sâmbătă, 3 aprilie 2010

stresssss!

Zilele astea m-am tot uitat pe diferite bloguri apartinand unor persoane de varsta mea...
Majoritatea postarilor erau legate de scoala, olimpiade si de stresul acumulat pe parcursul acestora.
Nu pot sa va inteleg.
Daca nu va face placere de ce va mai inscrieti la concursuri, olimpiade?
De fapt daca o faceti nu ar trebui sa fie pentru voi?
Sa va invatati cu sistemul de evaluare, sa va mariti increderea in voi etc.
Atunci de ce e atata panica?
De ce sa iti fie rusine sa dai ochii cu profa' a2a zi pentru ca nu te-ai calificat? Intradevar ea se zice ca " te pregateste". De fapt voi faceti asta, profii doar va dau materialul pe care trebuie sa il tociti, pardon invatati.
Si oricum, mi se pare aberant.
Mai ales materia care e data la discipline de genul istoriei, geografiei.
Din toate sutele alea de pagini pe care trebuie sa le tociti maxim 10% o sa va ajute in viitorul apropiat.
Nu zic ca nu ar trebui sa invatam, nu promovez incultura... Zic doar ca e prea mult, prea neinteresant...
Nu mai bine retineti strictul necesar pentru cultura voastra generala? As intelege daca v-ar face placere sa invatati toate rahaturile alea, daca ar prezenta cel mai mic interes... dar asa?
Ok, e un mod destul de constructiv in care iti poti ocupa timpul... dar la fel de bine poti sa lecturezi ceva dragut sau sa vizionezi un filmulet documentar despre o treaba care chiar te pasioneaza sau iti place catusi de putin.
Si oricum de ce atata stres daca nu treceti de o olimpiada?
De ce atata rusine?
Asta e... O sa mai aveti sanse si la anul... si tot asa, deci nu e panica.
Am observat ca majoritatea persoanelor care participa la un astfel de eveniment, ulterior se subestimeaza.
De ce?
Nu va taie nimeni gatu' daca ati gresit la un subiect.
Nu sunteti prosti daca ati avut un lapsus din cauza emotiilor...
Poate ati fost doar putin neatenti.
In fine... Ar trebui sa va relaxati... Putin mai mult!

ganduri alandala...

Iar trec printr-o stare extraordinar de proasta...
De data asta nu sunt melancolica... e mai grav!
Trebuie sa iau o decizie... Si am strans atatea sentimente in mine incat cred ca am toate sansele sa explodez in urmatoarele 2 ore.
Sunt nedumerita...
Azi cineva mi-a zis ca e mai simplu sa ii lasi pe ceilalti sa ia deciziile in locul tau pentru ca cica daca respectivele sunt proaste... poti da vina pe respectivii.
Mda... Teoria asta cade... Eu am un dar minunat... Acela de a ma autoinvinovatii chiar si atunci cand nu am nici urma de vina... Deci chiar daca i-as lasa pe altii sa ia o decizie in locul meu si aceasta ar fi proasta... tot pe mine as da vina... ca eu i-am lasat pe ei sa decida in locul meu.
Hmmm...
Si in acelasi timp ma cuprinde un sentiment de teama... aflat in antiteza cu unul euforic.
Imi e frica sa ma bag in ceva nou, mi se pare trist sa revin la trecut...
Sunt fericita din cauza unor vorbe pe care le-am auzit azi din partea unei persoane importante ( pentru mine).
Dar oare cuvintele chiar ar trebui sa aiba atata putere pe cat au?
Oare chiar ar trebui sa reusesca cateva silabe banal grupate in cuvinte care mai apoi sunt si ele grupate in simple propozitii, care la randul lor alcatuiesc fraze... sa ma faca sa ma simt bine?
Nu asta era rolul faptelor?
Aiurea...
in stanga mea sta un dracusor care imi spune ceva de genul " du-teee!" si in dreapta o voce blanda imi sopteste "sttaai...nu te arunca asa."
CACAT!
Si eu pe cine ascult?
O prietena m-a intrebat care e primul instinct... Pai e un " NUUU" convins.
Dar acum ma gandesc ca poate instinctul ala a fost si el influentat la randul lui de ratiune... si iar nu e combinatie... iar ajung in acelasi punct de confuzie totala...
Imi zboara mii de ganduri prin cap... nici macar nu apuc sa le zic pe toate ca sunt inlocuite de altele...
E ca atunci cand eram micuta si abea invatasem sa citesc si incercam sa vizionez un film...
Pana sa apuc eu sa descifrez subtitrarea... se schimba...
Ma rog...
Acolo puteam deduce ceva din gesturile personajelor...
Dar acum ce deduc si de unde?
:
Mda... Ma duc sa ma dorm... a fost o zi ciudata...