Anotimpul mult asteptat...

In sfarsit si-a facut aparitia si primavara!!!

Incepusem sa ma obisnuiesc cu peisajele alea monotone, care deja imi dadeau fiori.

Devenisem oarecum confuza... Adica... nu era vorba de o incalzire globala ce ne ameninta?

Si... ma gandeam si eu asa... cu mintea mea de blonda: Pai... daca e incalzire, si mai e si globala... atunci de ce mama dracu' afara sunt -20 de grade in martie? X(

Dar acum m-am linistit.

Azi au fost 21 de grade, de data asta cu plus.

Am fost prin parc... adiere de vant calduta, ciripit de pasarele, oameni parca proaspat treziti din hibernare... totu' bn!

Deci... in concluzie: acum pot fi fericita! :X

Chiar nu mai suportam sa ma trezesc in fiecare dimineata cu o oarecare ultima speranta si... sa imi exteriorizez profunda dezamagire exclamand: NINGE!

Dupa care imi incepeam zilnicul ritual de autoconvingere prin care imi spuneam ca... probabil totul se intampla in imaginatia mea, ca nu are cum sa ninga iar si poate inca nu m-am trezit cum trebuie... sau se intampla ceva cu mine... si imi dadeam 2 palme si ma culcam la loc :))

Am depasit momentele alea :X.

Acum ard de nerabdare asteptand natura sa-si termine somnu' ala de frumusete, care de data asta a durat mult prea mult, si sa se trezeasca!

Sa apara verdeata, floricelele, miresmele delicate, fluturasii, gandaceii si nu in ultimul rand astrul meu ceresc preferat!

Sa pot si eu iesi dimineata la prima tigare insotita de nelipsita cafea, in curte... si sa fiu trezita de aroma calfelei combinata cu miresmele imbietoare oferite de natura... in timp ce razele soarelui imi va mangaia delicat pletele blondine :X

Ahhh.... :X Gata ca o dau in orgasme :)))

Iarna prelungita!

Ok, ok... Inteleg ca asa e la noi cu clima si ca avem 4 anotimpuri... Dar totusi...in Martie nu se presupunea ca ar trebui sa fie primavara? Nu ar fi trebuit ca o data cu venirea acestei perioade intreaga natura sa reinvie? Nu ar fi normal ca acest anotimp sa adauge un strop de culoare naturii? BA DA ! Pai si de ce dracu' ninge iaaaar?????? Nu mai suport... Inteleg, e totu' frumos, peisaje mirifice, norii se cern asemeni unor stelute argintii asternandu-se sub forma unui covor alb. Geamurile ne sunt pictate de miile de stelute argintii... Casele oamenilor se pot asemana cu prajituri cu frisca... Si da... linistea adusa de craiasa asta a zapezii este intrerupta doar de chicoteli de copii, si copiii astia sunt minunati si se distreaza in zapada cu saniute, bulgarei si omuleti de zapada! Totul frumos.... Am facut alte o mie de compuneri dastea mult mai artistice despre frumusetea iernii, si nu sunt singura! Dar de fapt cred ca in adancul nostru nu ne place cu adevarat, ci pur si simplu incercam sa vedem partea plina a paharului. Adevarul e ca m-am saturat pana peste cap sa vad in jurul meu atata monotonie, atata alb! M-am saturat sa fac o ora in loc de jumatate pana la liceu... M-am saturat sa ma infofolesc pana ajung sa capat mersul unui robotel... Nu mai suport racelile! Vreau sa vina primavara, vreu sa ma trezesc la auzul ciripitului de pasarele, vrajita de mireasma copacilor proaspat infloriti! Vreau sa vad combinatiile de culori excentrice ale naturii... Vreau o ploaie calda de vara... AM VOINTA! :))

Sfarsit...

Cati dintre noi nu ne-am intrebat macar o data cand vom muri? Cati dintre noi nu ne-am facut macar o data un scenariu in cap despre acea clipa? Si totusi numai cand ne gandim ne cuprinde o teama necontrolata... Majoritatea vrem sa stim cum si cand vom muri, dar la ce ne-ar ajuta? De ce sa stim cand si cum daca oricum inevitabilul se va produce? Ce imi e ca aflu azi ca intr-o sapt o sa mor, si ce imi e ca o sa mor direct fara sa stiu inainte? Daca as afla, ce as face? Probabil m-as cam panica, as face un fel de " bilant" al faptelor bune si al faptelor rele... M-as duce pe la biserica... Dupa care as avea 2 variante:

1. Sa stau ca vaca si sa astept ziua "norocoasa" sau
2. Sa fac tot ce nu am avut curajul de-a lungul vietii.

Ca stau si astept sau ca profit de ultimele clipe, ca ma caiesc sau nu, ca ma panichez sau stau chill... tot la acelasi lucru ajung... Si totusi, de ce murim? Si unde ne ducem dupa aceea? Curios, nimeni nu s-a intors niciodata sa spuna ce e dupa viata asta, dar majoritatea am venit cu diverse teorii, mai plauzibile sau mai putin plauzibile. Voi ce credeti? Eu zic ca oricum, orice am face este un fenomen natural... Ia imaginati-va cum ar fi sa nu mai avem mortalitate , iar rata natalitatii sa tot creasca, si sa creasca, si iar sa creasca... Ne-am cam calca in picioare pe un metru patrat, ne-am certa pe mancare fiindca nu am putea sa producem intratat si probabil am ajunge tot la moarte...Adica ne-am ucide intre noi si am trai dupa o oarecare lege a junglei... Deci oricum o luam, nu e bine... Si ramane intrebarea: " Unde se duc sufletele noastre?" Mie imi place sa cred ca oricum, oriunde s-ar duce... trebuie sa fie un loc mai bun. Intotdeauna e loc de mai bine...(si de mai rau, dar imi place sa fiu optimista) Oricum paremise ca suntem ca niste pioni pe o tabla de sah, si cineva, undeva se cam joaca cu noi... Nu stiu de ce am eu senzatia asta. Voi ce spuneti?

Oameni...

Cred ca multi dintre noi ne-am intrebat macar o data de unde ne tragem. Mda, e clar, noi ne tragem din " mama" si din " tata"... Si ei la randul lor la fel. Dar de unde am aparut pentru prima oara? Ei bine, in legatura cu intrebarile astea sunt multe teorii... Si ca de obicei, biserica se cearta cu stiinta si viceversa! Oricum, cert e ca suntem niste prototipuri putintel mai evoluate decat mamiferele din care ne tragem si decat restul "suratelor". Se presupune ca suntem cea mai inteligenta specie de pe Terra. Dar oare folosim inteligenta asta in folosul nostru? De fapt, ne folosim de ea catusi de putin? Cica da... Pai si atunci de ce ne autodistrugem? Pai cica... de prosti. Pai si animalutele alea mai proaste ca noi nu o fac.. Si de aici ce rezulta? Ca cica ele sunt mai " inteligibile" ca noi. Si acum ne atacam: cum domne sa fie un caine mai destept ca mine? Pai daca e sa o luam dupa principiile mele, si ei au cam aceleasi nevoi ca ale noastre, mai putin cea de autorealizare. Si ei se pisa, si ei se caca, si ei mananca, si ei simt nevoia de a socializa, si ei simt nevoia de a castiga respect din partea semenilor. Si totusi, nu se razboiesc intre ei pentru teritorii, nu creeaza bombe si nu polueaza...! Stiu sa se bucure de chestii minore, treaba pe care noi, mamiferele evoluate si destepte am cam uitat-o! WTF... mai bine nu gandeam... asa macar era mai multa pace.

Tic Tac...Tic Tac.... :(

Offf... Cat mi-as dori uneori sa pot da timpul inapoi, sa ma pot intoarce in trecut si nu neaparat pentru a schimba ceva, ci pur si simplu pentru a mai avea o data acele sentimente pentru care inca nu au fost inventate cuvinte indeajuns de marete ca sa le pot exprima in scris, pentru a reusi sa parcurg anumite etape la infinit... Intradevar, toate acestea pot fi oarecum retraite in amintirile noastre, dar din pacate nu au aceeasi intensitate ca prima oara! Imi amintesc mai toate perioadele prin care am trecut... Atunci cand eram la varsta de 4-5 ani abea asteptam sa incep scoala, dupa care am inceput-o. Primul an a fost genial, apoi am inceput sa imi doresc sa nu o fi inceput. Mai tarziu putin asteptam cu nerabdare sa trec a5a, sa fie ceva nou. Am ajuns si acolo si as fi facut orice sa ma pot intoarce in timp si sa mai fiu in 1-4. Incet incet m-am obisnuit si cu 5-8-ul, dar apoi nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, sa ajung la liceu. Ajunsa aici... as face orice sa mai pot fi in generala, sa mai pot fi cum eram in 1-4... Cateodata incep sa ma gandesc la viitor si mai ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede si sa ajung la facultate. Dar acum sunt constienta ca atunci cand o sa ajung acolo, sigur o sa imi doresc sa ma intorc in timp, sa mai trec o data prin liceu etc. asa ca nu ma grabesc. Pffff... oricum ca vrem sau ca nu timpul se scurge tot mai repede, iar noi de cele mai mutle ori nu reusim sa tinem pasul. Asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare maruntis! Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa regret ca am fugit prin viata fara sa fac macar un popas in care sa ma bucur de un cacatel, NU! Merg pe ideea ca mai bine regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce nu ai facut. Si de fapt, de ce as regreta un lucru care la momentul respectiv m-a facut sa ma simt bine? De ce sa imi fie frica sa incerc ceva nou pentru ca as putea pierde altceva? De ce sa nu ma iau dupa primul instinct si sa fiu atat de rationala? Nu am inteles niciodata si probabil nici nu o sa o fac prea curand, de ce "e de datoria mea" sa imi irosesc timpul pretios, copilaria si adolescenta pentru a invata. Cica e mai simplu daca inveti zilnic. De ce as sta toata ziua in casa invatand pentru un examen care va fi peste 2 ani, cand pot foarte frumos sa ma mentin pe "linia de plutire" pana atunci, si dabea cu o saptamana inainte sa invat ce au invatat altii in 4 ani, si culmea sa iau o nota draguta...? De ce tuturor li se par aiurea chestiile astea? Astazi profa' de geogra i-a reprosat unei colege ca s-a uitat in oglinda "jumatate" de ora ( erau cateva secunde, dar mrg...), dupa care a pus o intrebare care in opinia mea e cat se poate de stupida si anume: " Daca acum stai atata in oglinda, ce o sa faci, domnisoara. la 90 de ani? O sa stai 3 ore inainte sa iesi pe strada?". Categoric, NU! In primul rand nu cred ca vreunu din generatia noastra o sa ajunga la varsta aia, si in al2lea pentru ce sa te mai aranjezi la 90 de ani? De fapt, nici nu cred ca o sa mai fim, in stare sa ne deplasam pana la oglinda, da pai sa iesim din casa.... In fine... :)) Am lungit-o cam mult si ideea in cateva cuvinte era: TRAITI-VA VIATA BA! Si cand zic asta, ma refer strict la viata voastra! E pacat sa traim pentru altii, e pacat sa traim degeaba intr-o continua miscare, fara a ne opri macar o secunda si sa gustam putin din dulceata sa. E pacat sa ajungem la o varsta inaintata si dabea atunci sa ne dam seama ca mai avem doar cativa ani de trait si utiandu-ne in spate sa nu avem macar cateva amintiri care sa ne readuca zambetul pe fata!

Plictiseala si generatiiile

Tot mai des cand sunt intrebata ce fac raspund sec " bine, ma plictisesc". Si la fel de des atunci cand adresez aceasta intrebare mi se da acelasi raspuns. Well... pai cum dracu' facem bine daca ne plictisim? E chiar asa bine sa te plictisesti? Eu zic ca nu e deloc... Si de fapt, cum plm te poti plictisi in zilele noastre cand ai atatea variante? Eu una am ajuns sa imi pun semne de intrebare... Adica cum dracu' sa ma plictisesc chiar si in timp ce vorbesc cu cineva si culmea, e un subiect interesant... Sau cum naiba sa te poti plictisi atunci cand la Tv sunt zeci de emisiuni, filme, documentare care asteapta sa fie vizionate. Si cum reusim sa ne plictisim cand stam la PC? Adica ...CACAT! PC-ul iti ofera atatea variante... Si chiar si cand nu ai curent sau alte cacatele de genul poti citi o carte sau sth like this... In fine, cert e ca tot spun des " ma plictisesc" dar incep sa cred ca de fapt nu e tocmai adevarat, ci pur si simplu ne-au intrat in reflex cuvintele astea 2. Eu una nu vreau sa cred ca suntem o generatie de plictisiti...dar totusi ar trebui sa facem ceva, sa ne ocupam timpul cu altceva... sa ne gasim toti cate un hobby! Pentru ca stiti cum se spune, plictiseala vine din prea mult timp liber, si e pacat! Sa nu mai zic de astia mici ( ma rog, diferenta de vro 5 ani intre generatia noastra si a lor)... Eu una cand eram mica incepand cu 2-3 anisori pana pe la 12-13 ani ieseam in fata blocului si ma jucam cu toti copiii din bloc diverse joculete de genul Leapsa, Sotron, V-ati ascunselea etc. Si nu intram in casa decat atunci cand eram fortata de nevoi fiziologice sau de parinti! Si chiar si in casa imi gaseam de lucru: ori citeam, ori o ajutam pe mamaie la curatenie, ori ma jucam cu putinele jucarii pe care le aveam... Si tot nu ma plictiseam. Mai apoi a aparut PC-ul si in viata mea... Aveam vro 7-8 ani pe vremea aia si oricum nu ma interesa prea mult... Ma rog aveam cateva jocuri pe care le frecventam, gen Mario sau dastea... Dar macar erau oarecum educative... iti dezvoltau atentia s.a. Si acum? Nu prea mai vad copii pe strada si cand ii vad sunt in apropierea unei generale, gradinite... Si toate discutiile pe care le-am auzit in treacat sunt legate de jocuri precum WOW, CS si mai stiu eu ce bazaconii... Toate joculetele lor in aer libere sunt extra agresive... Tin minte ca acum 2 ani am trecut prin fosta mea generala sa imi salut cativa din fostii colegi, profi etc... Si ce credeti ca ma intampinat la poarta? O gloata de copii cu vro 3 capete mai mici decat mine, cu un vocabular deplorabil, mega-obscen ( eu la varsta aia ma rusinam si cand spuneam " fac PIPI", da sa mai pronunt si alte cuvinte de genul organelor genitale) care au tabarat pe mine cu diverse texte din desene animate in combinatie cu injuuraturile auzite in casa, pe strada, pe net etc. de genul " forta mistica te va dobori... TARFO!" Eu un pic panicata nu prea mai stiam cum sa reactionez. La inceput am zambit, apoi zambetul a devenit ironic, dupa care am inceput sa urlu, iar in final mai aveam putin si plangeam! Poate suna cam ciudat, dar copiii aia nu m-au lasat sa imi vad de drum pana nu le-am dat satisfactia de a ma arunca pe spate, prefacandu-ma impuscata si...MOARTA! Cat sadism! In fine, de atunci nu am mai calcat in scoala aia... Oricum, ideea era ca in felul asta ei vor ajunge sa fie si mai plictisiti decat noi, si mai dezinteresati de scoala si mai... multe altele! Nu prea stiu unde o sa se ajunga, dar nici nu prea vreau sa imi inchipui...Va las pe voi... Eu ma bag sa vizionez unul dintre desenele mele preferate - Viata cu Louie pe care din pacate, nu le mai pot viziona decat pe YouTube... Acum la TV nu sunt decat desene animate cu monstrii, batalii, puteri supranaturala duse la extrem... si cele mai simple sunt de-a dreptul penibile!

Uniformele in scoli...

Acum ceva timp a fost introdusa o lege cum ca toti elevii trebuie sa poarte uniforma. Totul bine si frumos, au fost facute uiformele, le-am primit si... evident nu le-am purtat decat in prima saptamana si atunci putin personalizate de fiecare cum a putut ( o insigna, o taietura etc.), iar dupa tot noi am fost aratati cu degetul de catre profesori si amenintati cu scaderea notei la purtare. Dar nu s-au gandit si la motivul pentru care toti am refuzat sa le purtam? Nu suntem chiar atat de "rebeli" incat sa refuzam ideea doar pentru ca ne suna a comunism si nici chiar atat de arfisti incat sa nu dorim sa o purtam pentru ca vrem sa facem " parada modei" la scoala ( cum suntem acuzati adesea). NU! Dar aratam toti ca niste PINGUINI! Ma jur pe ce vreti voi ca daca un profesor ar reusi sa poarte uniforma scolii mai mult de o saptamana fara sa inceapa sa se simta complexat, fara sa mearga ca un robotel, fara sa ii sara nasturii in timp ce se apleaca si fara sa i se descoasa, as purta-o si eu cu cea mai mare placere. Dar este arpoape imposibil. De cand sunt eu pe bancile scolii, adica de vro 10 ani am avut cam 3 uniforme. Una in 1-4 care pe langa faptul ca era oribila ca aspect ( bleomarin si cu nasturi de marinar) nici macar nu era croita bine si pe toti statea ca pe gard si nici unul dintre noi nu putea sa se miste in voie ( si la varsta aceea nu prea poti sa stai pe loc cumintel). A2a uniforma am primit-o in clasa a5a si era putin mai draguta, cu foarte putin! O fusta lunga pana in pamant pentru fete si niste pantaloni pentru baieti ( majoritatea stateau mulati pe ei) iar restul era compusa dintr-o vesta si un sacou. Vesta era in multe carouri ( albe, albastre, bleu si bleomarin) iar sacoul era bleomarin fara nici o diferenta intre cel al fetelor si cel al baietilor. Iar dupa maxim 2-3 saptamani vestele deja erau scamosate, sacourile decolorate, iar fustele si pantalonii intrate la apa. Apoi in a7a m-am mutat intr-un liceu unde s-a facut alta uniforma. Au venit ca de obicei si ne-au luat masurile tuturor. Normal ar fi fost sa aduca fiecarui copil uniforma facuta dupa marimile lui, nu? Ei bine...am avut o surpriza. La vro 2 luni asa am intrat in clasa si toti erau imbracati in uniforma, iar pe catedra ma asteptau 3 din care evident, trebuia sa imi aleg una. Erau 3 marimi diferite, un 32 care imi era extrem de mic, un 36 care intra pe mine dar nu puteam sa ii inchid nasturii sacoului... iar a3a marime: 40, in care aratam ca piticul acela Mutulica, din Alba ca Zapada! De data aceasta macar sacourile fetelor erau cambrate ... adica modelul chiar nu era urat, dar culoarea pfff... un verde cacaniu cu gulerul si buzunarele bleomarin! Si bineinteles ca nu am purtat-o decat cand au fost inspectii si ne-au obligat... Daca tot vor sa purtam uniforme, eu ma intreb totusi, de ce nu ne lasa pe noi sa ne alegem cum vrem sa fie? Ei ar putea interveni doar in cazul in care ar fi prea vulgare ( desi nu s-ar intampla asta, pentru ca suntem si noi constienti ca nu putem purta fustite pana la cur si camasi cu buricul pe afara, ca in RBD). Si daca nu vor sa ne lase pe noi sa alegem modelul, macar sa fie din materiale bune, sa nu mi se futa la o saptamana dupa ce am cumparat-o. Oricum nu prea inteleg la ce ajuta uniformele, dar macar daca chiar cred ca e folositoare de ce trebuie atatea piese? De ce si fusta si sacol si vesta si cravata? De ce nu ne lasa cu niste blugi si o camasa intr-o anumita culoare. Si ar putea fi si mai ok daca o saptamana s-ar stabili o culoare, o saptamana alta culoare si tot asa... in felul asta nu ne-am plictisi prea repede. In fine... e o idiotenie!