duminică, 14 februarie 2010

Minciuna.

Cum spunea si L. Blaga, "Minciuna este vacanta adevarului". Mie asa imi place sa ii spun pentru ca mi se pare ca suna mai inofensiv. Dar de unde si de ce au aparut minciunile? Pai asemeni oricarei vietati ce are capacitatea de a se adapta mediului inconjurator, cam asa e si cu minciuna! Probabil prima a aparut din nevoie, aceasta fiind precedata de multe altele pentru a o acoperi. Suntem invatati de mici sa nu mintim pentru ca cica este pacat, dar atunci de ce cacat nu le putem spune parintilor ce simtim in anumte momente, de exemplu atunci cand ne cearta aiurea nu v-om putea niciodata sa le spunem "mama, esti absurda" pentru ca s-ar isca multe alte discursuri interminabile pe tema obrazniciei si respectului. Si chiar si parintii ne-au mintit la randul lor in copilarie chiar si atunci cand ne spuneau cat de urat este sa faci asta prostindu-ne cu clasica replica "o sa iti creasca nasul". Si tot ei ne-au mintit de multe ori pentru a incerca sa ne faca sa ne simtim mai bine, tot ei ne-au ascuns diferite adevaruri "spre binele nostru". Si daca e sa o loam asa...si legendele sunt minciuni. Pentru ca orice chestie adevarata doar pe jumatate tot in categoria "minciuna" intra! Suntem nevoiti sa mintim atat pentru binele nostru cat si pentru binele altora. Ia imaginati-va cum ar fi sa te intrebe un profesor " X-ulescu, de ce nu ai invatat?", iar tu sa ii raspunzi sec: "pentru ca materia este de cacat!" Sau "X-ulescu, nu sunt o profesoara buna?", iar tu sa ii spui " NU! Sunteti cea mai retardata profesoara pe care am avut ghinionul de a o intalni..." Care credeti ca ar fi reactiile lor? Si cum ar fi sa iti intrebi un amic: " Bai, sunt chiar asa de urata?" si el sa iti zica " Pai sincer...DA! Din anumite unghiuri te asemeni cu o vrajitoare subponderala, dar stai linistita si priveste partea buna, te poti camufla usor pentru ca lumea te confunda deseori cu un copacel firav etc." Cum ati reactiona? Sau hai sa luam alt exemplu mai concret... sunt extrem de multe cazuri in care ni se insceneaza anumite chestii, de la lucruri marunte precum glumitele din clasele 1-4 in care ciordeam un pix, i-l puneam colegului in penar, iar dupa el era gasit vinovat ( si oricat ar fi spus el " NU AM FACUT EU ASTA!", nimeni nu il credea, ajungand la cazuri mai nasoale de genul crimelor. Credeti voi ca i-ar ajuta prea mult pe "norocosii" carora li s-a inscenat o fapta grava, precum o crima, spunand adevarul? Eu nu cred... Ici colo, respectivul va fi nevoit sa mai adauge si cate-o minciunica pentru a iesi din rahat! Si chiar si hotii... Stiu, in primul rand nu ar fi trebuit sa fure, dar hai sa fim seriosi, atunci cand nu ai un banut nici pentru a trece strada nu o iei razna? Nu ajungi sa fi dispus sa faci orice pentru a iti fi mai bine? Chiar si stiind care pot fi consecintele, te risti! Pentru ca probabil e ultima solutie. Si atunci cand esti prins, nu e normal ca iti ve-i incerca ultima sansa? Doar nu o sa furi o masina si dupa doua zile o sa te duci singur la politie si o sa spui " DA! EU AM FURAT-O, va rog frumos arestati-ma!" NUU, in nici un caz... nimeni nu ar face asta. Si ia sa ne gandim si la dragutii aceia care ne conduc tara. Cum ar fi ca unul din ei care candideaza la presedentie, intr-un discurs sa fie sincer si sa spuna: " Eu nu ma voi obosi prea mult, dupa cum stiti tot suntem niste hoti, am bani cat pentru 3 vieti, iar voi sunteti biletul meu pentru a4a." Oare l-ati vota pe acesta sau pe cel care va minte frumos si din pricina caruia inca mai aveti o ultima speranta ca se va schimba ceva? Si sunt mult mai multe exemple mult mai banale decat astea... Societatea in care traim ne obliga sa ne ascundem in spatele unei masti ( si asta nu am spus-o eu, a spus-o unul mai destept), nu putem nici macar sa ne aratam adevaratele sentimente pentru ca anumite persoane ar putea profita de ele, nu putem nici sa fim cum suntem noi de fapt ( sensibili, puternici etc.) pentru ca v-om fi luati de prosti sau in celalalt caz ar sti de ce suntem in stare si s-ar chinui mai mult.. bla bla bla... Nu putem nici macar sa zambim cand suntem fericiti. Ia imaginati-va cum ar fi sa merg pe strada super fericita si sa incep sa topai si sa urlu pentru simplu fapt ca asta simt... M-ar interna direct la 9! Nu imi permit nici macar sa schitez un zambet atunci cand primesc un mesaj funny in metrou, daramite sa incep sa rad in hohote... Deci concluzia... Minciuna este un rau necesar in viata de zi cu zi!

Niciun comentariu: