vineri, 6 mai 2011

Metrorex

Calatoresc des cu metroul. De fapt ce spun eu des? Calatoresc chiar de mai multe ori pe zi cu metroul. Ii sunt ataaaat de fidela si aproape ca il iubesc. Fara el nu m-as putea deplasa intr-un timp atat de scurt in atat de multe locuri. Si cu toate astea... mi-a dat o lovitura grea. Coboram pentru a3a oara in spatiul metrorex-ului. Eu stau undeva la periferie, deci statia cea mai apropiata este Anghel Saligny, care e si capat. Ca niciodata m-am dus undeva la mijlocul metroului si m-am asezat cumintica pe scaunel. Mi-am pus castile in urechi, am dat play, mi-am scos o cartulie si am inceput sa lecturez. Totul era linistit. In vagon cu mine inca 2 tipi... Nimic ciudat. Si de-odata.... BUUUUUUUUM! Am auzit un zgomot puternic ( nu vreau sa stiu cat de intens l-as fi perceput daca Cedry2k nu imi urla prin intermediul castilor in urechi) ! Luminile s-au stins brusc ( exact ca-n filmele de groaza). Am instincte destul de bune, asa ca dint-un salt am fost iesita din vagon direct pe peron. Cu coada ochiului drept am zarit o flama mare, multe scantei. De aici m-am panicat mai rau. Nu imi amintesc exact cum, insa in cateva secunde am fost in capatul peronului, urcata pe scari si d'abia acolo m-am oprit din alergatura. M-am intors cu fata inspre peron. Picioarele nu mi le mai simteam, insa le puteam vedea cum tremura, inima mi se zbatea haotic in piept, iar stomacul era umplut de-un mare gol. Nu eram in stare nici sa le raspund celor doi tipi ce fusesera cu mine in vagon, ma uitam doar la fumul ce umplea treptat peronul. Socul mi-a fost mai mare atunci cand din fumul dens o silieta a inceput sa prinda contur apropiandu-se de noi, cei care au fugit de la primul " bum". Era un tip la vreo 30 de ani ce mergea degajat ( parca era in parc , intr-o zi primavaratica de Duminica ). Ajuns in dreptul nostru afirma pe-un ton calm: " Era de asteptat... sunt metrouri vechi. Eu ma duc la tramvai." A zambit blajin si a plecat. Ma incerca o urma de ras, si una de lacrima. Ma tot intrebam: " Daca se intampla ceva mai grav!?" Oricum, a fost o experienta traumatizanta. Chiar si acum, la doua zile dupa incident la fiecare sunet mai dubios pe care il scoate metroul mi se zbarleste pielea pe mine si ma gandesc: " Daca eram in vagonul cu pricina ce naiba faceam?" Cred ca as fi sarit cum vezi numai in filme, direct plonjon pe burta, cu mainile la cap! In fine, sper sa nu mi se intample vreodata. Si cu toate astea un lucru ma intriga. Aceste " mici defectiuni tehnice" ( asa au fost numite de angajatii Metrorex atunci cand i-am intrebat ce s-a intamplat) oare nu pun in pericol siguranta calatorilor? In fine... nu ma mai mir.

4 comentarii:

Metrorex spunea...

Multumim pentru informatie, va rugam transmiteti cateva detalii referitoare la momentul producerii incidentului (zi si ora) la adresa de email: contact@metrorex.ro

Cabinet Director General

Metrorex spunea...

Va multumim inca o data pentru sesizare, ati avut dreptate, a existat intr-adevar o defectiune tehnica, suntem in curs de cercetare a cauzelor acesteia.
Metrorex va cere scuze pentru acest incident regretabil atat pentru noi cat si pentru publicul calator.
Va multumim pentru intelegere!

Cabinet Director General Metrorex

onix spunea...

Sora mea, astea noi la o mica flama se blocheaza si incep sa piuie si sa aprinda beculetza... de nu stiu aia ce sa le mai faca, la alea vechi... iau foc si merg ca unse...

Deeabolique Blonde spunea...

:))) Oricum ar fi... alt mijloc de transport mai la-ndemana n-am. :))))