Totul s-a nascut prin prisma unui joculet pueril.
Ar fi terbuit sa fie doar un amestec avand ca ingrediente principale putintica ratiune si putintel mai multa chimie.
Ar fi trebuit...
Intre timp ingredientele s-au metamorfozat, s-au divizat apoi s-au amestecat.
Momentul zero a fost depasit de secunde ce mai apoi s-au transformat in minute, ele la randul lor au fost transformate in ore, in zile, in saptamani, in luni si in cele din urma: in ani.
Imi amintesc de zilele in care incercam din rasputeri sa uit.
Dar abia acum realizez ca cu cat incercam mai mult sa te alung, cu atat te apropiai mai mult.
M-am trezit de nenumarate ori crezand ca sunt singura, alunecand tot mai mult inspre gauri negre.
Am stat nopti intregi treaza, cu obrajii umezi holbandu-ma intr-un punct fix.
Incercam, incercam din rasputeri sa te uit, sa ne uit.
Zile la rand m-am invinuit spunandu-mi ca nu trebuia sa-mi deschid sufletul in fata cuiva, ca nu trebuia sa am incredere decat in propria persoana.
Dar asta insemna ca tocmai propria persoana ma tradase, fiindca era singura ce-mi stia toate secretele, iar acum o mare parte ii erau impartasite lui.
Au urmat alte nopti nedormite, stand in bezna, doar eu, un pachet de tigari si un chibrit.
Cautam sa ma regasesc, dar in acelasi timp cautam o portita pentru a fugii de mine insami.
Apoi , ca printr-o vraja totul redevenea la normal.
Eram noi, de data asta impreuna.
Auzeam aceleasi minciuni, aceleasi promisiuni frumoase ce au reusit sa imi alimenteze zambetul pana in ziua de azi.
Inca le aud chiar fara a fi rostite de cineva. Au ramas acolo, undeva in mine.
M-am chinuit mult, foarte mult sa uit de tine, de noi.
Si... de fiecare data cand eram aproape de reusita, reapareai in cel mai subit mod!
Apoi am inteles, nu o sa te uit, nu o sa ne uit. Nici nu trebuie!
O particica din tine o sa fie intotdeauna gazduita in inima mea.
Clipele de neuitat alcatuiesc poate cea mai mare comoara pe care o detin la ora actuala.
Concluzia?
Teama, asteptare, dor, dorinta, durere, nervi, dragoste...A MERITAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu