neasteptata treaba asta cu vorbitu ore in sir... avand in vedere ca prima oara cand am vazut-o, primul gand care mi-a venit in cap a fost " cine o fi ma si amarata asta creata? si de ce nu are tigari ...", iar acum, vorba ei cred ca stiu si cate perechi de chiloti are si cate plombe si la ce masele si povestea fiecareia :)). Si as putea continua, dar va las pe voi sa o cunoasteti.
2. Gabriela. Tot micuta de statura, tot slabuta... fooooarte comunicativa si foooooaaarte sociabila. Arata foarte bine, par lung, ochi giganti albastri etc. Si... la fel ca in cazul cretei, nici pe ea nu o prea suportam la inceput si viceversa. Eu credeam ca este doar o alta "pasarica" falsa si plina de fite, iar ea ma considera o mare arfista si pe deasupra si stoarfa. In fine, acum ne intelegem f. bine si au trecut vreo 3 ani de cand ne cunoastem. Este una din cele mai sincere persoane pe care le-am cunoscut, nici macar nu poate mintii! Iar atunci cand o face... iti dai seama imediat si... recunoaste! Ma rog, are si ea un defect, atunci cand incepe sa povesteasca ceva detaliaza muuult prea mult, si repeta de 1000 de ori acelasi cacatel doar ca cu alte cuvinte, desi tu in timpul asta urli " daaaa, am inteles", ei bine, ea contiinua si tu iar urli " daaa gabiii daaa, chiar am prins ideea", si totusi ea continua pana termina ce avea de zis. :)) Ma scoate din minti treaba asta, dar cred m-am obisnuit oarecum. PS- si cu ea vorbesc foarte mult la telefon.
3. Iuliana aka Iulayla. Ea...este... BLONDA! :)) Si, o cunosc de cel mai mult timp ( cred ca s-au facut 4 ani). E o fata blondina, draguta cu niste ochi geniali, albastri ( dar nu nuanta aia obisnuita de albastru) si mai inaltuta decat noi. Nu este atat de deschisa la orice fel de conversatie. Adica, nu o auzi des sa dea o mini-ragaiala sau sa scuipe sau sa injure rau! Si, cu toate astea... e si ea om :)). Stie sa tina un secret si... e foarte pupincurista :)) . Intotdeauna vine la mine si imi zice chestii de genul " vai fata ce nu o suport eu pe tipa asta", iar peste 1 minut o vad bagandu-se in seama cu persoana respectiva cu un text de genul " vaaai iubiiita :X ce mai faci? cat imi place cum iti sta parul azi". Ulterior venind inapoi la mine si spunand pe un ton scarbit " Baaaiii... de cand nu s-a mai spalat asta pe cap". In fine, asa cum e, e iulaila noastra si o iubim :X.
4. Si nu in ultimul rand, EU... Andreea aka Deea... V-oi profita de ocazia asta sa ma si prezint, chiar daca probabil asta ar fi trebuit sa fac la inceput. O tipa micuta de inaltime, mai plinuta, cum ar spune creata " cu tate multe" si destul de dificila. Nu am o reputatie tocmai ok, dar tind sa cred ca asa este mult mai bine. De ce? Pentru ca in felul asta ajung sa stea langa mine doar persoanele care au avut rabdare sa ma cunoasca, sa vada cum sunt cu adevarat si nu au luat in seama micile barfe inflorite pe zi ce trece. Ce sa va mai zic eu despre mine... chiar nu stiu. Ii las pe cei care ma cunosc si v-or citi aceasta postare sa continuie adaugand un comentariu.

• Grupul ciudatilor: Pfff... ce pot spune, poate sunt rautacioasa fiinca ii numesc asa, poate ca si ei in viziunea lor ne considera pe noi ciudate dar nu am gasit un termen mai potrivit. Ei sunt persoanele de care am pomenit mai sus, cu care daca am schimbat 2-3 vorbe tot anul, e bine. Si alea gen " buna" " buna". " pa" "pa. "ce ora avem? " italiana" "aha". si cam atat :))

1. Iuliana aka Bleka. Eu ii zic " Skizzo". De ce? :)) Pai la inceputul anului a9a l-a intrebat pe prietenul meu, actual fost, ce muzica asculta. El i-a raspuns: hip-hop etc. si a intrebat-o ce asculta ea. Ia zis o lista lunga printre care si hip-hop. Apoi am intrebat-o si eu care sunt trupele ei preferate etc. ( nu de alta, dar nu stiam ce as putea vorbi altceva cu ea). Si mi-a insirat cativa tipi precum: Puya, Sisu, 2Pac etc. Apoi am intrebat-o daca ceva mai under nu ii place. Si nu prea a inteles asa ca i-am dat cateva exemple, printre care si Skizzo-Skillz. Deci...vreau sa va zic ca in momentul acela am crezut ca imi va da o palma! Brusc i-a disparut orice urma de seninatate de pe fata, a bagat o privire ca de felina si a zis pe un ton raspicat " NUU!". Deja ma dadusem un pas in spate ( o simpla masura de precautie, nu ca mi-ar fi fost frica, nuuuu) si am intrebat-o cu un glas tremurand: " Ah, ok... nu'i nimic, dar... de ce?". Iar raspunsul... a fost neasteptat de comic. Ma rog aici nu v-a parea atat de comic pentru ca trebuia sa o auziti =)). --> " Skizzo...nu imi place skizzo deloc... NU ARE FLOOW , NU ARE RIIIIMAAA.... este degeaba...". Stiu , nu suna amuzant aici, dar a zis-o cu atata patos incat ne-am intors si am plecat. Mai apoi am cam facut misto de ea, iar acum imi pare rau, punand-o sa scrie o poezioara "anti skizzo", aceasta ajungand pe la toti din liceu si cred ca inca o mai am in PC, poate o v-oi posta mai tarziu. In fine, trecand peste astea pare o fata de treaba dar cred ca iti trebuie foarte multa rabdare sa o cunosti. Nu prea stiu multe despre ea, decat ca ii place sa deseneze, iar majoritatea desenelor ei ma ingrozesc ( nu pentru ca ar fi urate, dar au mesaje foarte sadice) si ca ii place sa scrie si chiar cred ca are talent.
2. Alina. Fata din prima banca, cu ochelari, nas mare si par lung si blond natural. Si ea pare de treaba, dar de fiecare data cand am incercat sa par draguta si sa o bag in seama imi parea foarte incordata, foarte speriata... asa ca o lasam in pace. De cand e in clasa noastra ma jur ca nu am reusit sa ii retin vocea... O aud cam de 2 ori pe saptamana vorbind si atunci foarte incet! Intr-un fel imi e mila de ea si stiu ca nu e un sentiment prea dragut sa stii ca inspiri mila. De ce? pentru ca toti din clasa fac misto pe seama ei si are diverse porecle gen : Nasocle blonda, Nas, Extra etc. Bine, nu sunt puse cu rautate. Si mie mi se zice in multe feluri, si eu le zil lor in multe feluri , dar probabil nu este obisnuita cu asa ceva.
3. Florentina (nu sunt sigura ca asa o cheama) dar eu ii zic emonica... :)) Nici pe ea nu o cunosc aproape deloc. Ii place sa i se zica "iuna" , dar noi i-am spus " fiona". Tipa asta la inceputul anului a9a chiar ma ingrozea. Se dadea cu atata pudra alba incat atunci cand ma uitam inspre banca ei ... nu puteam sa nu observ ca peretele este mai "bronzat" decat ea. Acum a inceput sa foloseasca blushul si arata mult mai ok. Nu imi placea nici ca isi atarna jdemii de insigne pe tot corpul si avea si o freza de emonica care nu o avantaja deloc ( nu pot sa-mi amintesc daca inca poarta insignele si daca si-a facut vreo schimbare la par). Oricum, si ea pare de treaba , dar ca in cazul celorlalte trebuie multa rabdare sa o poti cunoaste.
4. Teodora aka Kalipso. NU pot spune ca ea este o ciudata in adevaratul sens al cuvantului...dar cred ca ar trebui sa invete sa isi controleze nervii! Suntem 30 in clasa, e normal ca intotdeauna cineva sa se trezeasca sa faca o "glumita" buna si , de exemplu, sa iti arunce cu o hartiuta in cap. Ok, inteleg... urli la el si ii dai inapoi cu hartia, dar totusi... sa sari la bataie? :)) Ea e genul de fata-baiat si tind sa cred ca uraste sexul masculin! Cu ea am mai vorbit din cand in cand si uneori mi se pare foarte de treba, iar alteori ma enerveaza la culme! Whatever... e si ea tot o colega de clasa si intotdeauna daca o rog ceva si ma poate ajuta, nu refuza. Deci ii multumesc.
5. Catalin aka Ciudatu (Ciudy). Porecla spune totul, nu? :) El e un tip inalt, cu plete si cu dintii foarte strambi! Aaaa... si o mustacioara de feciorel ii acopera buza superioara! Si el pare de treaba, dar e putin dus! In fine tot ce stiu despre el e ca ii place foarte mult teatrul si viseaza sa ajunga la Holywood... ce pot spune? Succes ciudy!
6. Aisso aka Caisa. El este unul din repetentii clasei. Un pitic, destul de uratel si cu chef de glume! Uneori este cu zambetul pana la urechi, iar alteori ai putea jura ca e emo! In fine, este cea mai stresanta specie de mamifer pe care am avut ghinionul de a o cunoaste vreodata! Si totusi imi e drag asa in felul lui de idiot si daca stai mai mult de vorba cu el, e de treaba :))

• Grupul fetelor. Suna ciudat nu? De parca pana aici au fost numai grupuri de baieti! In fine, ele sunt fetele alea care reusesc sa se si distreze si sa invete si bine! Tot respectul fetelor!

1. Alinuta. Ea este sefa clasei! Micuta si foooarte simpatica, are un zambet superb! Si intotdeauna i-am admirat sprancenele perfecte! Cred ca este cea mai placuta persoana pe care am cunoscut-o. Nu ma enervat nici macar o data si intotdeauna orice intrebare i-am pus, oricat de idioata ar fi fost, mi-a raspuns foarte dragut si foarte exact. Pe scurt... o admir!
2. Andrada. Creata, plinuta cu un suras simpatic! E genul ala de fata care la prima vedere iti pare cea mai inocenta! Dar pe masura ce incepi sa o cunosti, te uimeste... Are simtul umorului si un ras molipsitor! Desi ea a reusit ca pe parcursul acestor 2 ani sa stranga mii de barfe ( pe care probabil le stie si ea, deci nu mai trebuie sa le mentionez), ea pare a fi total dezinteresata de toate acestea. Foarte bine! Asa si trebuie... barfa = reclama gratis.
3. Atessa. Am vorbit de muuulte ori cu ea, dar totusi acum imi dau seama ca nu prea o cunosc. Stiu doar ca are note bunicele, ca il iubeste pe prietenul ei, Clau si ca in clasa a9a avea un pinguin vibrator pe care il indragea profa' de geogra. A, si ca mama ei sta in italia. Oricum de fiecare data cand o vad are zambetul pe buze si de cele mai multe ori tipa :)) si credeti-ma ca are un tignaaal... Dar imi este foarte draga si ea.
4. Bianca aka Bibisor. Doamne! Cand zic Bibi, in fata mea apare un zambet laaaaarg. E foooarte scumpa si ii ador zambetul :X. E printre cele mai zapacite persoane pe care le-am vazut, si este si un pic cam dezordonata. Foarte de treaba, de fiecare data cand sunt putin suparata sau poate nu am o stare prea buna, doar uitandu-ma la ea imi revine zambetul pe buze. A, si imi pare si foarte inocenta asa... :X

• Grupul baietilor. In doua cuvinte: NISTE NEBUNI!!! Da, ei sunt aia care ba te streseaza, ba te amuza. Cateodata iti e foarte drag de ei si iti vine sa ii pupi si sa ii sufoci cu o imbratisare, iar cateodata iti vine sa le scoti ochii, sa ii omori incet incet, provocandu-le cat mai multa suferinta!

1. Matei aka Darke. Un tip roscovan si cret. Am fost combinati cateva saptamani in clasa a9a. E simpatic, pacat ca nu se ingrijeste prea mult. La prima vedere pare prost, da prost rau! Dar de fapt cred ca este cel mai inteligent din clasa aia, pacat ca e lenes. Oricum, e super de treaba si de multe ori super stresant! Dar de fiecare data cand ma duc pornita sa ii dau o palma, mi se inmoaie genunchii cand il vad cu privirea lui, asa... de catelus dragut si cu paru ala roscat si cret :X si il iau in brate...
2. Ovidiu. Tampit! DAAA.... T-A-M-P-I-T. Cand te uiti la el, nu trebuie sa il cunosti... dupa privire iti dai seama ca este un... TAMPIT! Dar il iubesc :X si ma face intotdeauna sa rad :)) nu stiu cum reuseste, dar o face! Si pe langa asta nu e nici urat, nici prost. Deci gg ovidiu.
3. Bogdan. El e handbalistu clasei. In ultima vreme s-a facut dragutel si i-au trecut si cosurile alea oribile de pe fata. Dar tot nu il prea suport. Pare foooarte increzut si intotdeauna, nu stie cand sa se opreasca cu gluma.
4. Parase aka Pasare. Ha ha ha! :)) Pari... si el a repetat de 2 ori clasa a9a, dar nu pentru ca ar fi prost... doar ca e destul de tampitel! Nu prea stiu ce sa zic despre el , nu il cunosc foarte bine desi il stiu dinainte sa fim in aceeasi clasa... De multe ori fata lui imi inspira pura nebunie, iar ultima oara cand a fost tuns de Shobby, jur ca semana cu un zombie :)).
5. Robert. Roby, nu prea il vad des facand ceva, dar de fiecare data cand deschide gura... ma bufneste rasu'! si... punct ca altceva nu stiu ce pot spune despre el.
6. Ionut aka Shobby. El e arfistul clasei! Frumusel si un pic cam tantalau... adica nu tantalau, un pic cam FOTBALIST! DA! Asta e cuvantul! El este arfistul fotbalist al clasei! Intotdeauna vrea sa iasa in evidenta, intotdeauna spune o gluma si rade singur... dar oricum tin mult la el. E un baiat bun si sunt convinsa ca in curand se va maturiza si va fi aproape perfect.
7. Cristian. El... este... asemeni unei moluste cu picioare! de cand il cunosc, daca l-am vazut sa se ridice mai mult de o data pe zi din banca e bine... E mai plinut si totusi simpatic! De multe ori ma uit la fata lui si rad, nu pentru ca ar fi urat sau ceva de genul, pur si simplu are ceva al lui...ceva comic! Cand ma gandesc la cristi imi apare in minte un ... CEAS! El tot timpu' are ceas la mana, si nu cred ca il poarta mai mult de 2 zile la rand pe acelasi.

• Aici vine partea grea... nu le voi mai face grupulete pentru ca nu sunt sigura daca s-au mai certat sau daca s-au impacat etc.

1. Laura. Ea... cred ca uraste baietii! De fapt ea crede asta... Ma rog, nu va ganditi ca e pe invers sau mai stiu eu ce idiotenii. Are motivele ei. E o tipa cu un aspect fizic nu prea perfect, dar care daca s-ar aranja un pic mai mult, cred eu ca ar arata de 10x mai bine. In fine, nici acum nu o opreste lumea pe strada sa faca poza cu maimuta, dar cred ca i-ar sta muuult mai bine un pic mai... altfel! Si am zis asta cu riscul de a se supara. Ce imi place la ea? Ca intotdeauna e sincera si foarte directa. Daca vreau sa aflu cum imi sta parul, pe ea o intreb! Ce nu suport la ea? Momentele ei in care face pe superioara si da cate-un rateu! Oricum, cu bune si cu rele asa a inceput sa imi fie draga si ea. Chiar daca in a9a nu prea o suportam!
2. Roxana aka Roxy Foxy. Cea mai micutsa fata din clasa. Cand rade seamana cu o veverita :)) si are un tic nervos: sa isi lipeasca buzele intrun mod atat de ciodat incat nu pot descrie in cuvinte. Ii place dansul si momentan e ... ROZ in cap, sau ma rog... pe cap!
3. Ana Petzu. Pe ea cand o auzi, o doare burtica! E foarte frumusica la fata si invata bine. Si din ce vad si ce zice creata se pricepe foarte bine sa faca masaj.
4. Ale. Cea mai inalta fata pe care am cunoscut-o! E giganta! In fine am vorbit mult cu ea inainte sa intre in liceu si mi se parea super de treaba, apoi nu stiu din ce motiv nu am mai tinut legatura. Ma cam sperie inaltimea ei, si nici nu imi place sa imi sucesc gatul, probabil asta este unul din motive. Ce nu suport eu la ea este vocea! Cand vorbeste o face de parca si-ar da duhul. Si nu sunt singura "nebuna" care a observat asta. Pe cat e de mare, pe atat de lesinat vorbeste.
5. Fefe aka Pitzi aka Nasocle bruneta. Cred ca poreclele au spus deja totul, nu? In fine, nu am prea avut ocazia sa o cunosc, nici curiozitatea. La prima vedere pare foarte prefacuta, destul de prostuta si foarte pitipoanca. Dar din cate am inteles nu e chiar asa. In a9a se imbraca groaznic. Adica avea haine foarte dragute dar foarte prost combinate! Acum am observat ca si-a mai revenit si de cele mai multe ori chiar imi place mult cum e imbracata. Arata bine la corp si... din pacate... are nasul mare! Dar oricum e simpatica!
6. Madalina. Cred ca e cea mai ingrijita din clasa. De multe ori mi se pare ca e fitoasa, de multe ori mi se pare ca m-am inselat si ca de fapt nu este... pana la urma chiar nu stiu cum e! Dar se imbraca dragut si arata bine.
7. Valentina aka Valerika. Vaaai cate as putea scrie despre ea :)). E una dintre cele mai traznite fete pe care le-am cunoscut. Nu ne-am inteles bine din prima, de fapt ne-am cunoscut in imprejurari nu prea pasnice. Dar mai apoi ne-am calmat. Oricum e super tampitica si totusi super de treaba.
8. Karina. Pffff.... Ea nu e fata rea, dar iti lasa o impresie foooarte proasta. E foarte repezita, nu se imbraca deloc bine si se stramba tot timpul!
9. Ada. Prietena Karinei. In a9a era una din cele mai silitoare fete din clasa. Acum de cand s-a anturat cu Carina, s-a stricat din multe puncte de vedere.
10. Ana Ghica. Ea e colega noua venita din Italia. Nu o stim de multa vreme, dar cred ca e foarte ok. In fine cred ca o sa mai dureze ceva pana o sa se acomodeze, dar pana acum cred ca este totul ok.
11. Iscru Giulia. Ea e tipa care a repetat clasa a9a de vro 2 ori, iar acum, in mod miraculos are o medie mai mare decat a mea. E foarte imprevizibila si intotdeauna vorbeste mult pe un ton care in primul an ma stresa la culme si totusi incercam sa o ascult. Ei bine... de ea nu prea ai cum sa te ascunzi sau cum sa o eviti, pentru ca si atunci cand crezi ca ai scapat iti poate aparea brusc in fata ( fara sa intelegi de unde) iar pana sa te dezmeticesti deja ti-a povestit jumatate din viata ei. Are pasiuni mai ciudate, gen animalute dalea cum ar fi igoane, serpi, tarantule etc. Mersul ei este inconfundabil ( tzup tzup, zici ca e pe arcuri) si intotdeauna are ceva legat de sanatate. ( ba hormoni, ba helobacterie, ba picior futut, ba deget rupt, ba unghie cazuta, ba migrena etc) Si nu voi uita niciodata cum a venit ea toata clasa a9a cu degetul mare bandajat pentru o simpla unghiuta =)) Si partea comica e ca la un metru 50 ai ei... degetul era cam tot la fel de mic/mare. In fine... nu'i bai, daca ai rabdarea necesara sa treci peste vocea ei enervanta, peste pasiunile ei ciudata si iti rezista inima la sperieturi al dracu de mari (adica inchipuieti cum e sa mergi linistit pe strada gandindu-te la ceva constructiv sau ceva aberant si de o data sa ii auzi glasul cum iti mangaie timpanele asemeni scartaitului de creta pe tabla)... e totu' bine.

Si...cred ca astia sunt toti. Imi pare rau daca am sarit pe cineva, nu inseamna ca ei nu conteaza, ci pur si simplu... i-am omis! Acum sa nu credeti ca noi suntem numai asa pe grupulete, grupulete si ne excludem reciproc. NU! In niciun caz! Majoritatea se inteleg bine intre ei, nu exista certuri majore si toti sunt in felul lor mai mult sau mai putin de treaba.

Despartire...

Mda... cred ca e prima oara cand vorbesc putin si despre mine, despre ce simt. Ei bine...exista un inceput in toate. Cum sa incep? Da stiu... cu inceputul! Ok. Pai, azi... o banala zi in care am facut lucruri obisnuite precum sa ma trezesc, sa ma spal pe dinti, sa ma pregatesc de o scurta iesire din casa, sa shoppinguiesc... s-a transformat in cel mai important moment al unei relatii de aproximativ 2 ani, si anume: DESPARTIREA! Da... suna tragic... Dar tot ce e frumos se termina destul de repede... si pana la urma trebuie sa sti cand sa pui capat, nu? In fine, asta s-a intamplat acum vro ora si inca sunt un pic nelinistita. Si... uite asa iar incep sa imi dau seama cat de mult m-am schimbat, majoritatea ar spune ca "in bine"... dar eu stau si ma intreb: " in bine, pentru cine?". Aruncand o privire in trecut, incerc din rasputeri sa inteleg de ce nu mai pot fi aceeasi fetita cu doua codite, care in ciuda tuturor barfelor era mereu cu zambetul pe fata, care nu plangea decat atunci cand nu obtinea ce vroia, iar la o saptamana dupa ce o facea: SE PLICTISEA! Fetita aia care isi schimba prietenii ca pe sosete si frangea inimi fara vrun dram de remuscari... Incet-incet incep sa imi dau seama ca lacrimile nu isi mai fac aparitia (desi mi-as dori, m-as descarca mult mai repede, mult mai simplu), iar zambetul ce altadata imi lumina minut de minut fata... isi face simtita absenta. Destul de urat... si totusi voi incerca sa nu ma sechestrez intr-un colt al casei mancand intr-una ciocolata si rontaind chipsuri, sa nu imi tai venele, sa nu ma inec in alcool boschetarind pe I.O.R... si nu in ultimul rand, sa nu ii transform mamei modesta casuta intr-o cascada Niagara... (desi ar fi destul de profitabil... va d-ati seama cati vizitatori am avea zilnic? .... )... In fine... abea acum ca l-am pierdut... PARDON, m-a pierdut! :)) imi dau seama ca... intradevar IUBESC! Si totusi... ura e un sentiment mai puternic decat iubirea... :P

De ce sa iubesti o femeie?

Poate v-ati intrebat si voi macar o data de ce iubeste un baiat o fata... Eu intrebarea asta mi-am pus-o in timp ce aveam o discutie " inteligenta" cu eul meu interior... ( adica ma cam plictiseam). In timp ce cautam un raspuns mi-au trecut prin cap zeci de motive pentru care am putea fi iubite... majoritatea destul de idioate... dar mie imi par plauzibile. Adica... sa fim seriosi! In primul rand, cum ai putea sa nu iubesti persoana care ti-a dat viata? Si da stiu... aici o sa intervina toti barbateii spunand " heeeiiii, si noi contribuim la asta". DA! Nu neg, si ei contribuie intr-o oarecare masura, dar daca rolurile ar fi inversate...adica barbatul sa se reproduca si femeia sa stea cu berea-n mana si sa se uite la TV, ca mai apoi sa se distreze putin cu baiatul, si fara sa isi dea seama sa contribuie la conceperea unei fiinte, sunt aproape sigura ca acum rasa noastra ar fi pe cale de disparitie. Vreau sa spun... ia incercati sa va imaginati un barbat gravid :)))) =))). Ei se sperie si cand aud ca partenera e gravida, va puteti imagina cum ar fi sa auda ca EI sunt insarcinati? :)) Sa realizeze ca in aproximativ 9 luni v-or fi cat o planeta, ca pe tot parcursul sarcinii nu v-or avea voie sa bea alcool, sa fumeze si ca pe la sfarsit abea se v-or mai ridica din pat? Sa nu mai vorbim de nastere... nu cred ca ar rezista. Mda... cam asta a fost primul lucru la care m-am gandit cand mi-am pus intrebarea aia cu " de ce dracu ne-or iubi astia pe noi?" . Mi-a aparut in minte un barbatel cu ditamai burta, si cu o fundita roz... :)) Stiu, sunt cam sadica. Apoi m-am gandit si la alte motive mai maruntele. Cum ar fi: noi facem majoritatea treburilor casnice... care aparent sunt usoare, dar sunt la fel de sacaitoare. Vreau sa zic... e super enervant ca eu sa tot aranjez diferite chestiute la locul lor, apoi sa ma duc pana la magazin si cand ma intorc: SURPRIZA! Toate sunt rastalmacite... De ce ? :)) Pai a venit un reprezentant al sexului masculin si isi cauta periuta de dinti ( e doar un exemplu), si s-a gandit ca e prin sufragerie.... mda... Si totusi nu le scoatem ochii pentru asta, sau cel putin nu o facem indeajuns de mult. Inca un motiv pentru care ne pot admira.... pentru ca ne asortam tot felul de zdranganele cu pantofii si etc. dupa niste reguli pe care niciun baiat nu le-a putut intelege vreodata si pentru ca ne pictam fata cu atentia si concentrarea pictorilor. Pentru ca noi putem juca diverse jocuri de la sah pana la monopoly, fara sa ne intereseze cine castiga, si fara sa ne simtim mai prejos daca v-om pierde. Pentru ca felul nostru de a rezolva problemele ii pot scoate din minti. Pentru ca incercam sa compensam faptul ca nu ii iubim prea mult tocmai prin cele 2 cuvinte magice " te iubesc"... :)) Uneori ii facem pe baieti sa ne urasca intratat de tare incat in scurta vreme ajung sa ne iubeasca.... si lista continua.... Dar pe scurt, ei ne iubesc... pentru ca pur si simplu existam!