Dedicata.

Dupa o indelungata cercetare asupra eului meu sentimentalistic.... am conchis ca verbul care ma reprezinta cel mai bine este " a simti".

Shhhht! Sa nu va aud cu vro' incercare de a nega.

De ce zic asta? Pentru ca in ciuda tuturor aparentelor chiar sunt sensibila si oricat de geu mi-ar fi sa o spun am sentimente poate mult mai profunde decat ale altora...

Cel mai mic cacatel il simt la un nivel cu mult mai ridicat decat poate altii l-ar percepe...

Dar diferenta intre mine si voi este ca eu nu arat asta. De fapt arat, dar las loc de interpretarile fiecaruia si nu caut sa evidentiez aceastra trasatura " minunata" cu care am fost inzestrata...

Si... Daca nu va repet din doua in doua minutele cuvinte precum " te iubesc" asta nu denota ca nu simt asta...ci ca pur si simplu nu ma exteriorizez cu aceeasi usurinta cu care o faceti voi.

Daca nu va alint intotdeauna asta nu inseamna ca nu imi sunteti dragi/e si ca nu simt nevoia de a face asta cateodata... ci pur si simplu ca SIMT o teama, ca ezit.

Daca ati incercat sa fiti dragastosi cu mine dandu-mi dovada de afectiune prin gesturi precum imbratisari si pupiceli... iar eu m-am strambat sau v-am raspuns foarte sec... nu inseamna ca nu mi-a placut ci din contra, m-am simtit coplesita de sentimente si nestiind cum sa reactionez ma eschivez...

Daca atunci cand treceti printr-un moment mai delicat sau imi cereti sfatul in legatura cu o problema indeajuns de complexa eu va raspund sec, ironic si ca si cand totul e mai mult decat simplu nu inseamna ca nu va inteleg, dar simt nevoia de a va ajuta... In felul meu simt ca trebuie sa fac un rezumat al problemutei si sa va arat partile bune, chiar si atunci cand nu sunt... nu o sa fie panica... voi inventa unele extrem de minunate!

Daca abordarile mele in raport cu voi, cei ce imi oferiti zilnic afectiune su cei care pur si simplu imi sunteti in preajma fiindca sunteti obligati de circumstante, sunt prea directe nu inseamna ca am intentia mea a fost de a va rani sau de a va injosi... Nu... Pur si simplu simt nevoia de a imi exprima priopria-mi parere.

Daca mi-ati oferit un sfat bun si nu l-am ascultat nu inseamna ca ma doare in cur de parerea voastra ci ca am simtit nevoia de a incerca pe pielea mea...

Sa aflu singura care sunt consecintele greselii pe care in prealabil voi m-ati atentionat, iar abia apoi ma voi folosi de toate sfaturile bune pentru a nu gresi a2a oara.

( "A2a oara n-o mai fac, mi-am bagat mintile in cap. Promit ca o sa fiu cuminte, de-acuma inainte, de-acuma inainte...").

Deci... Vroiam sa spun ca in ciuda faptului ca ma comport ca o vaca si sunt hiper distanta eu tin la voi si nu as suporta sa va stiu departe...

Chiar daca cateodata ( mai mereu) sunt irascibila... ok, ok rectific, foarte irascibila ... si va raspund sec sau urat... nu am itnentionat sa va supar...

In nici un caz...

Si chiar daca va resping "afectionarile", chiar daca ma prefac ca nu va inteleg si incep sa aberez pe teme idioate, chiar daca sunt una din cele mai dificile persoane, chiar daca sunt o retardata, chiar daca uneori sunt insuportabila, chiar daca mi-am creeat o lume a mea ce pare a fi din gheata, chiar daca la prima vedere par a fi inconjurata de un zid imens de care nu poate trece nimeni...

Vreau sa stiti ca va apreciez in cel mai stimabil mod... Si ca... va multumesc ca inca imi mai sunteti alaturi...

Si vroiam sa va mai spun si ca va.... ... .... .... .... va................. FUT! :))))

Pentru ca acum zambiti si poate chiar chicotiti si va spuneti ca m-am prajit definitiv daca am inceput sa scriu articole de genul....

Dar SIMTEAM nevoia sa fac cunoscute toate chestiutele de mai sus...

Dar asta nu inseamna ca de aici in colo voi incerca sa fiu mai dragalasa sau ca va voi pupa in posterior...

Nu domnisoarelor/ domnisorilor...

Inseamna ca de aici in colo voi fi si mai rau... pentru a va da impresia ca tot ce am scris aici a fost doar o minciuna. Asta petru a evita potentialele pericole...

Si da... consider ca anumite sentimente pot fi numite slabiciuni...

Si da...

VA IUBESC BAI!

Ps- nu cred ca are rost sa dau nume... sunt cateva persoane si se pot numara pe degetele de la o mana... dar credeti-ma ca intre 2 milioane de cunostinte tot pe voi v-as alege fara nici cea mai mica ezitare.

:X

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa...

Nu de alta da vi se urca la cap..

Ciudat...

Voi ati observat ca de fiecare data cand iti propui ceva ... acel ceva se intampla pe dos?

De parca o forta superioara se amuza copios pe tema asta si de fiecare data cand iti vede un beculet aprins deasupra capului sau... un norisor din acela ca in desenele animate... cu o idee de genul " azi ma duc nu stiu unde..." apasa pe un butonas mare si rosu pe care este inscriptionat " reverse"! Si desi tu iti doresti enorm sa duci la bun sfarsit ideea.... parca totul e impotriva ta...si se intampla opusul....

Nu stiu cum sta treaba in cazul vostru, dar la mine cam asa e.

Azi de exemplu imi propusesem sa fac teme si sa termin niste proiecte pentru scoala...

Si... in ciuda faptului ca pe parcursul zilei si a serii am absorbit o cantitate semnificativa de cafea si oleaca de energizant... acum m-a cuprins o moleseala profunda.

Bai si ce e si mai dubios e ca in general sufar de insomnii severe!

Se pare ca la mine draciile astea cu cofeina se manifesta total diferit decat ar trebui.

Bai ... stii ce-i aia ca in fiecare seara ma foiesc in pat pana ajung sa ma infasor in pled precum sarmalele ?

Si de la 3 dimineata pana pe la 6 ( in cazurile fericite) stau si "admir" peretii ... cand in sfarsit isi face aparitia cu o intarziere enervant de mare nenea Ene....

Macar daca era femeie... Bine si atunci m-ar fi sacait, insa avea o scuza plauzibila...

PS: acest articol anost a fost conceput in speranta ca se va plictisi tovarasu' Ene pana il voi termina...

Dar a fost in zadar... E inca aici si insista din ce in ce mai mult ...

Deci rostesc clasicul " si maine e o zi..." dupa care ma las purtata pe aripile somnului.

O daa!

Acel dulce fenomen ce ma introduce intr-o lume fantastica, efemera.... Ahhh...

:X

Somn usor!

pierduta...

Atunc o privire in jurul meu... si... tac... si tac... si tac...

Cele mai pesimiste ganduri imi trec prin cap.

Cele mai neobrazate intrebari isi fac simtita prezenta.

Ce caut eu aici?

Si de fapt... ce e aici?

Ce e cu multimea asta care ma inconjara? Pentru ce traim, pentu cine? De ce?

O gramada de oameni... cai diferite, obstacole mai mari, mai mici... Toti diferiti...

Si totusi... ne intreptam catre acelasi "finish"...

Pai si de ce mai parcurgem drumu' asta? De ce ne mai luptam? Pentru cine, pentru ce? Mda... pentru noi... cica...

Prea multa banalitate, prea multa plictiseala... Prea multa falsitate, ipocrizie...

Si iar aceeasi intrebare sacaitoare... Ce caut eu printre toate astea? Care e menirea mea? Si iar tac...

Ma cufund intr-o mare de tacere.

Plictiseala isi face din nou simtita prezenta... Si e o prezenta a dracu' de enervanta.

Si de fapt, cum pot sa ma plictisesc in mediul asta?

De cine si de ce e determinat plictisu' asta cand am atatea lucruri mai mult sau mai putin constructive de facut?

Si... de ce atatea intrebari? De ce nu pot sa inteleg atatea chestiuni, de ce atatea mari secrete...

De ce sa nu poti avea incredere intr-o persoana? De ce... de ce... si iar DE CE?

Ciudat... de straniu.

Ok... o sa trec si peste gandurile astea de rahat... si peste toate intrebarile astea stupide...

Si... tac...tac...tac... Si merg mai departe cu aceeasi masca pe care o afisez zilnic...

Cea de copilas dragalas si fericit.

~ happy ending ~

niste cacati...

Nu stiu daca voi ati auzit melodia aia a lu' nenea Margineanu...

Oricum va fredonez eu 2-3 versuri... ( in limita posibilului pe care mi-o ofera acest blog).

Suna cam asa: "Barbati, barbati, e plina lumea de cacati,/ de suparati si de incordati/ nu stiti decat sa va imbatati".

:))))

Bine, trecem peste restul refrenurilor care sunau la modu': " Femei, femei, e plina lumea de nebune..."

Mda... In momentu' asta sunt cam enervata pe specia asta masculina.

Stiu, stiu...

"Nu toti sunteti la fel."

Aud zilnic...

Ma nu or fi toti la fel... Da si noi suntem generalizate si catalogate drept " proaste", "parasute" din cauza catorva, deci eu de ce sa nu imi rezerv dreptul de a ii pune pe toti in aceeasi oala?

Ok, acum ca tocmai mi-am rezervat dreptul... Sunteti niste Porci!

Si cand spun asta risc sa jignesc animalutele alea dragalase, roz si pufoase.

In fine...

Nu intru in prea multe detalii...

Recunosc, sunt porci... Dar al dracu' de dragalasi (cateodata).

Si totusi, clipele astea tensionate in care imi vine sa ma manifest asemeni unui stramos de-al meu mult mai neevoluat ( probabil babuin) nu pot fi sterse pur si simplu prin cuvintele alea care candva erau magice si anume " te iubesc".

Prea multe " te iubescuri"... Prea lejer spuse...

Si-au pierdut de mult valoarea adevarata si au capatat una nula.

Sper sa imi treaca mai repede nervii, nu de alta da' chiar nu as vrea sa ma reprofilez.

:)) Nu cred ca m'as intelege prea bine cu o fata.... Sau cine stie...

:-??

Banci...

Wtf...

Azi a fost una din zilele alea in care iti poti spune in gand "am trait sa o vad si pe asta"...

Invat pe undeva prin salajan intr-un liceu pe nume Dante...

El asa e liceu bun, pacat ca e populat..

In fine, nu asta e subiectul de azi.

Ideea era ca... fac acelasi drum zilnic, si de la metrou pana la liceu sunt cam 3 minute de mers printre blocuri...

Hmmm....

Un pic acana de Dante e un parculet sau mai bine zis parcoi. :))

Si acolo sunt banci, evident.

Inteleg... avem nevoie de banci in parcuri.

Sunt foarte utile niste banci in zonele verzi...

Si de fapt intotdeauna cand ma duc pe Ior ii injur pastia de la primarie ca nu's in stare sa mai puna si ei 3 masute in plus... Intotdeauna ma inghesui cu jdemii de babalaci pe un metru de banca...

Ok...

Trecem si peste asta...

Azi am avut mirarea de a... observa ceva nou.

Fiind in vacanta nu am mai dat prin zona cam de 3-4 zile... Si ia uitati-ma pe mine azi... trecand linistita pac pac... printre blocuri... cand... ce vad?

Trec de un gang... si parampam... 2 banci asezate asa face to face...

Mda... mi se parea destul de aiurea locul in care au fost asezate, dar mi-am zis in gand " e... as putea sa ma obisnuiesc cu asta...treaca de la mine".

Si ce credeti? Mai inaintez cativa metri... si ajung pe aleea din fata liceului...

Soc total.

Pana si gandurile mi-au fost atat de mirate incat au uitat sa-si faca aparitia...

Nici nu stiam ce dracu' sa mai zic...

Tot inaintam... si pe aleiuta aia pe partea stanga... au fost " plantate" banci... din metru in metru...

Bai...

CE CAUTA BANCILE ALEA ACOLO!?

Oare chiar o sa stea cineva pe bancutele alea sa admire blocul darapanat din fata? Si sa se delecteze cu miresmele de bucate venite din bloc? Sau cu cele venite din gradinitele blocurilor... unde toti patrupezii cartierului isi fac nevoile...

N'as prea crede.

Apoi... am mai inaintat putin, deja nu mai eram atat de sigura pe mine...

Ma gandeam ca in curand o sa fiu nevoita sa calc pe banci ca sa ajung in scoala...

Si... tocmai cand era sa imi zic " se putea si mai rau" ma uit vis-a-vis...

Adica fix langa gardul ce delimiteaza liceul de alta alee...

Si acolo erau o gramada de bancute proaspat plantate.

Bai, nu am nimic cu bancile in general, doamne fereasca!

Dar, ma jur ca sunt cam 20 de banci aliniate si asezate "strategic".

Oamenii care pe viitor se vor aseza acolo nu v-or face altceva decat sa ne admire pe noi, in incinta liceului.

Oare nu era de ajuns ca vedeam diverse persoane care ne spionau de pe geam? Acum o sa ma simt si mai urmarita...

Eh...

Si cand sa ma enervez... mi-am amintit...

Cica: " aaa... stai ma asaaaa.... e R-O-M-A-N-I-A..."

Tigari

Tigari...Tigari...Tigari...

Totul a inceput acum 5 secole... Cand se plimba C. Columb pe cine stie unde... si i-au trimis indienii plantuta asta...

Off... e numai vina lui

:))

Si intre timp industria tutunului s-a supradezvoltat...

Cine ar fi crezut acum ceva ani ca va prinde atat de bine la public?

Cine ar fi crezut ca suntem o natie atat de proasta incat sa fim adeptii tuturor rahaturilor care ne afecteaza sanatatea?

Eu fumez de vro' 5 ani. Si evident, m-am apucat dintr-o prostie...

Ca sa fiu cool, tru si toate cele.

Nu zic ca nu as putea sa ma las... pentru ca POT!

Dar aici intervine faza cu vointa...

Chiar nu cred ca vreau... Adica sunt sigura ca nu prea vreau sa ma las...

Bine, recunosc... M-am lasat cam de 1000 de ori de fumat :)).

Am incercat si cu plasturi si cu gume...La un moment dat luam niste picaturi ciudate din cauza carora imi venea sa "dau la boboci" cand trageam cate-un fum, dar cu toate astea tot continuam sa fumez...

Ultima incercare a fost cu tigarile astea electronice... Si atunci am realizat ca nu e vorba de dependenta aia de nicotina... nu... chiar deloc. Fumam cacaturi dalea electronice, deci imi asigurau nicotina de care are nevoie un dependent.

Dar... unde era farmecul?

Nu mai scoteam fum, ci abur.

Nu imi place sa ma joc cu aburul... Nu puteam face cerculete din aburi...

Nici macar nu mai era mirosul ala de tigare...

Si asa am ajuns la o concluzie simpla:

dependenta pe care am capatat-o pentru sfantul Kent 8 intre timp s-a transformat in obsesie.

Nu pot concepe o dimineata ok fara tigari si cafea.

Nu as putea iesi undeva cu fetele la pahar de suc si unul de barfa... fara preamaritul KENT.

Incep sa cred ca e cel mai bun prieten al meu.

Ma insoteste oriunde, nu ma lasa la greu, dar nici la bine.

Nu cere nimic, nu are nevoi fiziologice, nu se supara pe mine si isi intampina sfarsitul cu demnitate... Se lasa fumat pana la capat fara sa se planga...

:)) Mda... v-am zis eu ca sunt obsedata de tigari...

A devenit o obisnuinta, un reflex... e mai mult decat simpla dependenta.

In fine... pe scurt:

LE ADOR!

PUNCT.

obsedati...

Am si eu o rugaminte pe care doresc sa o fac publica...

Data viitoare cand cineva tine neaparat sa verifice daca sunt online... d-ati un buzz si daca sunt la PC o sa va raspund cu cea mai mare placere.

Nu e nevoie sa imi bagati id-ul pe cine stie ce site-uri!

Acum 10 minute am fost asaltata de jdemii de cereri de prietenie pe mess.

WTF...

Bai... nu mai faceam fata... Decline, decline, decline... Ignore, ignore, ignore...

Dar pana cand? :

Deja imi tremura mana... Nervii erau intinsi la maxim...

Inca eram nedumerita... Nu intelegeam, ce dracu se intampla !?

Am primit sute de buzzuri in decurs de 10 secunde... Toate astea precedate de o sumedenie de propuneri care mai de care mai neconventionale... sa nu mai zic de originalitate.

:

Chiar nu mai stiam cum sa reactionez...

Intr-un final s-a gasit un binevoitor caruia ii multumesc... si mi-a explicat el care e treaba...

Cica un curios a verificat pe nu stiu ce cacat de site sa vada daca sunt on...

Si mi-a ramas id-ul si avatarul afisat...

Genial.

Si pac pac... vanatorii de pasarele au sarit.

Ok... A fost o experienta dubios de stresanta...

Deci repet: data viitoare incercati cu clasicul "buzz".

Multumesc anticipat!