Offf... Cat mi-as dori uneori sa pot da timpul inapoi, sa ma pot intoarce in trecut si nu neaparat pentru a schimba ceva, ci pur si simplu pentru a mai avea o data acele sentimente pentru care inca nu au fost inventate cuvinte indeajuns de marete ca sa le pot exprima in scris, pentru a reusi sa parcurg anumite etape la infinit... Intradevar, toate acestea pot fi oarecum retraite in amintirile noastre, dar din pacate nu au aceeasi intensitate ca prima oara!
Imi amintesc mai toate perioadele prin care am trecut... Atunci cand eram la varsta de 4-5 ani abea asteptam sa incep scoala, dupa care am inceput-o. Primul an a fost genial, apoi am inceput sa imi doresc sa nu o fi inceput. Mai tarziu putin asteptam cu nerabdare sa trec a5a, sa fie ceva nou. Am ajuns si acolo si as fi facut orice sa ma pot intoarce in timp si sa mai fiu in 1-4. Incet incet m-am obisnuit si cu 5-8-ul, dar apoi nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, sa ajung la liceu. Ajunsa aici... as face orice sa mai pot fi in generala, sa mai pot fi cum eram in 1-4... Cateodata incep sa ma gandesc la viitor si mai ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede si sa ajung la facultate. Dar acum sunt constienta ca atunci cand o sa ajung acolo, sigur o sa imi doresc sa ma intorc in timp, sa mai trec o data prin liceu etc. asa ca nu ma grabesc. Pffff... oricum ca vrem sau ca nu timpul se scurge tot mai repede, iar noi de cele mai mutle ori nu reusim sa tinem pasul. Asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare maruntis! Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa regret ca am fugit prin viata fara sa fac macar un popas in care sa ma bucur de un cacatel, NU! Merg pe ideea ca mai bine regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce nu ai facut. Si de fapt, de ce as regreta un lucru care la momentul respectiv m-a facut sa ma simt bine? De ce sa imi fie frica sa incerc ceva nou pentru ca as putea pierde altceva? De ce sa nu ma iau dupa primul instinct si sa fiu atat de rationala? Nu am inteles niciodata si probabil nici nu o sa o fac prea curand, de ce "e de datoria mea" sa imi irosesc timpul pretios, copilaria si adolescenta pentru a invata. Cica e mai simplu daca inveti zilnic. De ce as sta toata ziua in casa invatand pentru un examen care va fi peste 2 ani, cand pot foarte frumos sa ma mentin pe "linia de plutire" pana atunci, si dabea cu o saptamana inainte sa invat ce au invatat altii in 4 ani, si culmea sa iau o nota draguta...? De ce tuturor li se par aiurea chestiile astea? Astazi profa' de geogra i-a reprosat unei colege ca s-a uitat in oglinda "jumatate" de ora ( erau cateva secunde, dar mrg...), dupa care a pus o intrebare care in opinia mea e cat se poate de stupida si anume: " Daca acum stai atata in oglinda, ce o sa faci, domnisoara. la 90 de ani? O sa stai 3 ore inainte sa iesi pe strada?". Categoric, NU! In primul rand nu cred ca vreunu din generatia noastra o sa ajunga la varsta aia, si in al2lea pentru ce sa te mai aranjezi la 90 de ani? De fapt, nici nu cred ca o sa mai fim, in stare sa ne deplasam pana la oglinda, da pai sa iesim din casa.... In fine... :)) Am lungit-o cam mult si ideea in cateva cuvinte era: TRAITI-VA VIATA BA! Si cand zic asta, ma refer strict la viata voastra! E pacat sa traim pentru altii, e pacat sa traim degeaba intr-o continua miscare, fara a ne opri macar o secunda si sa gustam putin din dulceata sa. E pacat sa ajungem la o varsta inaintata si dabea atunci sa ne dam seama ca mai avem doar cativa ani de trait si utiandu-ne in spate sa nu avem macar cateva amintiri care sa ne readuca zambetul pe fata!
joi, 25 februarie 2010
Tic Tac...Tic Tac.... :(
Offf... Cat mi-as dori uneori sa pot da timpul inapoi, sa ma pot intoarce in trecut si nu neaparat pentru a schimba ceva, ci pur si simplu pentru a mai avea o data acele sentimente pentru care inca nu au fost inventate cuvinte indeajuns de marete ca sa le pot exprima in scris, pentru a reusi sa parcurg anumite etape la infinit... Intradevar, toate acestea pot fi oarecum retraite in amintirile noastre, dar din pacate nu au aceeasi intensitate ca prima oara!
Imi amintesc mai toate perioadele prin care am trecut... Atunci cand eram la varsta de 4-5 ani abea asteptam sa incep scoala, dupa care am inceput-o. Primul an a fost genial, apoi am inceput sa imi doresc sa nu o fi inceput. Mai tarziu putin asteptam cu nerabdare sa trec a5a, sa fie ceva nou. Am ajuns si acolo si as fi facut orice sa ma pot intoarce in timp si sa mai fiu in 1-4. Incet incet m-am obisnuit si cu 5-8-ul, dar apoi nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, sa ajung la liceu. Ajunsa aici... as face orice sa mai pot fi in generala, sa mai pot fi cum eram in 1-4... Cateodata incep sa ma gandesc la viitor si mai ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede si sa ajung la facultate. Dar acum sunt constienta ca atunci cand o sa ajung acolo, sigur o sa imi doresc sa ma intorc in timp, sa mai trec o data prin liceu etc. asa ca nu ma grabesc. Pffff... oricum ca vrem sau ca nu timpul se scurge tot mai repede, iar noi de cele mai mutle ori nu reusim sa tinem pasul. Asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare maruntis! Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa regret ca am fugit prin viata fara sa fac macar un popas in care sa ma bucur de un cacatel, NU! Merg pe ideea ca mai bine regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce nu ai facut. Si de fapt, de ce as regreta un lucru care la momentul respectiv m-a facut sa ma simt bine? De ce sa imi fie frica sa incerc ceva nou pentru ca as putea pierde altceva? De ce sa nu ma iau dupa primul instinct si sa fiu atat de rationala? Nu am inteles niciodata si probabil nici nu o sa o fac prea curand, de ce "e de datoria mea" sa imi irosesc timpul pretios, copilaria si adolescenta pentru a invata. Cica e mai simplu daca inveti zilnic. De ce as sta toata ziua in casa invatand pentru un examen care va fi peste 2 ani, cand pot foarte frumos sa ma mentin pe "linia de plutire" pana atunci, si dabea cu o saptamana inainte sa invat ce au invatat altii in 4 ani, si culmea sa iau o nota draguta...? De ce tuturor li se par aiurea chestiile astea? Astazi profa' de geogra i-a reprosat unei colege ca s-a uitat in oglinda "jumatate" de ora ( erau cateva secunde, dar mrg...), dupa care a pus o intrebare care in opinia mea e cat se poate de stupida si anume: " Daca acum stai atata in oglinda, ce o sa faci, domnisoara. la 90 de ani? O sa stai 3 ore inainte sa iesi pe strada?". Categoric, NU! In primul rand nu cred ca vreunu din generatia noastra o sa ajunga la varsta aia, si in al2lea pentru ce sa te mai aranjezi la 90 de ani? De fapt, nici nu cred ca o sa mai fim, in stare sa ne deplasam pana la oglinda, da pai sa iesim din casa.... In fine... :)) Am lungit-o cam mult si ideea in cateva cuvinte era: TRAITI-VA VIATA BA! Si cand zic asta, ma refer strict la viata voastra! E pacat sa traim pentru altii, e pacat sa traim degeaba intr-o continua miscare, fara a ne opri macar o secunda si sa gustam putin din dulceata sa. E pacat sa ajungem la o varsta inaintata si dabea atunci sa ne dam seama ca mai avem doar cativa ani de trait si utiandu-ne in spate sa nu avem macar cateva amintiri care sa ne readuca zambetul pe fata!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu