Banci...

Wtf...

Azi a fost una din zilele alea in care iti poti spune in gand "am trait sa o vad si pe asta"...

Invat pe undeva prin salajan intr-un liceu pe nume Dante...

El asa e liceu bun, pacat ca e populat..

In fine, nu asta e subiectul de azi.

Ideea era ca... fac acelasi drum zilnic, si de la metrou pana la liceu sunt cam 3 minute de mers printre blocuri...

Hmmm....

Un pic acana de Dante e un parculet sau mai bine zis parcoi. :))

Si acolo sunt banci, evident.

Inteleg... avem nevoie de banci in parcuri.

Sunt foarte utile niste banci in zonele verzi...

Si de fapt intotdeauna cand ma duc pe Ior ii injur pastia de la primarie ca nu's in stare sa mai puna si ei 3 masute in plus... Intotdeauna ma inghesui cu jdemii de babalaci pe un metru de banca...

Ok...

Trecem si peste asta...

Azi am avut mirarea de a... observa ceva nou.

Fiind in vacanta nu am mai dat prin zona cam de 3-4 zile... Si ia uitati-ma pe mine azi... trecand linistita pac pac... printre blocuri... cand... ce vad?

Trec de un gang... si parampam... 2 banci asezate asa face to face...

Mda... mi se parea destul de aiurea locul in care au fost asezate, dar mi-am zis in gand " e... as putea sa ma obisnuiesc cu asta...treaca de la mine".

Si ce credeti? Mai inaintez cativa metri... si ajung pe aleea din fata liceului...

Soc total.

Pana si gandurile mi-au fost atat de mirate incat au uitat sa-si faca aparitia...

Nici nu stiam ce dracu' sa mai zic...

Tot inaintam... si pe aleiuta aia pe partea stanga... au fost " plantate" banci... din metru in metru...

Bai...

CE CAUTA BANCILE ALEA ACOLO!?

Oare chiar o sa stea cineva pe bancutele alea sa admire blocul darapanat din fata? Si sa se delecteze cu miresmele de bucate venite din bloc? Sau cu cele venite din gradinitele blocurilor... unde toti patrupezii cartierului isi fac nevoile...

N'as prea crede.

Apoi... am mai inaintat putin, deja nu mai eram atat de sigura pe mine...

Ma gandeam ca in curand o sa fiu nevoita sa calc pe banci ca sa ajung in scoala...

Si... tocmai cand era sa imi zic " se putea si mai rau" ma uit vis-a-vis...

Adica fix langa gardul ce delimiteaza liceul de alta alee...

Si acolo erau o gramada de bancute proaspat plantate.

Bai, nu am nimic cu bancile in general, doamne fereasca!

Dar, ma jur ca sunt cam 20 de banci aliniate si asezate "strategic".

Oamenii care pe viitor se vor aseza acolo nu v-or face altceva decat sa ne admire pe noi, in incinta liceului.

Oare nu era de ajuns ca vedeam diverse persoane care ne spionau de pe geam? Acum o sa ma simt si mai urmarita...

Eh...

Si cand sa ma enervez... mi-am amintit...

Cica: " aaa... stai ma asaaaa.... e R-O-M-A-N-I-A..."

Tigari

Tigari...Tigari...Tigari...

Totul a inceput acum 5 secole... Cand se plimba C. Columb pe cine stie unde... si i-au trimis indienii plantuta asta...

Off... e numai vina lui

:))

Si intre timp industria tutunului s-a supradezvoltat...

Cine ar fi crezut acum ceva ani ca va prinde atat de bine la public?

Cine ar fi crezut ca suntem o natie atat de proasta incat sa fim adeptii tuturor rahaturilor care ne afecteaza sanatatea?

Eu fumez de vro' 5 ani. Si evident, m-am apucat dintr-o prostie...

Ca sa fiu cool, tru si toate cele.

Nu zic ca nu as putea sa ma las... pentru ca POT!

Dar aici intervine faza cu vointa...

Chiar nu cred ca vreau... Adica sunt sigura ca nu prea vreau sa ma las...

Bine, recunosc... M-am lasat cam de 1000 de ori de fumat :)).

Am incercat si cu plasturi si cu gume...La un moment dat luam niste picaturi ciudate din cauza carora imi venea sa "dau la boboci" cand trageam cate-un fum, dar cu toate astea tot continuam sa fumez...

Ultima incercare a fost cu tigarile astea electronice... Si atunci am realizat ca nu e vorba de dependenta aia de nicotina... nu... chiar deloc. Fumam cacaturi dalea electronice, deci imi asigurau nicotina de care are nevoie un dependent.

Dar... unde era farmecul?

Nu mai scoteam fum, ci abur.

Nu imi place sa ma joc cu aburul... Nu puteam face cerculete din aburi...

Nici macar nu mai era mirosul ala de tigare...

Si asa am ajuns la o concluzie simpla:

dependenta pe care am capatat-o pentru sfantul Kent 8 intre timp s-a transformat in obsesie.

Nu pot concepe o dimineata ok fara tigari si cafea.

Nu as putea iesi undeva cu fetele la pahar de suc si unul de barfa... fara preamaritul KENT.

Incep sa cred ca e cel mai bun prieten al meu.

Ma insoteste oriunde, nu ma lasa la greu, dar nici la bine.

Nu cere nimic, nu are nevoi fiziologice, nu se supara pe mine si isi intampina sfarsitul cu demnitate... Se lasa fumat pana la capat fara sa se planga...

:)) Mda... v-am zis eu ca sunt obsedata de tigari...

A devenit o obisnuinta, un reflex... e mai mult decat simpla dependenta.

In fine... pe scurt:

LE ADOR!

PUNCT.