Pleaca.

Nu mai ascult nimic din ce-mi spui! Aud tot ce zici, vad tot ce scrii, ba chiar iti pot citii si unele ganduri. Dar sunetele-mi zboara lent dintr-o ureche in cealalta, fara a ramane nicio farama stocata in timpane. Literele mi se oglindesc pe ochii maronii, fara a ramane imprimata nicio bucatica pe retina. Iar tot ce deduc din ale tale gesturi se izbeste puternic de un zid, informatia nefiind procesata nici cum! Minti... minti ataaat de frumos incat ai scos la iveala cea mai naiva parte din mine si te-ai folosit de ea in mod abuziv. Minciunile ce ti se desprindeau cu atata usurinta de pe buze... Acele minciuni cu care candva mi-am hranit sentimentele nutrite pentru tine... Acele minciuni de care ultima speranta a unui suflet naiv depindea intrutotul! Te-ai jucat fotbal cu inima mea si totusi nu ai stiut cand sa dai gol, cand sa marchezi... Ai dansat un timp indelungat cu sufletul meu si nu ai stiut sa-ti sincronizezi pasii cand a trebuit. De ajuns! Am indesat intr-o valiza toate cuvintele, toate sentimentele, tot ce ma lega de tine si am inchis-o! Am inchis-o bine, cu un lacat mistic ce numai un sentiment profund si sincer o sa-l poata deschide. Pana atunci... iti spun cu-o lacrima rece scurgandumi-se lent pe fata " La revedere! " si doar un nod in gat ma mai opreste sa pronunt pe litere, clar, raspicat: " Adio!"

Povestea continua.

Nu stiu daca e o veste proasta sau o veste buna, insa am de gand sa continui cu scrierea randurilor lungi de pe acest blog. Ma gandeam sa ma opresc din atata trancaneala si din scris si sa ma apuc sa fac intradevar ceva util mie, insa am realizat ca nu ma pot desprinde de asta. Am tot fost intrebata in ultima vreme de ce mi-am facut blogul si de ce scriu atatea aberatii. Ei bine, o fac fiindca, pe langa starea de vegetare, mintea mea mai are nevoie si de ceva exercitiu cateodata, si cum joculetele gen "sudoku" nu ma pasioneaza ma rezum la citit si scris. Si oricat de banale ar parea gandurile-mi asternute aici, eu depun un oarecare efort in asezarea ideilor intr-o anumita ordine, in asezarea cuvintelor astfel incat sa formeze o propozitie si mai apoi o fraza, iar toate astea in final sa aibe si un oarecare sens. Si cateodata chiar ma ajuta fiindca imi este destul de greu sa vorbesc cu o persoana despre toate problemele ce ma framanta si gandesc ca nu ar fi dragut sa o plictisesc pe respectiva. Aici, intr-un loc public nu oblig pe nimeni sa-mi ingurgiteze debitatiile, ci pur si simplu le astern, iar apoi totul este lasat la liberul arbitru. Daca vrei citesti, daca nu vrei, nu! Am facut si ceva modificari legate de aspectul modestului meu blog, imbunatatiri as putea spune. Iar celor ce chiar au timp pentru a digera fiecare litera asternuta in mod mai mult sau mai putin chibzuit in postarile mele, le urez lecturare placuta.

Imperfect.

Poate nu sunt perfecta, poate nu am greutatea ideala in raport cu inaltimea si viceversa, poate sanii mei nu sunt intratat de mari/mici precum i-as fi dorit, poate buzele nu-mi sunt prea voluptoase, poate ochii mei nu sunt pictati intr-o culoare adorata de toti, poate genele nu imi sunt destul de arcuite si sprancenele nu au forma cea mai potrivita fetei mele care probabil este un pic cam rotunda. Poate podoaba mea capilara a fost grav afectata in urma incercarii mele de a atinge "perfectiunea", iar tenul imi va fi imbatranit prin nesabuita incercare de a-mi contura frumusetea naturala prin mijloace cat mai artificiale. Poate fundul meu nu are intocmai dimensiunile aceluia purtat de fetitele ce defileaza pe micile ecrane si poate nici dintii mei nu sunt de-un alb pur precum ai lor. Poate nici din punct de vedere moral nu ating cele mai inalte cote ale perfectiunii. Poate cateodata sunt rautacioasa, poate tind sa le caut tuturor defecte si poate imi supar interlocutorul prin lipsa de diplomatie de care dau intotdeauna dovada. Poate sunt si eu om si de multe ori fac greseli si poate de cateva ori chiar le repet. Poate din pricina unui instinct primar tind sa il invinovatesc pe aproapele meu, incercand sa ma scot pe mine. Dar... poate perfectiunea nu exista. Sau poate exista, insa capata o alta forma in viziunea fiecaruia. Poate ar trebui sa fim mai toleranti. Sunt imperfecta si sunt mandra de asta, fiindca o parte a farmecului meu consta chiar in ea!

Pacat de ei.

Nu am mai scris de mult si cel mai probabil, nici nu aveam de gand sa o fac prea curand. In primul rand fiindca sunt destul de obosita in ultima vreme si in al doilea rand nici nu am avut prea multe idei. Bine, de fapt intotdeauna pot gasi ceva pe tema caruia sa aberez. Dar... azi am ramas un pic socata. Si ca sa nu ma lungesc, asa cum o fac de obicei trec direct la subiect: Am plecat de acasa, am mers cu metroul pana in Titan, am iesit la suprafata si asteptandu-mi prietena, plictisita fiind am avut proasta inspiratie ca in timp ca imi fumam linistita tigarea si imi delectam auzul cu o melodie foarte draga mie... sa ridic privirea si sa citesc ce scria pe geamurile gurii de metrou. ( era scris cu degetul, fiindca geamurile erau aburite si inghetate) Mi-a luat ceva minute sa descifrez scrisul semi-analfabet. Prima oara am reusit sa citesc: " Noua nu ne mai placa Pure-Magic". Ooooh da, chiar asa ma copii? Nu va mai place Magicul? Pai cum asa dragii mei? Sa inteleg ca ati capatat toleranta si acum cautati ceva mai " strong"? Apoi intorcandu-mi privirea un pic mai la stanga, pe un alt geam era scrijelit: " Tot anul am chiulit si anul asta o sa fac la fel". Haha, bravo ma baietica! Bravooo! O sa ajungi departe in viata! Apoi uitandu-ma si pe geamurile de vis-a-vis: " M**e graseleee". Pfff... de ce pisi? Nu cumva asta denota o frustrare a eului tau interior? Cumva in trecutul tau, vreo grasuta te-a refuzat si acum simti nevoia sa scrijelesti pe toti peretii o jignire la adresa fetelor cu o greutate un pic iesita din barem? Buna strategie, buna! Apoi... observ ca restul geamurilor erau umplute numai de cuvinte frumoase, predominand " M**e". WaW... Toata ziua m-am gandit in sinea mea: " Frate, cat de perspicaci trebuie sa fie baietii/fetele astia/astea! Cum de nu m-am gandit eu prima sa vin pe timp de iarna sa boschetaresc la metrou si sa-mi prezint viata-mi de cacat pe geamurile inghetate datorita conditiilor meteo... !?" In prima instanta aveam tendinta sa ii invinovatesc chiar pe ei insile pentru prostia de care au dat dovada prin gestul lor atat de matur, insa apoi mi-am dat seama ca o parte din vina este a sistemului. In special cel din invatamant. Scoala din zilele noastre nu mai face altceva decat sa-i indeparteze pe elevi de orice sete de cunoastere. Scoala din zilele noastre reuseste sa schimbe intelesul culturii, caci in viziunea elevului este sinonim cu plictiseala. Toate astea poate fiindca cineva ne vrea cat mai prosti, o populatie de teleghidati. Si cum sa ne dreseze altfel daca nu prin " educatie" ??? Pacat, nu ar fi trebuit sa fie asa.

Aceeasi intrebare sacaitoare.

Se spune ca la baza oricarei cladiri rezistente se afla o baza puternica, iar daca aceasta este slaba, curand tot ce ai construit se va destrama, indiferent cat ai incerca sa repari. Asa ca... cel mai bine e sa cladesti o alta, pe o baza noua. WoW, cat de simplu pare. Atunci care mai e problema? Pai, nu prea stim niciodata din ce e alcatuita o baza perfecta. Si oare, merge sa construiesti aceeasi cladire pe o baza noua? Sau este obligatoriu sa fie si cladirea noua? Sunt intrebari carora eu nu le gasesc raspuns. De multe ori viata este asemanata cu o carte, avand mai multe capitole. Sau cu un film... Eu cred ca viata este alcatuita din mai multe filme, de diverse genuri, de la comedie pana la drama. Dar ce te faci atunci cand unul din filmele preferate se incheie? Oare intotdeauna un film romantic este precedat de o drama? De ce ne este atat de greu sa privim in trecut fara a ne cuprinde o stare de melancolie? De ce nu pot sa derulez un film si sa spun pur si simplu: " ma bucur ca am trait acele clipe", fara sa imi doresc din toata inima un lucru imposibil, sa le retraiesc? Iar atunci cand ma aflu in mijlocul unui film si ma simt derutata nu pot lua o scurta pauza pentru a reflecta asupra unor aspecte, de ce nu exista un buton mare si rosu cu inscriptia " stop" pe care sa il apasam ori de cate ori avem nevoie sa ne regasim fara a ranii pe nimeni apropiat? Sunt atatea intrebari carora nu le pot da de cap...

De ce?

Am ajuns la concluzia ca intrebarea " de ce" este un insemn al oamenilor cu ceva minte in dovlecel. Serios acum... Cati oameni cu un iq sub limita legala ii auziti sa puna intrebarea asta? Neah... ei traiesc intr-o ignoranta totala, in lumea lor mai mult sau mai putin roz. Lor li se baga o anumita idee in cap de cand se nasc pe care mai tarziu si-o insusesc, ghidandu-si principiile dupa aceasta. In principiu ideea e: " fac o scoala, o facultate si dupa fac bani". Dar ei nu se intreaba niciodata: " Frate, scoala asta DE CE o fac?" Nu se intreaba: " Frate, profesorii astia DE CE vor sa ne invete pe noi toate treburile astea?" sau " Facultatea DE CE o mai fac?" Nu... ei detin o supradoza de indolenta. Ei stiu ca trebuie sa supravietuiasca si ca sa supravietuiasca le trebuie bani si stiu ca pentru o slujba au nevoie de o scoala, o facultate si poate si un master. Waw.... Si iauite cum vine copilu' la scoala dimineata mort de beat, pentru ca asa e cool. Si cum rade de dna. profesoara pentru ca asa se va ridica in ochii colegilor lui. Si ia uite cum rade el de copilu' ala din prima banca care isi vede de treaba lui si invata. Si uite cum ajunge el acasa seara si se culca visand ca ia foc institutia in care mami il obliga sa se duca sa " invete" carte. Haha. Oare scoala chiar e degeaba? Oare banu' rezolva tot? Nu cred ca mai am nevoie de un raspuns la intrebarile acestea.

Romania.

Te iubesc. Si pe sefu' de trib il idolatrizez. Ce !? Nu ma credeti? Pe cuvantul meu de fata sincera de nu vorbesc serios. Pai da' spuneti si voi acum, cum sa nu iti placa de dansul si de tot subordonatii sai cand ii auzi ca au atatea idei geniale? Cum sa nu te bucuri cand auzi ca ei propun sa nu mai facem atata scoala? Adica... serios... la ce ne mai trebuie predata istoria sau geografia in institutiile de invatamant daca tot avem google!? Chiar asa... Si eu ma gandeam sa investesc intr-un laptop sau in ceva micut cu internet ca sa-l tin tot timpul pe gogu' in buzunar. Si pe viitor, cand o sa fie nevoie sa ma angajez... o sa ma rog la Dumnezeu sa nu pice netu' sau daca n-o sa prea detin banuti... sa speram ca firma la care o sa ma duc o sa aibe Wireless. Si... cum sa nu te bucuri cand auzi ca "dasteptii" s-au gandit sa sporeasca turismul? Yuuupiii-yeeey! Da' si ce idee super buna le-a venit, nu stiu de unde atata inteligenta in cap'soarele lor! Auzi si tu bre, s-au gandit ca daca noi, elevii, vom lua vacanta pe rand ( adica aia din 1-4 intr-o anumita perioada, aia din 5-8 in alta perioada, liceeni alta data) turismul va infloriiii! WaW! Cum de nu m-am gandit si eu la asta? Sa vezi ce fericit o sa fie si omusoru' ala simplu care are un singur concediu si vreo 3 copii, cand o sa ia aia mici vacanta pe rand si nu o sa aibe cu cine sa ii lase. Sau poate ca baietii astia de la putere se gandeau ca omu' ala simplu care abia reuseste sa isi duca zilele pana la capat isi permite sa isi duca fiecare copil in parte in vacanta? Mdeah... Ce sa mai zic? In Romania totul e de vis. :X