Colega noua - verdict.

Am promis ca o sa revin cu noutati despre noua mea colega. Ok, iata verdictul: Nu este proasta, este doar... NEBUNA! Dar in cel mai real mod posibil. Adica e o persoana cu tulburari psihice, nu stiu cat de grave, cert e ca e sarita de pe fix. Si nu o spun doar eu, o spune toata clasa si inca 3 sferturi de liceu. Si nu o spunem doar noi elevii, ci o spun si profesorii si chiar si directoarea. In cele 2 sau 3 zile cat a venit la scoala a reusit sa se faca cunoscuta ( intr-un mod negativ, evident) peste tot. Acum intreaba chiar si femeile de servici de ea. A facut numai idiotenii. De exemplu s-a dus la agentul de paza ( bgs) si l-a rugat sa se joace voley cu ea. Categoric, dansul a refuzat-o. Ea i-a zis ca e rau si s-a gandit ca poate prefera baschetul, asa ca i-a venit cu o mingie de baschet. Apoi... s-a dus la ora, la italiana, unde s-a plictisit si a inceput sa tipe la profa ca ea vrea sa iasa afara. Si pana la urma s-a ridicat si a iesit. In alta ora s-a tinut dupa mine si inca 3-4 colege care nu doream sa mergem la italiana cu Repetto si s-a asezat cu noi pe o bancuta. Si... vorbeam noi ce vorbeam intre noi cand ma trezesc ca se ridica Madalina aka Margarina si fuge brusc inspre cealalta parte a liceului. Ne-a socat putin, insa ne-am gandit ca a vazut ceva sau nu stiu... Ne gandeam la orice plauzibil. Dupa 5 minute s-a intors asa ca am intrebat-o: " Mada, de ce ai fugit asa?" Si raspunsul: " Era o pata mare portocalie, curgea dintr-o masina, un lichid asa scarbos." Am ramas toate tablou, nu stiam daca sa radem sau sa ne gandim serios. Nu stiam daca rade de noi sau daca vorbeste serios. Asa ca am repetat intrebarea: " Ok, dar de ce ai fugit?" Si iata raspunsul: " Da ma... era o pata foarte mare, curge dintr-o masina". Asa ca am intrebat a3a oara: " Ok,ok, da-o in colo de pata, eu te intreb DE CE AI FUGIT?" Si raspunsul pe un ton foarte calm, ca si cand nimic nu ar fi iesit din comun: " ah, pai vroiam sa vad daca e cineva in fata." Ooo Doamne! Si aici ne-am convins ca intradevar are o problema cu capul. Si ghiciti ce? Directoarea a spus ca e constienta ca nu e tocmai normala, insa legea nu ii permite sa faca nimic in legatura cu asta, asa ca cel mai bine ar fi sa o evitam. Si va rog frumos, credeti-ma pe cuvant, e absolut imposibil de evitat! Orice i-as spune, oricat as ignora-o, oricat as implora-o, tot langa mine o sa fie, tot vorbind in urechiusele mele se va afla. De exemplu intr-o pauza ii tot ziceam sa ma lase in pace fiindca nu am chef de ea si s-a apucat sa imi povesteasca de prietena ei Jessica. Omg... Nici macar nu sunt sigura ca Jessica e un personaj real sau fictiv. In fine... cam atat nou. Aaaa... am omis partea cea mai interesanta. S-a tinut dupa o colega pana acasa si a intrat peste ea. Hihihi, ce mi-ar place sa intre si peste mine. Muhahahah!

Agasant de politicos.

Nu stiu ce introducere sa fac asa ca o sa trec direct la subiect. Si voi ca toti oamenii va cumparati haine. Si de unde le cumparati? Din magazine. Ca e Obor sau ca e Mall nu conteaza. Ei bine, voua vi s-a intamplat sa va plimbati linistiti printre diverse magazinase, sa vedeti de la distanta o bluzita ce pare draguta si sa incerci sa te apropii ? Normal, tuturor ni se intampla. Bun deci recapituland, uite bluza, aha pare ok, hai sa o vedem mai bine. Si ne indreptam inspre magazinas, punem un picior inauntru si deja auzim " Buna ziua, bine ati venit pe la noi, cu ce va putem ajuta?" Pfffai mama mea. Mie cand aud " buna ziua, va pu..." mi se zbarleste pielea pe mine. Deja imi vine sa ies si sa fac ceva pe ea de bluza. Adica, nu ar fi mai uman sa ma lase si pe mine sa ma uit inainte? Sau si mai bine, sa astepte sa fie intrebata? Ca m-o duce si pe mine capu' intratat incat daca am o nelamurire in legatura cu un produs s-o rog pe dansa sa ma lumineze. Si stateam si ma gandeam eu asa... Ma dar daca intru intr-un magazin si aud " buna ziua bla bla bla cu ce va pot ajuta?" ii raspund foarte serioasa: " pai as dori si eu 3 perechi de blugi, unii marimea 27, altii marimea 28 si ceilalti tot 27, albastri sa fie si... 2 tricouri unu roz si unu galben, cel galben sa fie cu anchior, iar cel roz sa fie mai lungut. Aaaa si era sa uit, m-ati putea ajuta si cu un sacou negru abanos, cambrat si cu nasturi argintii? Oare mi-ar spune " bineinteles, o secunda" si ar pocni din degete si le-ar scoate de sub tejghea? Sau ar ridica o spranceana si m-ar indruma sa ma uit prin magazin? Mie a2a varianta imi pare mai plauzibila. In fine. Cele mai agasante vanzatoare mi se par cele de la Meli Melo. Ma simt hartuita cand intru acolo. Cel mai mare cosmar posibil ever in viata mea e sa imi placa ceva si sa fiu nevoita sa intru acolo. De fiecare data cand pasesc inauntru sunt asaltata. De fapt nici nu apuc sa intru, nici macar sa fac un pas intreg in incinta magazinului. De la aproximativ 5 metri de magazin don'soarele ma ginesc si se uita insistent pana cand imi fac aparitia in dreptul usii unde cu un zambet fortat mi se da un Buna Ziua extraordinar de formal ca mai apoi sa-mi bage un cosulet pe gat in care sa imi pun produsele pe care le doresc. De cele mai multe ori imi vine sa tip: " Ei ho femeie ca nu mi-am propus sa cumpar juma' de magazin si... niste cercei cred ca sunt capabila sa ii tin in mana circa un metru pana ajung la casa pentru a-i achita". Si cel mai rau ma enerveaza cand pun mana pe ceva ( un cercel de exemplu) si nici nu apuc sa imi dau seama daca intradevar imi place sau nu ca ma trezesc cu binevoitoarea langa mine cu bratara si inelu' din acelasi set --> " ati dori sa le probati si pe acestea? ooo dar chiar va stau bine" . Mda... Poate eu vroiam DOAR cerceii sau poate nici macar pe ei nu ii doream. Poate vroiam sa vad mai intai cat costa sau daca imi stau bine, sau ce fel de inchizatoare au. Dar nu, trebuie sa vina ea top top repede pe capul meu sa ma abureasca acolo. Intru in magazin in ideea de a-mi cumpara cercei si plec cu o bratara si un inel. Buna combinatie, nu? :)))) Bine, stiu ca asa sunt "instruite" si pentru asta sunt platite, dar tot mi se pare exagerat.

Upsy, upsy.

Veste proasta. Sunt obosita. Si acum urmeaza intrebarea: " asa si?" sau un raspuns sec gen " pai odihneste-te". Mdeah... A inceput scoala, trezit de dimineata ( 5), stat la 6-7 ore, hoinarit pe afara cateva ore gen relax, ajuns acasa, mancat, spalat, tv, dormit. Cam la asta se rezuma programul meu din ultimele zile si deja sunt cam obosita. Sa vezi distractie cand or incepe profesorii sa predea si sa dea teme. Meeama. Si unde vroiam sa ajung cu asta? Pff... v-am spus ca deja am inceput sa obosesc. Aaaa, da! Nu prea mai am timp sa scriu pe aici si... decat sa scriu cum am cam facut in ultima vreme, doar asa ca sa fie, aberatii, scris mult si prost pe o tema nedefinita si de cele mai multe ori nesemnificativa ( vezi "colega noua") mai bine tac. Adica... nu vreau sa va plictisesc. V-am pupat. :* Ps- o sa vin cu noutati despre colega noua. =)))

Despre iarba

E criminal omusoru' asta! :)))

Interbari imbecile.

Nu ca intrebarile mele de zi cu zi ar fi cu mult mai inteligibile, adica am si eu d'alea gen "te-ai tuns?", sau " dormi?" ( la 7 dim). Si evident mi se raspunde pe masura: " Nu, mi-a crescut parul", respectiv " Nu, crosetam un pulover".

Dar de aici la intrebarile ce mi-au fost adresate cat am fost in " concediu" pe litoral e cale lunga, credeti-ma!

O sa dau doar un exemplu, doua fiindca sunt destul de obosita si iar am inceput lupta cu o raceala binevoitoare.

Deci... Prima oara eram la masa cu parintii unei prietene, prietenii de-ai parintilor prietenei mele, soferul prieteniilor parintiilor prietenei mele, sora prietenei mele si evident, prietena mea.

Bun... A venit o tanti zambitoare sa ne ia comanda.

Repet: buuun.

Ne-a adus tot ce vroia muschiuletu' nostru.

Dupa ceva timp ( in care cred ca fumasem peste 2 tigari) vine sa schimbe scrumiera.

Se apleaca, schimba si da cu ochii de mine, eu fiind cu tigarea abia scoasa din bot, pregatindu-ma sa dau afara fumu'.

Si urmeaza intrebarea: " Tu fumezi?".

Ei... eu cum ar fi trebuit sa-i raspund la intrebarea asta?

" Nu draga chelnerita, nu fumez. Tin tigarea asta asa de fite si din cand in cand o mai duc si la gura, mai si trag din ea, nu de alta da mi se pare cool sa scot aburi gri. "

Mda...

A2a intrebare stupida care mi-a fost adresata.

Cumparasem ceva suveniruri pentru acasa ( scoici, stelute de mare etc.) si ma indreptam inspre restaurantul hotelului unde eram cazata.

Intru, mananc si ies.

La iesire era o tipa care bifa pe un bon cate mese mai ai, cate nu mai ai. Intelegeti voi singurei.

Trec de ea, o salut si eu si prietena mea respectuos " La revedere" aka " Sarumana".

Facem 3-4 pasi si... fatala: " Ooo, v-ati luat suveniruri de la mare?"

Ei cum ar fi fost sa ii raspund pe un ton calm si sincer: " Nu... le-am adus din Bucuresti, ne-am gandit ca le-ar sta mai bine pe litoral".

Pfff...

Cam atat pentru seara aceasta. Daca cineva mai stie vreo stupizenie de intrebare va rog frumos comm.

:))

Mr. Levy - Si cand plang eu rad

O ador :X

Putin peste doi ani.

Totul s-a nascut prin prisma unui joculet pueril.

Ar fi terbuit sa fie doar un amestec avand ca ingrediente principale putintica ratiune si putintel mai multa chimie.

Ar fi trebuit...

Intre timp ingredientele s-au metamorfozat, s-au divizat apoi s-au amestecat.

Momentul zero a fost depasit de secunde ce mai apoi s-au transformat in minute, ele la randul lor au fost transformate in ore, in zile, in saptamani, in luni si in cele din urma: in ani.

Imi amintesc de zilele in care incercam din rasputeri sa uit.

Dar abia acum realizez ca cu cat incercam mai mult sa te alung, cu atat te apropiai mai mult.

M-am trezit de nenumarate ori crezand ca sunt singura, alunecand tot mai mult inspre gauri negre.

Am stat nopti intregi treaza, cu obrajii umezi holbandu-ma intr-un punct fix.

Incercam, incercam din rasputeri sa te uit, sa ne uit.

Zile la rand m-am invinuit spunandu-mi ca nu trebuia sa-mi deschid sufletul in fata cuiva, ca nu trebuia sa am incredere decat in propria persoana.

Dar asta insemna ca tocmai propria persoana ma tradase, fiindca era singura ce-mi stia toate secretele, iar acum o mare parte ii erau impartasite lui.

Au urmat alte nopti nedormite, stand in bezna, doar eu, un pachet de tigari si un chibrit.

Cautam sa ma regasesc, dar in acelasi timp cautam o portita pentru a fugii de mine insami.

Apoi , ca printr-o vraja totul redevenea la normal. Eram noi, de data asta impreuna.

Auzeam aceleasi minciuni, aceleasi promisiuni frumoase ce au reusit sa imi alimenteze zambetul pana in ziua de azi.

Inca le aud chiar fara a fi rostite de cineva. Au ramas acolo, undeva in mine.

M-am chinuit mult, foarte mult sa uit de tine, de noi.

Si... de fiecare data cand eram aproape de reusita, reapareai in cel mai subit mod!

Apoi am inteles, nu o sa te uit, nu o sa ne uit. Nici nu trebuie!

O particica din tine o sa fie intotdeauna gazduita in inima mea.

Clipele de neuitat alcatuiesc poate cea mai mare comoara pe care o detin la ora actuala.

Concluzia?

Teama, asteptare, dor, dorinta, durere, nervi, dragoste...

A MERITAT!