marți, 23 martie 2010

rahaturi...

Numai rahaturi...
Peste tot... doar atat...
Ies din casa si ce vad?
O multime de oameni... pana aici nimic anormal.
Dar pe fetele majoritatii nu mai poti citi decat stres, nervozitate sau pur plictis...
M-am saturat de o Romanie care vorba lu' Badea: " e frumoasa, da' pacat ca e locuita".
Deja nu mai e o simpla banuiala, a devenit o certitudine.
Aia sus pusi nu mai vor oameni cu ceva in cap...
Nu i-ar avantaja...
Isi doresc sa ajungem o generatie de zombie, pregatiti sa dam vina doar pe destin pentru toate neajunsurile noastre...gata in orice clipa sa ne vindem pentru un banut.
Iti petreci cel putin 20 de ani cu nasu' in carti, timp in care iti faci tot felul de sperante, iti propui diferite scopuri... te lupti pentru note mari, medii mari, intrarea la o facultate buna.
Dupa care speri ca prin intermediul acestora ve-i ajunge " cineva".
Si la sfarsit... cu ce ramai? :-j
Cu rafturi pline de diplome, trofeuri... pe care... intr-un final iti dai seama ca le-ai obtinut degeaba...
Nu esti fiu de senator, nu esti fiica de presedinte...
Deci...
Poti sa-ti dai ignore: esti degeaba!
Si iti ramane o ultima varianta... sa emigrezi.
Alte tari investesc mult in inteligenta... iar noi ce facem?
O imortalizam...
Si pana la urma, cu ce i-ar ajuta pe astia sus pusii sa apara inteligenti printre noi?
Cu nimic...
Daca ar fi prea multi care sa gandesca si ar disparea mentalitatea pe care o avem acum... ar fi ruinati.
Si totusi... Oare nu putem face nimic?
Oare suntem obligati sa ne complacem in situatii de genul?
De fapt... cam asta ne invata societatea in care traim...
Asta vor ei de la noi...
Sa le facem jocul si... atat :)).
Poate ar fi momentul sa ne punem anumite semne de intrebare...
99% dintre noi ar spune ca nu sunt multumiti de tara noastra...
Si totusi, 98% din astia nu fac altceva decat sa se planga si sa dea vina pe destin exclamand cacaturi de genul " Nu e vina mea ca aici m-am nascut... asta e." sau si mai simplu " soarta".
Dar oare nu mai putem face nimic? Ba da... se poate intotdeauna. Dar tine de vointa: daca vrei, poti!
Si vine intrebarea " cum?".
Pai nu stiu exact cum, dar sunt ferm convinsa ca parcurgand anumiti pasi, e posibil!
Si primul ar fi... sa invatam sa fim uniti!

Niciun comentariu: