Nu prea am mai scris nimic interesant ( sau ma rog, nimic interesant din punctul meu de vedere) si asta nu pentru ca nu as fi avut timp, am timp liber berechet, dar spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca mi-a fost lene. Ce... lene e putin spus! Si totusi am avut ceva idei de postari. Din pacate, ulterior le-am uitat.
In fine...detalii, detalii. O sa trec la subiect, sau mai bine zis la subiectE.
In ultima vreme am realizat muuulte chestii.
In primu' rand... iubesc. Si nu doar asa simbolic, ci din toata inima. Si ca o mica paranteza, puteti rasufla linistiti, e un el.
Si... "el-ul" asta ocupa un loc important in dulcea-mi vietisoara de mult timp. Bine, acum nu sunt sigura cat de mult inseamna mult timp, dar 2 ani si ceva e o suma interesanta, zic eu.
Dar... in astia doi anisori, nu neaparat ca nu mi-am dat seama ca sunt atrasa intr-un mod special de persoana de langa mine, ci pur si simplu am negat asta din rasputeri.
Nu am vrut sa accept ca eu chiar sunt indragostita. Imi era teama... de fiecare data cand doar ma pregateam sa ma gandesc ca intre noi e ceva mai mult decat o joaca puerila, ma inspaimantam!
De ce? De fraiera... In ultima vreme am tot pus ratiunea ( care nu prea e rationala in cazul meu) in fata sentimentelor si am clacat intr-un fel sau altul. Dar in fine... ca sa nu o mai lungim acu' e bine, cred ca tocmai am reusit sa trec peste temerile mele si o sa incerc sa ma las purtata pe aripile sentimentelor. Sper doar ca pe parcursul zborului sa nu raman fara combustibil.
Nu, nu, nu! Imi dau doua palme. Am zis : fara PESIMISME!
Asa gata... mi-am revenit.
Si in cazul in care citeste si "el-ul" postul asta... TE IUBESC bai afurisitule!
Acum sa trecem la " in al doilea rand".
Hihi... am tot deschis Tv-u... Impozite marite, TVA-uri marite, salarii si pensii scazute. Interesanta solutie " anti-criza" ce pot sa spun... Nu sunt eu vreo economista, nici pe departe, dar nici ciunga in par nu am. Imi dau si eu seama cu putina minte cu care am fost inzestrata ca asta e o stupizenie si ca nu o sa tina mai mult de cateva luni. Si atunci ce-o sa mai faca? O sa mai scada cu ceva procente salariile oamenilor? O sa mai creasca putin TVA-ul? Pana cand? Pana unde?
Stiu ca e si vorba aia: " daca prostia ar durea...". Ei bine... asta ar fi o chestie minora, imaginati-va cum ar fi ca NESIMTIREA sa le provoace o crunta durere. Ei?
Adica... pe mine ma depaseste chestia asta.
Bun... esti la putere. Bravo tati! Fura, fuuura ma cat poti! Da' mai da prietene si la aia din juru' tau. Nu zic sa le dai cat ai tu, nici macar pe jumatate, dar lasa-i ma si pe ei sa respire.
Nu stiu cum poate fi o persoana atat de... inumana! Chiar ma depaseste cu mult.
Suntem facuti din iubire... Bai, si de unde atata ura?
Ce i-au facut astia micii barosanului aluia din varful piramidei?
In fine, nu e treaba mea, nu ma bag ( nici daca as vrea nu prea as avea cum).
Oricum, incep sa ma obisnuiesc cu ideea si cu stilul de viata de pe scumpele noastre meleaguri.
Nu ma mai enervez cand il aud pe al' de Base ca urla la o cucoana profesoara care moare de foame ca ia luat viitura tot ce agonisise ea toata vietisoara ei si acum sta pe strazi cu doi copii. Adica ce naiba, e vina ei, de ce nu si-a facut asigurare la casa? Femeia aia trebuia sa nu mai manance doua luni, dar sa-si faca asigurare!
Nu ma mai atac cand il vad pe al' de Vulcanescu ca afirma dracovenii precum: Merita sa traiesti in tara asta! Dar in schimb vin cu o intrebare... Pentru cine merita? Inteleg, patriotism, patriotism da' pana unde prietene? Cat de patriot sa fi sa te complaci in situatia in care matu' iti urla de foame,copiii iti stau in mocirla si tu sa stai cumintel... sa dai dovada de solidaritate, cum ar spune un inteligent.
Incerc doar sa vad partea comica... sau ma rog... sadico-comica!
Hehe! Ce mai pot spune?
Romaniaaaaa, te iubesc!
PS- Nu prea am fost atenta la ce am scris mai sus... E o ora destul de matinala ( 3.18 a.m.) si privirea imi e cam tremuranda, mintea pe "stand by", dar chiar simteam nevoia sa scriu ceva.
