Imperfect.

Poate nu sunt perfecta, poate nu am greutatea ideala in raport cu inaltimea si viceversa, poate sanii mei nu sunt intratat de mari/mici precum i-as fi dorit, poate buzele nu-mi sunt prea voluptoase, poate ochii mei nu sunt pictati intr-o culoare adorata de toti, poate genele nu imi sunt destul de arcuite si sprancenele nu au forma cea mai potrivita fetei mele care probabil este un pic cam rotunda. Poate podoaba mea capilara a fost grav afectata in urma incercarii mele de a atinge "perfectiunea", iar tenul imi va fi imbatranit prin nesabuita incercare de a-mi contura frumusetea naturala prin mijloace cat mai artificiale. Poate fundul meu nu are intocmai dimensiunile aceluia purtat de fetitele ce defileaza pe micile ecrane si poate nici dintii mei nu sunt de-un alb pur precum ai lor. Poate nici din punct de vedere moral nu ating cele mai inalte cote ale perfectiunii. Poate cateodata sunt rautacioasa, poate tind sa le caut tuturor defecte si poate imi supar interlocutorul prin lipsa de diplomatie de care dau intotdeauna dovada. Poate sunt si eu om si de multe ori fac greseli si poate de cateva ori chiar le repet. Poate din pricina unui instinct primar tind sa il invinovatesc pe aproapele meu, incercand sa ma scot pe mine. Dar... poate perfectiunea nu exista. Sau poate exista, insa capata o alta forma in viziunea fiecaruia. Poate ar trebui sa fim mai toleranti. Sunt imperfecta si sunt mandra de asta, fiindca o parte a farmecului meu consta chiar in ea!

Pacat de ei.

Nu am mai scris de mult si cel mai probabil, nici nu aveam de gand sa o fac prea curand. In primul rand fiindca sunt destul de obosita in ultima vreme si in al doilea rand nici nu am avut prea multe idei. Bine, de fapt intotdeauna pot gasi ceva pe tema caruia sa aberez. Dar... azi am ramas un pic socata. Si ca sa nu ma lungesc, asa cum o fac de obicei trec direct la subiect: Am plecat de acasa, am mers cu metroul pana in Titan, am iesit la suprafata si asteptandu-mi prietena, plictisita fiind am avut proasta inspiratie ca in timp ca imi fumam linistita tigarea si imi delectam auzul cu o melodie foarte draga mie... sa ridic privirea si sa citesc ce scria pe geamurile gurii de metrou. ( era scris cu degetul, fiindca geamurile erau aburite si inghetate) Mi-a luat ceva minute sa descifrez scrisul semi-analfabet. Prima oara am reusit sa citesc: " Noua nu ne mai placa Pure-Magic". Ooooh da, chiar asa ma copii? Nu va mai place Magicul? Pai cum asa dragii mei? Sa inteleg ca ati capatat toleranta si acum cautati ceva mai " strong"? Apoi intorcandu-mi privirea un pic mai la stanga, pe un alt geam era scrijelit: " Tot anul am chiulit si anul asta o sa fac la fel". Haha, bravo ma baietica! Bravooo! O sa ajungi departe in viata! Apoi uitandu-ma si pe geamurile de vis-a-vis: " M**e graseleee". Pfff... de ce pisi? Nu cumva asta denota o frustrare a eului tau interior? Cumva in trecutul tau, vreo grasuta te-a refuzat si acum simti nevoia sa scrijelesti pe toti peretii o jignire la adresa fetelor cu o greutate un pic iesita din barem? Buna strategie, buna! Apoi... observ ca restul geamurilor erau umplute numai de cuvinte frumoase, predominand " M**e". WaW... Toata ziua m-am gandit in sinea mea: " Frate, cat de perspicaci trebuie sa fie baietii/fetele astia/astea! Cum de nu m-am gandit eu prima sa vin pe timp de iarna sa boschetaresc la metrou si sa-mi prezint viata-mi de cacat pe geamurile inghetate datorita conditiilor meteo... !?" In prima instanta aveam tendinta sa ii invinovatesc chiar pe ei insile pentru prostia de care au dat dovada prin gestul lor atat de matur, insa apoi mi-am dat seama ca o parte din vina este a sistemului. In special cel din invatamant. Scoala din zilele noastre nu mai face altceva decat sa-i indeparteze pe elevi de orice sete de cunoastere. Scoala din zilele noastre reuseste sa schimbe intelesul culturii, caci in viziunea elevului este sinonim cu plictiseala. Toate astea poate fiindca cineva ne vrea cat mai prosti, o populatie de teleghidati. Si cum sa ne dreseze altfel daca nu prin " educatie" ??? Pacat, nu ar fi trebuit sa fie asa.