Asaltata de...

...MUSTE!

Exact...acele mici creeaturi, acele insecte cu un aparat bucal adaptat suptului. Adica...niste ...surate de-ale fetitelor de Matasari ( asta ca sa nu vorbesc urat ).

De cand ma stiu nu am vazut atatea muste ma. Intra 4-5... se plimba putin, te ametesc mult, le prizi, le omori... in sfarsit te asezi linistit pe canapea, pui mana pe o carticica, incepi sa te lasi purtat pe aripile lecturii si ce crezi?

"Bzzzzzzzzzzzzz"

Incerci sa o ignori... si ea continua: "Bzzzzzzzzzzzzzz"...

Inca nu o bagi in seama... te minti singurel ca nu te deranjeaza si isi cheama intariri... Ei bine...acum auzi "Bzzzzzzzzz" la o intensitate muuult mai mare.

Cu ultimul strop de optimism care ti-a mai ramas iti zici " o sa plece ele... mai bazaie putin si se aseaza".

Si...intradevar pleaca dar ( exista si un "dar") apar alte 10 muste!

Deja te enervezi...

Si...cand crezi ca ai scapat te trezesti cu una pe tine. Mda... si uite asa scoti tot arsenalul... Intr-o mana cu un tub de Raid ( muste si tantari), in cealalta cu un ziar sau plici ( aici depinde de strategia pe care vrei sa o adopti) pornesti la vanatoare.

Si...cand crezi ca le-ai prins pe toate si te asezi ... iar " bzzzzzzzzzzz".

Si tipi la ea: " Bzzzz sa-i zici mamei tale!"

Si politicoasa din fire, don'soara musca iti raspunde pe un ton raspicat:" Bzzzzzzzzzz".

Si... iar te ridici... iar le vanezi pe nemernice... iar te asezi... iar porti aceeasi discutie mai mult decat inteligenta cu o inaripata scarboasa... si povestea asta poate continua destul de mult, credeti-ma pe cuvant. Adica... pana te plictisesti si te duci suparat in camera ta... unde dai de un soi de vampirei in miniatura si infometati pe deasupra!

LA NAIBA! Nu mai poti avea o clipa de liniste in propria ta casa!?

Si mult asteptatul raspuns: " bzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz".

Mdaa... chiar in momentul asta ma bazaie un grasan insetat de sange!

Brb putin.

...

...

...

Back... L-am facut pe fraier, haha!

Da , da, stiu... sunt o ucigasa cu sange rece!

Asa si? Oricum daca se hraneau cu sangele meu o dadeau in laringita sau alte boli de genul... asa ca le-am facut un serviciu.

Acum va las... ma duc sa-mi ocup pozitia in transee... nu de alta dar tocmai mi-am amintit ca am uitat geamul deschis la sufragerie, deci e clar ca a sosit tura de noapte a inamicilor.

PS- nu sunt chiar atat de nebuna, stiu ca sunt in mare parte destul de inofensive aceste musculite domestice si acei tantarei infometati, insa parca nu prea imi surade ideea de a se plimba pe sandwishul meu o fiinta care inainte cu vreo 3 minutele e posibil sa si fi delectat papilele gustative ( sau ma rog, trompa, ce-o fi aia) cu fecalele catelului meu Mark.

Si... nici nu e prea placut sa isi infiga un tantarel un ac nesterilizat in manuta mea.

Nu am si eu dreptatea mea?

Zile insorite

Zilele insorite nu sunt departe... Ba chiar deloc! Deja isi fac simtita prezenta... Numai ca spre deosebire de verile care sunt descrise in melodie, aceasta de acum este inspaimantatoare ( in opinia mea, nu stiu ce credeti voi). Iti trebuie muuult curaj ca sa iesi din casa. Inainte eram sfatuiti sa stam la soare etc., acum suntem indrumati sa ne ferim de razele lui pentru ca sunt periculoase si pot favoriza aparitia unei boli crunte precum cancerul de piele. Intradevar cand zic vara in general asociez cu un peisaj bestial. Vad multa verdeata, aproape ca pot simtii valurile sarate ce-mi racoresc pielea incinsa, vad castelele facute din nisipul fin, decorat cu scoici... Ei bine... anul asta asociez cu o... inchisoare. De ce? Pai... am incercat sa ies zielele astea pe afara si toata starea mea euforica a fost coplesita de caldura sufocanta. Asa ca... mi-am propus ca vara asta sa stau frumusel in confortul propriei mele case, in bataia vantului dat de scumpul meu aer conditionat, delectandu-ma cu un cockteil preparat in casa si cu un castronas de inghetata cumparata de la cel mai apropiat magazin. Si optional pot sa ma balacesc in dus, sa ma uit la tv sau sa ma joc pe Pc. Si... cu putin curaj as putea iesii sa fac plaja in propria curte. Hai ca nu suna chiar asa sinistru... nu? Deci... vara asta imi voi transforma umila mea casuta intr-un fel de iglu personalizat. Si poate daca o sa ma plictisesc voi face o scurta plimbare pana pe litoral sa vad cum sta treaba si pe acolo.

Inca unu'.

Cred ca e printre temele cele mai dezbatute: trecerea timpului. Si cand zic "dezbatute" nu ma gandesc neaparat la un discurs tinut in fata unei multimi, nici macar la o discutie amicala ce abordeaza acest subiect, dar cred ca fiecare cel putin o data, voluntar sau chiar involuntar ne-am lasat cuprinsi de nostalgia vremurilor trecute, fie ele bune sau rele si cel putin un minutel am reflectat asupra trecutului dorindu-ne sa ne putem intoarce intr-un anumit spatiu, la o anumita ora. Ne-am imaginat macar o data cum ar fi fost daca am fi putut fi capabili sa apasam pe un singur buton si sa ramanem blocati in cele mai fericite momente care de altfel ne-au marcat atat trecutul cat si prezentul. Am visat macar o data sa putem da timpul inapoi si ne-am gandit la ce nu am fi facut, cum am fi evitat anumite lucruri inlocuind deciziile pe care le-am luat atunci cu cele pe care le-am lua acum. Zilele trecute parca m-am trezit dintr-o stare asemanatoare cu hibernarea sau poate un pic mai profunda si am realizat ca a mai trecut inca un an (scolar). Si brusc mintea mi-a fost napadita de o serie de amintiri minunate. Amintiri pe care daca as incerca sa le descriu in cuvinte ar fi in zadar pentru ca nu pot fi nici pe departe explicate intensitatiile la care au fost traite la momentele respective. Dupa aceste cateva clipe minunate ma cuprins o stare de teama si deasupra capului meu a aparut un norisor cu un mare semn de intrebare: "Oare e normal ca timpul sa treaca ataaat de repede? Si in limite normale cat de repede ar insemna prea repede?" Nu am stat prea mult pe ganduri pentru ca mi-am amintit de raspunsul pe care mi l-ar fi dat profesorul meu de religie si anume: " Andreea, vezi tu... la unele intrebari nu trebuie cautat raspuns." Asa ca oarecum am inteles si am trecut mai departe concentrandu-ma pe viitor. Oricum, amintirile le pastrez in acel sertar nepretuit pe care-l pot deschide ori de cate ori doresc sa fac o scurta calatorie in timp. Cine a spus ca e nevoie de o masinarie pentru asa ceva? Si totusi la anu' vreau sa schimb cate ceva, sa ma implic in mai multe proiecte. Pe scurt o sa imi dau catusi de putin silinta in ceea ce priveste scoala. Nu de alta, dar nu vreau sa ma trezesc peste 5-6 ani si sa-mi dau seama ca am trecut prin ea degeaba sau mai bine zis, ea a trecut pe langa mine.

Cosmarul meu.

Stiu ca va asteptati la ceva de-a dreptul inspaimantator. Un scenariu precum: " eram inconjurata de niste zombie si nu mai aveam glas sa tip cand subit a aparut si o moarte cu o coasa in mana " sau... " alergata fiind de nu stiu ce creeaturi mistice, am cazut intr-o prapastie si bla bla bla" ... Nu dragii mei.... Azi nu.

Este mult mai grav.

Cel mai mare cosmar al meu este LATINA. Exact, limba aceea mirobolanta. Chhh.

Bai, deci ma jur ca limba mai urata nu am auzit. Mentionez ca am facut un an de japoneza si era muuuult mai simplu si cu muuult mai placut sa o invat.

Si partea cea mai buna care credeti ca e ?

Chiar daca mi-as stoarce creierasii pana la ultima dara de neuron si sa zicem ( ipotetic vorbind) ca as reusi sa invat aceasta splendida limba.... NU mi-ar folosi la absolut NIMIC!

Pentru ca... e o limba moarta. Ma mir ca nu mi se baga in programa si vre-un soi de greaca veche sau si mai bine... de ce nu invatam la scoala scrisul cuneiform?

Poate candva o sa fiu rapita de niste savanti nebuni si ma vor folosi pe post de cobai pentru a testa o masina a timpului. Poate o sa fiu teleportata undeva cu mii de ani in urma. Atunci da, probabil i-as fi profund recunoscatoare scumpei mele diriginte, o extraordinara profa' de latina.

Mda... dar cum acest scenariu este prea putin posibil sa fie transpus in plan real, NU ma ajuta cu nimic!

Si, de ce e un cosmar? Pentru tona de nervi tocati saptamanal. Ce zic eu? O tona? Nuuu... Vroiam sa zic 10 tone la puterea a3a.

Azi eram si eu fericita ca am luat un 7 in teza la "latinia" si... ce credeti?

Momentul de glorie nici ca putea fi mai scurt... uimitoarea mea nota a fost precedata de un 4. Oricum, am fost multumita. De obicei imi dadea 2.

Si... mai mult. Au luat toti din clasa 4. Fara nici cea mai mica exagerare. Eh, ma rog, doar cei prezenti.

Cica " cuuum nu stiti ce inseamna Vercingentorix ( sau ceva de genul)?????"

Si noi... " :-ss pai... nu prea".

Si ea... " AAA.... Il intalniti in fiecare text de-al lui Cezar".

Oooo da! Asta chiar mi-a placut. Imi venea sa zbier " Hei cucoana, tu chiar crezi ca noi alta treaba mai buna nu avem decat sa ii citim textele lui Cezar? Oricine ar fi acest personaj."

Dar ce naiba... era chiar el ma, Cezar... tovarasu' meu din copilarie.

La 2-3 minute dupa... ne intreaba de alt cuvant... si evident, nu i s-a raspuns...

Si... exact efectul pe care il asteptam... Strigate ascutite, urlete, isterii... " Cum sa nu stiti ce inseamna? CUUUM? Prostilor! Uitati-va la el, are radacina din italiana" ( noi fiind clasa de bilingv italiana). Se aude din fundul clasei pe un ton sfios " nu este din italiana...".

Toti rasuflam usurati, gen ne-am pisat pe ea. Haha! Si... fatala: " Aaa... e, oricum este din franceza".

Ei, la faza asta chiar ne-a lasat fara cuvinte. Noi NU facem, nu am facut, nu vom face niciodata franceza, cel putin nu in liceu, cel putin nu la profilul actual.

Ei.. si verdictul stimatei noastre "dibliginte", indragita noastra Zizina ( de fapt o cheama Zinica, dar noi asa o alintam) care credeti ca a fost? " Scuzati-ma ca va zic dar... sunteti o adunatura de PROSTI! Incultilor, nu stiti un cuvant in latina. Ce o sa va faceti mai departe, a? De ce mai veniti la scoala? Mai bine de la anul duceti-va dracului la munca daca latina nu va place."

Mda... ce pot sa spun. Categoric mi-am ratat viata. Si daca inca nu complet, viitorul nu imi va surade, o sa zac in nestiinta... Offf.... Asa imi trebuie daca nu invat LATINA!

Parol.