Stari de...

Cacat! Eu cel putin in ultima saptamana am o stare de tot rahatu'! Nu stiu exact de ce dar am o vaga banuiala ca mi se trage din cauza despartirii despre care am aberat putin mai jos... Nu prea stiu cum sa numesc starea asta dar ii voi spune melancolie. Pentru mine melancolia e atunci cand sunt total pierduta... Cand cineva imi povesteste ceva care teoretic chiar ar trebui sa ma intereseze, iar in timp ce incerc sa ma concentrez tot felul de ganduri imi zboara haotic prin minte... Cand stau cumintica intr-un loc, vorbesc cu cineva dar in acelasi timp am capacitatea fantastica de a ma gandi la cu totul altceva si la sfarsit sa imi amintesc si ce a zis respectiva persoana... Cand incep sa imi pun mult mai des intrebarea " de ce" intr-o maniera stupida... Cand celor mai banale lucruri le gasesc fel de fel de comparatii, care mai de care mai filosofice... De exemplu acum 5 minute cand imi fumam tigara m-am trezit uitandu-ma la ea si asemanand-o cu tot felul de chestiuni de la diverse sentimente ( fericire, tristete) ajungand la viata... Probabil sunt eu obsedata de tigari, dar chiar cred ca sunt multe lucruri care se aseamana in cele mai ciudate moduri cu ele... Ia ganditi-va si voi, desi stim ca nu sunt bune ne apucam de fumat, desi ne dam seama ca ne autodistrugem cu fiecare fum totusi continuam sa tragem riscandu-ne sanatatea... si lista poate continua... e ca atunci cand te implici intr-o relatie sau intr-un proiect. Pornind de la banalitati de genul imi apar diverse "filme" in cap si oarecum ma desprind de realitate, dar in aceeasi masura reflectez asupra ei... In momentele astea chiar aberez... Si as putea sta ore in sir intr-un loc doar gandindu-ma si amintindu-mi chestii... Si din pacate, de la starea asta pana la tristete e un pas foarte mic... M-am gandit de multe ori cum ar fi sa fim intotdeauna fericiti... si am ajuns la o concluzie: NASOL! De fapt cred ca toate starile astea de cacat si toate starile euforice sunt intr-o oarecare legatura. Daca nu am stii cum e sa fi trist, nu am mai putea fi fericiti in adevaratul sens al cuvantului...si viceversa... Ar fi totul prea monoton... nu ne-am mai bucura la fel de mult de o reusita daca zilnic am avea numai reusite... etc. Acum va las, probabil ma voi duce undeva intr-un colt al casei mai intunecat asa, reflectand asupra diverselor cacaturi din viata de zi cu zi carora pana acum nu le-am acordat nici un strop de atentie... :*