pierduta...

Atunc o privire in jurul meu... si... tac... si tac... si tac...

Cele mai pesimiste ganduri imi trec prin cap.

Cele mai neobrazate intrebari isi fac simtita prezenta.

Ce caut eu aici?

Si de fapt... ce e aici?

Ce e cu multimea asta care ma inconjara? Pentru ce traim, pentu cine? De ce?

O gramada de oameni... cai diferite, obstacole mai mari, mai mici... Toti diferiti...

Si totusi... ne intreptam catre acelasi "finish"...

Pai si de ce mai parcurgem drumu' asta? De ce ne mai luptam? Pentru cine, pentru ce? Mda... pentru noi... cica...

Prea multa banalitate, prea multa plictiseala... Prea multa falsitate, ipocrizie...

Si iar aceeasi intrebare sacaitoare... Ce caut eu printre toate astea? Care e menirea mea? Si iar tac...

Ma cufund intr-o mare de tacere.

Plictiseala isi face din nou simtita prezenta... Si e o prezenta a dracu' de enervanta.

Si de fapt, cum pot sa ma plictisesc in mediul asta?

De cine si de ce e determinat plictisu' asta cand am atatea lucruri mai mult sau mai putin constructive de facut?

Si... de ce atatea intrebari? De ce nu pot sa inteleg atatea chestiuni, de ce atatea mari secrete...

De ce sa nu poti avea incredere intr-o persoana? De ce... de ce... si iar DE CE?

Ciudat... de straniu.

Ok... o sa trec si peste gandurile astea de rahat... si peste toate intrebarile astea stupide...

Si... tac...tac...tac... Si merg mai departe cu aceeasi masca pe care o afisez zilnic...

Cea de copilas dragalas si fericit.

~ happy ending ~