Iarna prelungita!

Ok, ok... Inteleg ca asa e la noi cu clima si ca avem 4 anotimpuri... Dar totusi...in Martie nu se presupunea ca ar trebui sa fie primavara? Nu ar fi trebuit ca o data cu venirea acestei perioade intreaga natura sa reinvie? Nu ar fi normal ca acest anotimp sa adauge un strop de culoare naturii? BA DA ! Pai si de ce dracu' ninge iaaaar?????? Nu mai suport... Inteleg, e totu' frumos, peisaje mirifice, norii se cern asemeni unor stelute argintii asternandu-se sub forma unui covor alb. Geamurile ne sunt pictate de miile de stelute argintii... Casele oamenilor se pot asemana cu prajituri cu frisca... Si da... linistea adusa de craiasa asta a zapezii este intrerupta doar de chicoteli de copii, si copiii astia sunt minunati si se distreaza in zapada cu saniute, bulgarei si omuleti de zapada! Totul frumos.... Am facut alte o mie de compuneri dastea mult mai artistice despre frumusetea iernii, si nu sunt singura! Dar de fapt cred ca in adancul nostru nu ne place cu adevarat, ci pur si simplu incercam sa vedem partea plina a paharului. Adevarul e ca m-am saturat pana peste cap sa vad in jurul meu atata monotonie, atata alb! M-am saturat sa fac o ora in loc de jumatate pana la liceu... M-am saturat sa ma infofolesc pana ajung sa capat mersul unui robotel... Nu mai suport racelile! Vreau sa vina primavara, vreu sa ma trezesc la auzul ciripitului de pasarele, vrajita de mireasma copacilor proaspat infloriti! Vreau sa vad combinatiile de culori excentrice ale naturii... Vreau o ploaie calda de vara... AM VOINTA! :))

Sfarsit...

Cati dintre noi nu ne-am intrebat macar o data cand vom muri? Cati dintre noi nu ne-am facut macar o data un scenariu in cap despre acea clipa? Si totusi numai cand ne gandim ne cuprinde o teama necontrolata... Majoritatea vrem sa stim cum si cand vom muri, dar la ce ne-ar ajuta? De ce sa stim cand si cum daca oricum inevitabilul se va produce? Ce imi e ca aflu azi ca intr-o sapt o sa mor, si ce imi e ca o sa mor direct fara sa stiu inainte? Daca as afla, ce as face? Probabil m-as cam panica, as face un fel de " bilant" al faptelor bune si al faptelor rele... M-as duce pe la biserica... Dupa care as avea 2 variante:

1. Sa stau ca vaca si sa astept ziua "norocoasa" sau
2. Sa fac tot ce nu am avut curajul de-a lungul vietii.

Ca stau si astept sau ca profit de ultimele clipe, ca ma caiesc sau nu, ca ma panichez sau stau chill... tot la acelasi lucru ajung... Si totusi, de ce murim? Si unde ne ducem dupa aceea? Curios, nimeni nu s-a intors niciodata sa spuna ce e dupa viata asta, dar majoritatea am venit cu diverse teorii, mai plauzibile sau mai putin plauzibile. Voi ce credeti? Eu zic ca oricum, orice am face este un fenomen natural... Ia imaginati-va cum ar fi sa nu mai avem mortalitate , iar rata natalitatii sa tot creasca, si sa creasca, si iar sa creasca... Ne-am cam calca in picioare pe un metru patrat, ne-am certa pe mancare fiindca nu am putea sa producem intratat si probabil am ajunge tot la moarte...Adica ne-am ucide intre noi si am trai dupa o oarecare lege a junglei... Deci oricum o luam, nu e bine... Si ramane intrebarea: " Unde se duc sufletele noastre?" Mie imi place sa cred ca oricum, oriunde s-ar duce... trebuie sa fie un loc mai bun. Intotdeauna e loc de mai bine...(si de mai rau, dar imi place sa fiu optimista) Oricum paremise ca suntem ca niste pioni pe o tabla de sah, si cineva, undeva se cam joaca cu noi... Nu stiu de ce am eu senzatia asta. Voi ce spuneti?