marți, 23 noiembrie 2010

Blogului meu.

Draga blog, Stiu ca in ultima vreme te-am neglijat si vreau sa imi cer scuze in mod public. Te rog sa ma ierti ca nu ti-am acordat atentia necesara si sper sa ma intelegi. Am fost foarte ocupata, in special cu scoala, iar programul de dimineata ma dat peste cap total. Mi-am propus sa dorm ziua, iar seara sa mai fac cate-o tema, cate una, alta, insa... nu a mers. Nu prea dorm deloc nici ziua, si nu prea mult nici noaptea. ( noroc cu energizantele). In orice caz, vreau sa stii ca nu ai pierdut cine stie ce. Nu as avea de povestit prea multe, doar chestii cotidiane, ca de exemplu cum NU reusesc niciodata sa ma trezesc dimineata pentru a ajunge de la prima ora sau cum am alergat disperata marti cu scutiri in brate fiindca era consiliu, iar stimata mea diriginta NU a dorit sa imi dea datile absentelor. As mai fi putut sa iti povestesc si cate-o mica intamplare, mai mult sau mai putin comica, cum ar fi cele legate de Iulayla ( colega mea blondina ) care a cam luat-o razna in ultima vreme ( nu intr-un sens negativ, nu ma intelege gresit), in special dupa ce bea un " caffe lungo". :)) Sau poate te-ar fi interesat mai mult o povestioara legata de ora de latina? Dar cred ca deja iti poti face o idee... De asemenea, as fi putut sa iti povestesc si cum am petrecut o zi minunata la Institutul Italian, unde Giancarlo Repetto ( lectorul italian, unul dintre profesorii mei de italiana - nu stie romana :| ) si-a lansat cartea. ( E foarte interesanta, iar ceea ce a spus el ma impresionat si mai mult, insa asta o sa ti- povestesc intr-un alt post cat de curand, promit.) Aici, insa, nu ma pot abtine si o sa dezvolt putin ideea. La institut s-au aflat o mare parte dintre profesorii mei ( desi multi dintre ei nu sunt sigura ca intelegeau f. bine italiana, iar toate discursurile s-au tinut in limba aceasta), inclusiv scumpa mea diriguta. Tot aici, in timp ce Repetto ne povestea despre subiectul cartii, mie si colegei mele Laura ne-a venit o idee, geniala de altfel, si cum ca... am putea face o sceneta pornind de la ideea de baza a cartii. ( asta doar din dorinta de a demonstra ca si noi putem si putem chiar bine daca ne-o punem in cap, atata timp cat avem liberul albitru si nu ne este impusa de cineva, fiindca toti profesorii buni pe care ii avem la clasa ne bat la cap de ceva amar de vreme ca avem potential mult si nu facem nimic cu el). Si cum eram noi entuziasmate, i-am spus profesoarei de italiana, iar dansa a fost foarte incantata, ba chiar s-a oferit sa ne ajute. Mai departe am mers la doamna Buliga, de istorie ( o profesoara exceptionala, care insa... este suparata pe noi, nu stiu exact de ce, si vrea sa ne lase de la anul). De asemenea, dansa a fost surprinsa la modul cel mai placut de ideea scenetei, ba chiar mai mult, ne-a incurajat si ne-a spus ca ne iarta toate pacatele clasei daca noi reusim sa facem ceva frumos, sau macar incercam sa facem. Ne-a indrumat sa ii spunem si dirigintei, citez: " Mai fetelor, sa vedeti ce o sa se bucure si doamna Ionescu cand o sa auda ca vreti sa faceti sceneta aceasta, bravo!". Apoi, cum era de asteptat, am mers la doamna diriginta sa o punem si pe dansa in tema. Si cum ii povesteam noi ce idei marete avem, foarte, dar foarte incantate de idee... ce crezi? Diri' are un har, si anume sa deziluzioneze orice persoana ii apare in cale. Ne-a spus intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat ca... noi nu suntem in stare sa facem asa ceva. Evident, noi am insistat. Apoi... dansa chiar s-a enervat. Citez: " Auziti, dar scenariul meu de anul trecut ( pe care sincer nici nu l-am citit prea atenta ) nu va placut?". Am dat afirmativ din cap'soare, cum ca ne-a placut si am mai insistat putin pe ideea noastra. " Stiti doamna, noi ne-am gandit ca ar fi dragut sa facem sceneta dupa ideea domnului Repetto fiindca dansul s-ar bucura mult sa vada ca niste elevi ii apreciaza gandurile si implicit si pe el". Si diriga a replicat, " Da, dar totusi, eu zic sa va mai ganditi la scenariul acela al meu, de fapt, chiar o sa vi-l aduc luni, si ... joi putem repeta." OOOO Doooamne! Nu ar fi putut macar sa ne lase cu iluziile noastre? Ok bloguletule, stiu ca ceea ce am scris mai sus este mult mai pe scurt povestit decat obisnuiam odinioara, insa te rog sa ai incredere in mine. Iti promit solemn, pe cuvantul meu de P.I.M.P ( sunt zodia Pesti), ca de fiecare data cand voi mai gasi 5-10 minute de relax, ti le voi dedica tie!!! Sper ca ma poti intelege. Aaa... era sa uit, de fapt cum as fi putut sa uit, doar am omis. Cu ocazia asta, as vrea sa iti multumesc tie draga blog'sor, draga prieten, ca intotdeauna ma astepti aici si ma primesti cu fereastra deschisa, numai buna pentru a imi asterne sentimentele in casuta ta. Sper ca in urma tuturor postarilor ( in special celor nefinalizate - adica cele nepostate, insa salvate in arhiva) sa nu te fi incarcat cu prea multe ganduri sumbre sau chiar frustrari d-ale mele, iar in cazul in care te simti obosit, vreau sa stii ca sunt gata oricand sa iti ofer un mic concediu, trebuie doar sa imi dai un semn, ca de exemplu, ai putea sa imi arati o eroare sau ceva in genul. Oooo draga blog, daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine. De cate ori am avut cate-o idee in blondinul meu cap'sor ( care apropo este si mai sunny acum) pe care as fi vrut sa o impartasesc aici, cu tine si ... la naiba... nu eram acasa, iar atunci cand am reusit sa ajung... oofff.... m-am luat cu alte treburi si in final am fost rapusa de oboseala. Poate zici ca sunt doar linguseli, insa uite, nici macar nu ma pot oprii din scris. As putea continua la infinit si inca o data peste. Dar ma voi opri aici. Sunt sigura ca vei fi intelegator cu mine si ma vei gazdui in continuare. Iti multumesc, Cu drag, Deeabolique.