Leasa Dragos - Diferente

Nu e cea mai comerciala melodie, tocmai de aceea am si postat-o!

Stiu, nu e nici cea mai artistica melodie. Genul acesta nu este nici macar agreat de multi dintre voi. Unii or sa spuna ca se foloseste un limbaj vulgar s.a.

Dar... lasand toate aceste chestiute nesemnificative deoparte... hai sa ne concentram asupra mesajului ce vrea sa ne fie transmis prin intermediul piesei.

Ei? Cum este?

Hmm... Eu fac parte din generatia 94. Si cred ca noi astia din 94-95 am fost ca un fel de generatie de tranzitie. O sa va si explic.

Ma regasesc in mare parte a versurilor. Imi amintesc si eu de jocurile din fata blocului cu vecinii. Eram multi, ne jucam sotronul, saream coarda si locul preferat de joaca era uzina unde ne jucam de-a vanzatorii. Sau ne dadeam pe panta aceea. Imi amintesc cand blocul nostru declara razboi blocului vecin. Haha!

Imi amintesc cand mergeam cu mami la cofetarie, imi amintesc ca cele mai frumoase hainute ale mele nu erau acelea cumparate de cine stie unde, ci acelea confectionate de bunicamea.

In mare parte am fost un copil norocos, am avut o copilarie fericita. Ai mei nu au avut o situatie financiara extraordinara niciodata, insa au facut tot posibilul sa imi ofere cat mai mult.

Imi amintesc cand se apropia Craciunul si trebuia sa fac lista. Cum ma induiosa mami spunandu-mi ca Mos Craciun e batranel si ca ar trebui sa imi fie mila de el, ca nu poate cara sumedenia de jucarii pe care i-am cerut-o. Sau cand imi zicea ca in anul acela Mosu' nu prea are bani.

Si de ce zic ca noi am fost generatia de tranzitie? In cazul meu pe la 9 ani am primit pentru prima oara o dracie din aceea de ii bagai o caseta si te jucai pe TV... nu stiu cum se numeste. Cum se strangeau toti copiii din bloc la mine si ne jucam Super Mario.

Apoi.... pe la 10 ani am primit primul meu PC. Habar nu aveam cum functioneaza, ce trebuie sa fac, la ce ma ajuta, dar totusi eram incantata. Putin spus incantata...

Inca nu dispuneam de internet. Tin minte ca ma duceam la o prietena din blocul vecin care era cu vreo 3-4 ani mai mare ca mine si avea net. Stateam ore in sir fiind fascinata de convorbirile ei de pe mess.

Apoi... mi-au bagat si mie net. Hihi! Ce fericire.

Intre timp desenele animate se stricasera. Aparusera tot felul de tampenii violente si fara nici un sens, fara nici un fir narativ. Nu ma incantau absolut deloc, iar desenele mele preferate s-au tot rarit pana le-au scos de tot. Trist. Inca obisnuiesc sa vizionez pe youtube desene ca: Viata cu Louie si multe altele mai vechi.

Imi amintesc si cat de indragostita am fost de prima mea pereche de role. Faceau un zgomot infernal, dar le adoram. Abia mergeam pe ele, de fapt... as fi parcurs drumul mai repede mergand pe jos decat cu ele, dar tot nu renuntam. Pana i s-a facut mila mamei mele de mine si mi-a luat unele "adevarate" cu roti din silicon si rulmenti buni. Timp de 2 ani nu m-am dezlipit de ele. Si niciodata nu am fost obligata sa port casti pe cap, genunchiere, cotiere. Wtf! Cand ii vad pe astia mici atat de infofoliti... Care mai e farmecul? Noi nu am murit...

Si as putea continua cu muuulte altele. Am mai zis eu de astia de acum... V-am povestit ce am patit cu niste dragalasi copilasi din fosta mea generala care probabil erau maxim clasa a3a-a4a.

Mda.... Mi se pare normal sa evoluam, insa ceea ce mi se pare total anormal este ca cei de astazi nu mai pretuiesc nimic din ceea ce ar merita cu adevarat.

Si repet... am avut o copilarie fericita, cred eu. Si inca continui sa copilaresc in limita posibilitatilor. Totusi am 16 ani.

Filosofia nimicului.

De fapt nu e nimic filosofic in ceea ce o sa scriu. De ce am pus titlul asta?

Pentru ca asta mi-a venit in cap si mi-a placut cum suna. :))

Aveti idee cate pot intra in contextul " nimic " ?

Va zic eu, nu aveti...

Nici eu nu am... dar sunt sigura ca sunt multe. :))

Adica... tot mai des intreb cate-un amic " ce faci?" si mi se raspunde " nimic".

Dar el de fapt in timpul ala imi raspundea mie la mesaj, asculta muzica, citea o carte si pe langa toate astea ii ramasese si timp de plictiseala.

Dubios...

Si eu am tendinta sa raspund cu " nimic" la intrebarea " ce ai mai facut?".

Dar defapt raspunsul corect era " nimic demn de povestit" sau " nimic important".

Bineinteles, din comoditate l-am scurtat si am zis sec " nik". :)) Generatie de lenesi, generatie de comozi, generatie de plictisiti.

Ei, cum suna asta?

Genial! Bine, recunosc. Inca nu sunt toti asa, dar majoritatea suntem predispusi catre diagnosticele acestea.

Si acum sa mai vorbim putin despre nimic.

In opinia mea nimicul este de fapt un termen ce mascheaza ceva.

De exemplu eu fac ceva de care nu sunt tocmai mandra si a2a zi sunt intrebata " ce ai facut ieri?".

Pai... raspund: " nimic".

Deci... nimicul in sinea sa poate ascunde muuulte alte "nimicuri" mai mari sau mai mici care la randul lor tot in categoria "nimicuri" se situau.

Si acu' o sa intrebati: Pai cum domne', nimicu' e nimic si nimic e nimicu'?

Ei bine... Toate nimicurile, da' absolut toate se impart in 2 mari categorii ( care evident la randul lor sunt impartite in altele, dar 2 sunt principale) si anume:

1. Nimicuri demne de povestit.

2. Nimicuri neinteresante, banalitati.

Si inca mai pot scrie pe tema " nimic".

Si chiar si postu' asta poate fi luat drept un " nimic".

-

Ce faci deea?

- Nimic... scriu ceva pe blog.

-Ce?

- Pai... nimic!

Cum ar fi sa raspund asa de acum incolo?

Asa norocoasa?

Nu imi vine sa cred. E cam a5a oara pe anul asta cand ma intalnesc cu o veche prietena: Raceala!

Toata iarna nu si-a facut aparitia, iar eu, categoric, nu am cautat-o...

Dar de cand a inceput sa se incalzeasca afara... Vai si amar! Raceli peste gripe, otite peste sinuzite ( sinuzita inca nu am facut-o, sper sa nu am gura aurita) etc.

Ultima oara cred ca am fost invadata de un virusel mai puternic, nu de alta... da el era cam imun asa... M-am razboit mult cu el... Mai intai l-am luat usurel, i-am dat nitel modafen, niscaiva siropel de tuse, 2-3 bombonele pentru gat... Nimic ma! Nimic!

Situatia se agrava. Am schimbat, i-am dat paracetamol, coldrex, teraflu s.a.

Tot nu a cedat. Adica... pe langa faptul ca era in mare parte imun, era si parsiv. De multe ori isi batea joc de mine. Se facea ca se retrage si cum ma bucuram si eu ca am scapat, pac! Aparea iar...

Offf.... Prin a2a saptamana deja ma enervasem si am inceput sa trec la artileria grea... L-am bombardat cu antibiotice. Iar s-a prefacut ca pleaca si a revenit dupa 2 zile...

In final a cedat... ( nu stiu de ce sau de la ce, probabil se plictisise de joculetu' acela sec), dar ca sa nu il uit imi lasase drept amintire o durere de gat infioratoare. Ahhh... ce mai amintire!

Cam acum o saptamana am scapat de ea... si ce credeti? Iar sunt racita... Iar imi curg ochisorii, iar tusesc, iar imi pierd blajina-mi voce, iar zac, iar ma tine mama in casa. Offf.... Urasc racelile! Aa... :-? Sau poate e gripa? Nici nu vreau sa ma gandesc...

Va las... ma duc sa-i declar razboi intrusei care se tot joaca cu organismul meu. Cum?

Pai... o sa incep cu un ceiut cald, asa de avertizare. Dupa daca nu se retrage de pe pozitii cred ca ii voi administra niste modafen, apoi o sa incerc cu nurofen, apoi cu fervex, apoi cu coldrex etc. Si daca e vreo nemernica din aceea, ii dau fatala! Ampicilina, penicilina etc. Vad eu... :))

Eeee, asta e chiar culmea. Sa ma faca pe mine o nenorocita de raceala? Exclus, exclus, exclus! De 3x exclus! Auch... : Dar daca e gripa?

Teza...

Hi hi hi! Sa va explic sau sa trec direct la subiect? E hai ca va explicitez cate ceva pe acilea...

Eu invat intr-un liceu cu profil de bilingv italiana si ce credeti? Chiar se face italiana.

Si... eu am doua colege, ma rog am mai multe, da' doua fac parte din povestioara de azi.

Asa... una Creata si alta Iulaila. Si... creata evident e creata, iulaila mai putin evident, e blonda.

Si... la italiana tot semestrul noi astea -- 3 craite de la apus -- nu am binevoit sa ajungem.

Si... normal, nu am aprofundat si ce stiam... s-a dus pe apa sambetei. Si... Joi adica azi sau ma rog maine sau cum vreti sa o numiti... se presupunea a fi teza.

Bineinteles, noi am mai vorbit cu profa' cam de vreo 4 ori semestrul acesta si de fiecare data ea ne ierta si noi ii promiteam diverse. Si... miercuri am ajuns la o intelegere si ne-a lasat sa dam teza vineri. Stiti voi... gen copiii cu probleme speciale. Miercuri seara o suna Creata pe profa' sa o intrebe daca mai trebuie sa ne prezentam si joi. Doamna Iunia , femeie buna cum e ea i-a zis ca nu, sa stam acasa sa ne invatam si daca avem vreo problema sa o sunam ca ne explica cu cea mai mare placere. Si... evident nu am avut nici o problema. Si asta nu pentru ca am sti noi prea multa italiana sau pentru ca am dispune de o inteligenta aparte... nuu... mai bine zis nici macar nu ne-am sinchisit sa vedem ce se afla pe caietu' ala... Si... azi toata ziua discutii " bai iuly... maine e teza sa inveti si tu"... Ea: " da bai deo... ".

" bai creato, ce facem domani?". " Pai ce sa facem.. invatam si noi in seara asta si vedem noi, ne-om descurca". Aha... zis si... nefacut! Ajungem acasa... Ea iese pe afara... Eu imi fac de mancare. O mai ard putin cu mami prin bucatarie. Mai fumez o tigare cu taticu. Intru in camera, o sun pe creata vorbim putintel. Ma apuc de scris, la romana! De retinut: la romana am doi de 10 si un 8 in teza. Chiar nu era o prioritate. Dupa arunc o privire pe lectiile de la istorie. De retinut: maine nu am istorie! Apoi stau pe mess. Ma mai lalai putintel. Si brusc imi amintes si ma cuprinde o teama. Pff.... " ce ma fac eu maine?" " ce o fi de invatat?" " aoleo....". Si o sun pe creata. Ii impartasesc temerile mele... Mi le impartaseste pe ale ei. Imi mai povesteste cate ceva comic. Ii mai povestesc cate ceva comic. Se face ora 00:00. Minunat! Splendid! Mirobolant as putea spune! Ma duc, iau foile pe care mi-a scris o colega ce am de invatat si constat ca nu inteleg nimic. Se duce si creata deschide caietu', se uita la penultima lectie care era din februarie ( de la sfarsitul primului semestru), dupa se uita la ultima lectie care era de prin luna a4a. Pfff... Deschid si eu caietul. Aveam numai teme facute ( asta pentru ca intotdeauna imi propuneam sa ajung a2a zi la ora, dar nu ma trezeam), dar nici o lectie dupa care sa invat.

Caut pe net, totu' bine. Imi pun foicelele de la colegamea in fata. Creata gaseste si ea 2-3 lectii de nu stiu unde... Si incepem ( ca in filmele cu prosti sau in povestioarele de genul "prostia omeneasca") sa afirmam, sa intrebam ... " Bai ce faceeem?" si vine raspunsul " Bai nu stiu, vedem noi ". Eu fiind cu foile in fata, arunc o privire si zic " Bai tu vezi ce e de invatat? Nu inteleg nimic". Si mi se raspunde " Bai... da... nu stiu vedem noi". Mai in gluma, mai in serios... se face 2:00! Pffaa.... Stiti timpul acela al gramaticii limbii romane? Mai mult ca perfectul? Bai... ma jur ca pentru situatia asta l-au creeat. Pff... Si ma vorbim noi pana la si jumate'. Ne mai lamentam putin. Termin tigarile... ma mai uit o data pe foi... Se mai uita o data pe caiet... Inchidem... Ma duc in camera si intru pe blog si ma apuc sa va marturisesc voua tot. :))

Deci... maine nu stiu ce o sa fac... chiar nu stiu...

Ps-- inca am foile in fata si in cap am propozitii umbland razlete, precum: " OOO DOAMNE! CAT E DE INVATAT!" sau " Dar vai, vai, vai! Maine dau teza... si uite ce hieroglife imi da."

Chiar nu stiu de ce mama dracu' nu am pus mana sa le invat... probabil reuseam in jumatate de ora dupa care as mai fi alocat inca jumatate pentru niste exercitii, gen sa ma verific. Probabil din comoditate. Ei bine... comoditatea asta ma omoara. Cum poate face asta o banala " comoditate"? Pai... asemeni varcolacilor, mutantilor X sau a mai stiu eu ce personaj dasta mistitc... dupa miezul noptii se transforma... in STRES! Da... da... STRES! Si ma macina rau psihic. Da' la modu' rau. Dar in fine... asa fac mereu. Mda... ma duc sa mai arunc o privire pe foi si sa le urez noapte buna, pentru ca sunt ataaaat de obosita. Ma si doare gura de cate ori am afirmat ca e mult de invatat. :))

E clar...

Scarbos. Da, asta este cuvantul potrivit!

Tara scarboasa condusa de scarbe. ( asta a fost ca sa inlocuiesc cuvantu' ala de care se legau toti inteleptii si anume "cacat") .

Oare chiar avea Ady dreptate si sunt o frustrata sau intradevar ceea ce se intampla in jurul nostru devine din ce in ce mai " palpitant"?

Adica... am deschis si eu zilele trecute televizorul cu ideea ca poate gasesc un film dragut.

Evident, imi propusesem sa nu ma opresc pe vreun canal de stiri sau ceva in gen.

Si categoric, nu m-am putut abtine. In timp ce butonam telecomanda arzand de nerabdare sa ajung la ceva interesant... PAC!

Ce credeti? Era chiar el ma, ala micu'! Sclavutu lu Base' ma... Exact... Boc!

E... si probabil l-ati vazut si voi sau macar ati auzit de ce a putut sa debiteze.

Cat de calm era el cand spunea ca tara noastra este datoare cu nu stiu cate miliarde. Cu cata sinceritate incerca el sa ne explice ca dintre doua rauri l-au ales pe ala mai mic.

Ha ha! Asta da gluma buna.

Si dupa ce ne-a explicat el cam in ce situatie ne aflam, incercand sa ne arate jumatatea plina a paharului, bineinteles, a trecut la promisiuni.

Adica... dupa ce imi explica el mie ca e obligat sa taie 25% din salarii pentru ca suntem datori vanduti si nu mai stim ce sa facem... are tupeul fantastic sa faca publice viitoarele " investitii" pe care le vor face! Ma esti nebun? :))

Adica... tu imi spui ca nu mai sunt bani nici de cumparat o ciunga si ca mai ai putin si infometezi populatia, ca apoi sa imi zici ca o sa faci 900 de km de autostrada si ca o sa ridici nu stiu cate case de-a lungul anului? Adica, nu ai fost capabil in vremurile bune ( daca s-au putut numi bune vreodata), dar acum pe timp de criza, reusesti!

Pai cum vine asta?

Si base... Ahhh... Alt dragalas. Face apel la solidaritate.

Ei, cum suna asta, ha? S-O-L-I-D-A-R-I-T-A-T-E!

Nu va unge sufletul? Nu va alina putin suferinta?

NU!

Si baiatu' s-a gandit sa fie el salidaru' sef si sa-si doneze salariu' lui de boss.

Si de aici ce denota? Ca scumpul nostru president nu traieste din leafa. Clar.

Trebuie sa recunosc ca e o strategie buna. Adica, toate plantele ( portocalele) care l-au votat sunt multumite!

Bai, nu mi-o luati in nume de rau. Nu sunt eu vreo priceputa in ale politicii, dar cand vad atata ipocrizie chiar ma frapeaza.

Oricum... salariatii ca salariatii, dar cu pensionarii chiar s-a intrecut orice limita.

Adica oamenii aia dupa ce au muncit o viata intreaga, nici acum la batranete sa nu poa' sa stea linistiti? Nu merita si ei putina liniste?

Dar recunosc, e o idee buna.

Adica... imaginati-va si voi. Parca mi-l vad pe Base stand el frumos asa printr-un centru spa gandindu-se la problemele tarii. Si ce-a zis el? Bai... astia s-au cam inmultit pe cand cu comunismu acu' 20 de ani. Nu avem resurse necesare pentru toti. Ia da-i dracu'!

Si pac pac, a pus mana pe tel: " Ba... gata ba... am gasit solutia! Taia-le domne din salarii si din pensi!".

Si raspunsul: " Pai... domn' Base... nu credeti ca sunt masuri cam drastice? Unii s-ar putea sa nu supravietuiasca".

Si nenea Base... " Buna idee, da si tu un acatist sa ne ajute Dumnezeu si ne mai ia cativa de pe cap!".

Trist dar comic. :))

Bilant.

In 16 ani de cand mi-am facut aparitia pe scumpul nostru Pamant, in timp ce-i umbream o mica suprafata a "tenului" am invatat ca:

• eu sunt singura care ma poate ajuta in luarea deciziilor deoarece ceilalti nu ma cunosc indeajuns de bine incat sa poata fi de folos.
• nu trebuie sa ma las influenata de persoanele ce ma inconjoara.
• nu este de ajuns sa minti in stanga si in dreapta; trebuie mai intai sa te minti pe tine si abia dupa ce iti aduci destule argumente si incepi sa te crezi poti continua cu restul persoanelor.
• oricat mi-ar pasa mie de o persoana si m-as stradui sa o ajut nu conteaza; mai intai trebuie sa ma asigur ca respectiva vrea sa fie ajutata.
• atunci cand iti dai silinta sa faci o persoana sa te iubeasca se intampla opusul: o indepartezi.
• atunci cand faci o obsesie din verbul " a impresiona" cazi in extrema cealalta, cea a penibilului.
• este indeajuns sa incerc sa-mi depasesc propriile limite, nu pe ale altora.
• sentimentul de euforie trebuie trait din plin deoarece este pe cat de profund, pe atat de marginit.
• exact aceia in care am incredere deplina ma dezamagesc, dar este absolut normal sa ii iert, deoarece si eu la randul meu dezamagesc.
• atunci cand esti iertat de cineva, respectiva persoana iti va aminti cu fiecare ocazie de greseala pe care ai facut-o.
• dureaza foarte mult si implica foarte multa munca sa ajungi sa-ti creezi un statut bun in societate, insa dureaza extraordinar de putin si implica putina relaxare sa decazi.
• un simplu gest facut la momentul potrivit face cat milioane de vorbe dulci spuse prea tarziu.
• niciodata nu este prea tarziu, insa intotdeauna este prea tarziu pentru niciodata.
• estetica uratului este mai complexa decat cea a frumosului.
• oricat de multe realizari am avea, niciodata nu sumtem multumiti pentru ca vrem mai mult si mai mult... si mult mai mult...
• majoritatea "fructelor interzise" sunt exact cele dupa care tanjeste o natiune intreaga.
• daca vreodata acele "fructe" vor fi permise, vor fi inlocuite de altele interzise.
• parerile sunt impartite; acelasi lucru privit de 10 persoane diferite poate avea descrieri diferite.
• nu trebuie sa ma complic excesiv; o multitudine de lucruri simple, clasice imi pot asigura succesul.
• trebuie sa ma joc cu propriile-mi ganduri precum un copil se joaca cu piesele unui lego, asezandu-le de fiecare data altfel; doar asa pot gasi combinatia perfecta.
• ne plangem de orice activitate pe care suntem nevoiti sa o facem, iar atunci cand avem prea mult timp liber ne plictisim.
• iubirea este intotdeauna impartasita in doi, insa poate fi de doua tipuri: in doi- separat, in doi- impreuna.
• chiar si atunci cand esti complet ratacit intr-un labirint alcatuit din probleme, prin perseverenta vei gasi o portita.
• daca vrei - poti, insa pana sa reusesti sa realizezi cum sa parcurgi distanta intre cele doua verbe " a vrea" si " a putea", uiti esentialul.
• un profesor nu te invata ceva, ci iti pune la dispozitia materialele necesare pentru a invata, iar restul depinde doar de tine.
• nu exista o definitie a perfectiunii pe care sa o poti aplica in mod general, insa visele si idealurile fiecaruia constituiesc o "perfectiune personalizata".
• nu trebuie sa ma las calcata in picioare, insa fara sa las capul plecat din cand in cand nu am nimic de castigat.
• exact atunci cand cred ca totul merge bine se va ivi o noua problema care iti va pune la incercare si ultimul nerv pe care il mai ai.
• oamenii nu se pot schimba peste noapte in rau sau in bine, iar atunci cand ti se pare ca o persoana este diferita, inseamna ca a renuntat la masca pe care o afisa.
• vine un moment in care principiile tale trebuie sa fie reevaluate deoarece avalansa de informatie cu care ai fost bombardat de-a lungul timpului poate creea mici "defecte tehnice".
• nu tebuie sa traiesc in trecut; trebuie doar sa ma folosesc de experienta acumulata prin intermediul lui pentru a imi creea un viitor promitator.
• trebuie sa iubesc ca sa pot fi iubita.
• mai am multe de invatat.

Tipic

Tot mai des barbatii sunt catalogati drept " porci". Bine... ce-i drept noi suntem luate drept proaste, dar aici e alta povestioara pe care am discutat-o in posturile anterioare.

Si de aici toate disputele intre sexe. Femeile acuza sexul masculin pentru diverse chestioare precum: pute, e lenes, bea, vorbeste urat. Ei, barbateii, le acuza pe ele pentru alte dracii precum: uitatul excesiv in oglinda, barfitul, vorbitul pe un ton de soprana si zbieratul in public. Barbatii jignesc femeile asemanandu-le cu niste biete animale precum vacile... Femeile nu se lasa nici ele mai prejos si astfel ii alinta cu alte nume de-ale diverselor specii nevinovate pe care le gasim in orice atlas zoologic. Apoi sexul masculin iar sare in sus si incepe sa le aminteasca de una din cele mai vechi meserii existente pe Pamantul acesta: prostitutia, insusindu-le-o! Femeiustile se apara afirmand diverse texte care mai de care mai "gandite", cum ar fi: am fost curva, da' acum sunt doamna, ce pula mea! In acelasi timp ele se ataca, incep sa urle si le scot ochii pentru fiecare organ genital supt si fiecare orgasm ratat din cauza lor! Ei nu se lasa nici acum, sustinand ca fara ei ar suferi de sindromul " NF", de parca nu ar exista alte zeci, sute, mii de barbatei dornici de a le satisface! Si lista poate continua... Cert e ca in ciuda tuturor disputelor intre sexe se omite un lucru esential: Nici o tabara nu poate supravietui fara cealalta! Sau in fine... nu la fel de bine! Si mai era o vorba " cel mai destept cedeaza". Aha... si de aici rezulta ca nici unu' nu e mai "inteligibil" decat celalalt. Cred ca ar trebui sa incercam macar sa ne toleram, daca nu ne putem intelege. Adica... fiecare are defectele lui. Femeile au asteptari prea mari, vorbesc prea mult etc. Barbatii par sau chiar sunt ( depinde de caz) mai insensibili, mai beau cate-un paharel cu baietii de la bloc, mai o amanta... Si oricum, in final tot acolo se ajunge. Se casatoresc, se cearta, se reproduc, se cearta iar, se impaca si in final ori divorteaza ( insa majoritatea tanjesc dupa un alt companion de sex opus), ori traiesc " fericiti" pana la adanci batraneti. :))

O Doamne!

Din mult ravinta gama "M.S." (Massuri stupide):

• Andreea smoki SpamReply 9:24 PM 5/5 4:33 AM 5/2 DACA NU CITESTI ACEST MESAJ VEI MURI PE LOC!!!Am 22 de ani si locuiesc in Bucuresti. Eu nu am mana stanga,nu am urechi si nu am nas.Mana dreapta face hemoragie odata la 12 ore din cauze necunoscute.Daca nu trimiti acest mesaj la toti din lista vei muri in aceasta saptamana!O fata de 12 ani nu a trimis mesajul si cand s-a dus la baie a iesit din scurgere un ochi rosu care a facut-o sa moara,iar un baiat a vrut sa manance noaptea la 00:00 ,a taiat painea pana la jumatate si a aparut la fereastra doi ochi si doi dinti .Parintii l-au gasit mort dimineata cu urme de dinti pe el si cu fata de vampir.L-au ingropat dar el inca mai bantuie pe cei care nu vor sa trimita mesaje eu trimit ca vine ala sa ma omoare ce naiba nu risc Las (Doamne fereste) scz lam primit sh yo .
• Oooo da! Cata imaginatie! Voi va d-ati seama cat a stat autorul acestui ingenios mass sa il coaca? Vi-l puteti imagina cum statea el asa intr-o zi, probabil "pe tron", reflectand asupra unei teoreme de-a lui Menelaus sau si mai frumos, criticand teorii precum cea a cospiratiei !? Si... brusc i s-a aprins un beculet! Si ce-a spus el: " ia sha scriu mha shi yo ceva cool". Zis si facut. Parca-l vad pe micul geniu indreptandu-se cu pasi grabiti inspre Sfantul PC, asezandu-se face to face cu dansul si dandu-si frau liber imaginatiei! Vai, dar cata creativitate! Offf... Macar daca am folosi-o in scopuri mai nobile!

Despre blonde.

De-a lungul timpului au fost efectuate numeroase studii pe tema blondelor, care mai de care mai mult sau mai putin stupide. De exemplu astazi am citit un articol intr-o revista in care se spunea ca barbatii care stau in preajma unei blonde se prostesc. Oare chiar e de vina culoarea parului? Sau de fapt femeia in sine? Eu optez pentru a2a varianta.

Blondele sunt adesea ironizate. Cred ca nu exista peroana sa nu fi auzit cel putin un banc rautacios pe seama blondinelor! Si totusi... sunt studii care dovedesc ca blondele sunt mai descurcarete decat brunetele! In nu stiu ce tara femeile blonde castiga in medie cu 7% mai mult decat celelalte.

Si hai sa fim seriosi. Cand ne gandim la acel tipar de femeie ideala, nu ne apare tipa inaltuta, supla dar in acelasi timp cu forme bine conturate si cu parul... BLOND?

Inca din copilarie conceptul de frumusete feminina este asociat cu un par buclat si balai! Adica... in ce basm respectabil ati auzit voi de vreo printesa bruneta? Sau... V-ati putea imagina o Ileana Cosanzeana satena?

Eu una nu! Si chiar si prima varianta a mult ravnitei papusi Barbie a fost cea blonda!

Unele studii chiar au ajuns la concluzii precum: "Parul deschis la culoare conteaza enorm pentru imaginea de sine a unei femei. Nu numai ca femeile blonde stiu sa se bucure de viata mai mult decat cele brunete, dar au si mai multa incredere in propria persoana. In plus, femeile cu parul deschis la culoare sunt mai pasionale decat cele cu parul de culoare inchisa. "

Noile cercetari ar putea explica puterea de seductie si farmecul pe care l-au exercitat asupra oamenilor personalitati precum Marilyn Monroe, Lana Turner, Jessica Simpson si Kim Cattrall.

Si lista poate continua...

Mi se par absurde afirmatiile precum " blondele sunt proaste".

Si nu spun asta pentru ca eu sunt vopsita in aceasta nuanta. Am fost mai toate culorile, dar intotdeauna bondul a fost preferatul meu.

De ce? In primul rand pentru ca luand in calcul fizionomia fetei mele si multe alte detalii legate de estetica, ma avantajeaza. Si in al2lea rand pentru ca intotdeauna o femeie blonda ii va inspira subconstientului tau gingasie, feminitate.

In fine... Nu spun ca toate ar trebui sa se vopseasca blonde. Ar fi cea mai mare catastrofa!

Spun doar ca nu cred in speculatii aberante si ca nu ar trebui sa fie introdusa culoarea parului drept criteriu de clasificare a persoanelor.

In plus... Majoritatea femeilor si-ar dori o podoaba capilara aurie pe care sa si-o scuture seducator sub privirile pline de interes ale celor din jur.

Si uite si motto-ul nostru: "Blondes have more fun!".