De ce?

Am ajuns la concluzia ca intrebarea " de ce" este un insemn al oamenilor cu ceva minte in dovlecel. Serios acum... Cati oameni cu un iq sub limita legala ii auziti sa puna intrebarea asta? Neah... ei traiesc intr-o ignoranta totala, in lumea lor mai mult sau mai putin roz. Lor li se baga o anumita idee in cap de cand se nasc pe care mai tarziu si-o insusesc, ghidandu-si principiile dupa aceasta. In principiu ideea e: " fac o scoala, o facultate si dupa fac bani". Dar ei nu se intreaba niciodata: " Frate, scoala asta DE CE o fac?" Nu se intreaba: " Frate, profesorii astia DE CE vor sa ne invete pe noi toate treburile astea?" sau " Facultatea DE CE o mai fac?" Nu... ei detin o supradoza de indolenta. Ei stiu ca trebuie sa supravietuiasca si ca sa supravietuiasca le trebuie bani si stiu ca pentru o slujba au nevoie de o scoala, o facultate si poate si un master. Waw.... Si iauite cum vine copilu' la scoala dimineata mort de beat, pentru ca asa e cool. Si cum rade de dna. profesoara pentru ca asa se va ridica in ochii colegilor lui. Si ia uite cum rade el de copilu' ala din prima banca care isi vede de treaba lui si invata. Si uite cum ajunge el acasa seara si se culca visand ca ia foc institutia in care mami il obliga sa se duca sa " invete" carte. Haha. Oare scoala chiar e degeaba? Oare banu' rezolva tot? Nu cred ca mai am nevoie de un raspuns la intrebarile acestea.

Romania.

Te iubesc. Si pe sefu' de trib il idolatrizez. Ce !? Nu ma credeti? Pe cuvantul meu de fata sincera de nu vorbesc serios. Pai da' spuneti si voi acum, cum sa nu iti placa de dansul si de tot subordonatii sai cand ii auzi ca au atatea idei geniale? Cum sa nu te bucuri cand auzi ca ei propun sa nu mai facem atata scoala? Adica... serios... la ce ne mai trebuie predata istoria sau geografia in institutiile de invatamant daca tot avem google!? Chiar asa... Si eu ma gandeam sa investesc intr-un laptop sau in ceva micut cu internet ca sa-l tin tot timpul pe gogu' in buzunar. Si pe viitor, cand o sa fie nevoie sa ma angajez... o sa ma rog la Dumnezeu sa nu pice netu' sau daca n-o sa prea detin banuti... sa speram ca firma la care o sa ma duc o sa aibe Wireless. Si... cum sa nu te bucuri cand auzi ca "dasteptii" s-au gandit sa sporeasca turismul? Yuuupiii-yeeey! Da' si ce idee super buna le-a venit, nu stiu de unde atata inteligenta in cap'soarele lor! Auzi si tu bre, s-au gandit ca daca noi, elevii, vom lua vacanta pe rand ( adica aia din 1-4 intr-o anumita perioada, aia din 5-8 in alta perioada, liceeni alta data) turismul va infloriiii! WaW! Cum de nu m-am gandit si eu la asta? Sa vezi ce fericit o sa fie si omusoru' ala simplu care are un singur concediu si vreo 3 copii, cand o sa ia aia mici vacanta pe rand si nu o sa aibe cu cine sa ii lase. Sau poate ca baietii astia de la putere se gandeau ca omu' ala simplu care abia reuseste sa isi duca zilele pana la capat isi permite sa isi duca fiecare copil in parte in vacanta? Mdeah... Ce sa mai zic? In Romania totul e de vis. :X

Blogului meu.

Draga blog, Stiu ca in ultima vreme te-am neglijat si vreau sa imi cer scuze in mod public. Te rog sa ma ierti ca nu ti-am acordat atentia necesara si sper sa ma intelegi. Am fost foarte ocupata, in special cu scoala, iar programul de dimineata ma dat peste cap total. Mi-am propus sa dorm ziua, iar seara sa mai fac cate-o tema, cate una, alta, insa... nu a mers. Nu prea dorm deloc nici ziua, si nu prea mult nici noaptea. ( noroc cu energizantele). In orice caz, vreau sa stii ca nu ai pierdut cine stie ce. Nu as avea de povestit prea multe, doar chestii cotidiane, ca de exemplu cum NU reusesc niciodata sa ma trezesc dimineata pentru a ajunge de la prima ora sau cum am alergat disperata marti cu scutiri in brate fiindca era consiliu, iar stimata mea diriginta NU a dorit sa imi dea datile absentelor. As mai fi putut sa iti povestesc si cate-o mica intamplare, mai mult sau mai putin comica, cum ar fi cele legate de Iulayla ( colega mea blondina ) care a cam luat-o razna in ultima vreme ( nu intr-un sens negativ, nu ma intelege gresit), in special dupa ce bea un " caffe lungo". :)) Sau poate te-ar fi interesat mai mult o povestioara legata de ora de latina? Dar cred ca deja iti poti face o idee... De asemenea, as fi putut sa iti povestesc si cum am petrecut o zi minunata la Institutul Italian, unde Giancarlo Repetto ( lectorul italian, unul dintre profesorii mei de italiana - nu stie romana :| ) si-a lansat cartea. ( E foarte interesanta, iar ceea ce a spus el ma impresionat si mai mult, insa asta o sa ti- povestesc intr-un alt post cat de curand, promit.) Aici, insa, nu ma pot abtine si o sa dezvolt putin ideea. La institut s-au aflat o mare parte dintre profesorii mei ( desi multi dintre ei nu sunt sigura ca intelegeau f. bine italiana, iar toate discursurile s-au tinut in limba aceasta), inclusiv scumpa mea diriguta. Tot aici, in timp ce Repetto ne povestea despre subiectul cartii, mie si colegei mele Laura ne-a venit o idee, geniala de altfel, si cum ca... am putea face o sceneta pornind de la ideea de baza a cartii. ( asta doar din dorinta de a demonstra ca si noi putem si putem chiar bine daca ne-o punem in cap, atata timp cat avem liberul albitru si nu ne este impusa de cineva, fiindca toti profesorii buni pe care ii avem la clasa ne bat la cap de ceva amar de vreme ca avem potential mult si nu facem nimic cu el). Si cum eram noi entuziasmate, i-am spus profesoarei de italiana, iar dansa a fost foarte incantata, ba chiar s-a oferit sa ne ajute. Mai departe am mers la doamna Buliga, de istorie ( o profesoara exceptionala, care insa... este suparata pe noi, nu stiu exact de ce, si vrea sa ne lase de la anul). De asemenea, dansa a fost surprinsa la modul cel mai placut de ideea scenetei, ba chiar mai mult, ne-a incurajat si ne-a spus ca ne iarta toate pacatele clasei daca noi reusim sa facem ceva frumos, sau macar incercam sa facem. Ne-a indrumat sa ii spunem si dirigintei, citez: " Mai fetelor, sa vedeti ce o sa se bucure si doamna Ionescu cand o sa auda ca vreti sa faceti sceneta aceasta, bravo!". Apoi, cum era de asteptat, am mers la doamna diriginta sa o punem si pe dansa in tema. Si cum ii povesteam noi ce idei marete avem, foarte, dar foarte incantate de idee... ce crezi? Diri' are un har, si anume sa deziluzioneze orice persoana ii apare in cale. Ne-a spus intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat ca... noi nu suntem in stare sa facem asa ceva. Evident, noi am insistat. Apoi... dansa chiar s-a enervat. Citez: " Auziti, dar scenariul meu de anul trecut ( pe care sincer nici nu l-am citit prea atenta ) nu va placut?". Am dat afirmativ din cap'soare, cum ca ne-a placut si am mai insistat putin pe ideea noastra. " Stiti doamna, noi ne-am gandit ca ar fi dragut sa facem sceneta dupa ideea domnului Repetto fiindca dansul s-ar bucura mult sa vada ca niste elevi ii apreciaza gandurile si implicit si pe el". Si diriga a replicat, " Da, dar totusi, eu zic sa va mai ganditi la scenariul acela al meu, de fapt, chiar o sa vi-l aduc luni, si ... joi putem repeta." OOOO Doooamne! Nu ar fi putut macar sa ne lase cu iluziile noastre? Ok bloguletule, stiu ca ceea ce am scris mai sus este mult mai pe scurt povestit decat obisnuiam odinioara, insa te rog sa ai incredere in mine. Iti promit solemn, pe cuvantul meu de P.I.M.P ( sunt zodia Pesti), ca de fiecare data cand voi mai gasi 5-10 minute de relax, ti le voi dedica tie!!! Sper ca ma poti intelege. Aaa... era sa uit, de fapt cum as fi putut sa uit, doar am omis. Cu ocazia asta, as vrea sa iti multumesc tie draga blog'sor, draga prieten, ca intotdeauna ma astepti aici si ma primesti cu fereastra deschisa, numai buna pentru a imi asterne sentimentele in casuta ta. Sper ca in urma tuturor postarilor ( in special celor nefinalizate - adica cele nepostate, insa salvate in arhiva) sa nu te fi incarcat cu prea multe ganduri sumbre sau chiar frustrari d-ale mele, iar in cazul in care te simti obosit, vreau sa stii ca sunt gata oricand sa iti ofer un mic concediu, trebuie doar sa imi dai un semn, ca de exemplu, ai putea sa imi arati o eroare sau ceva in genul. Oooo draga blog, daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine. De cate ori am avut cate-o idee in blondinul meu cap'sor ( care apropo este si mai sunny acum) pe care as fi vrut sa o impartasesc aici, cu tine si ... la naiba... nu eram acasa, iar atunci cand am reusit sa ajung... oofff.... m-am luat cu alte treburi si in final am fost rapusa de oboseala. Poate zici ca sunt doar linguseli, insa uite, nici macar nu ma pot oprii din scris. As putea continua la infinit si inca o data peste. Dar ma voi opri aici. Sunt sigura ca vei fi intelegator cu mine si ma vei gazdui in continuare. Iti multumesc, Cu drag, Deeabolique.

Of-uri.

Planuri de viitor... de ce fac oamenii intotdeauna aceeasi greseala? De ce tindem sa visam mereu tot mai departe desi suntem partial constienti ca o sa se termine cu un mare esec fiindca nimic, niciodata nu va decurge conform planurilor in totalitate? De ce nu ne putem opri la timp si intotdeauna mai acordam o sansa: " poate de data asta se schimba ceva.", " poate o sa fie altfel". De ce , noi oamenii, suntem capabili sa ne atasam de semenii nostri, increzandu-ne in ei pentru ca in final sa cadem iar in aceeasi groapa si anume: dezamagirea. De ce ne creeam un ideal in tot? Avem un ideal in tot: casa IDEALA, mancarea IDEALA, hainele IDEALE, partenerul/partenera IDEAL/A, relatia IDEALA s.a. De ce facem asta? Oricum stim cu totii ca nu vom gasi acel ideal, de ce ne mai facem sperante? Suntem oare o natie de sado-masochisti? Ne place sa ne torturam singuri? Ne mintim ca iubirea e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla si ca nu conteaza cat suferi, fiindca roadele implicarii tale sentimentale candva vor fi satisfacatoare. Ne mintim ca tot raul e spre bine sau ca daca nu ar fi si rau, atunci nu am stii cu adevarat cum e binele. Nu e adevarat. Daca nu ar fi rau, NU AM STII CE E RAUL! Daca nu ar fi bine, NU AM STII CE E BINELE! Daca nu am fi condamnati sa ne indragostim, nu am stii ce e suferinta. Daca... Dar fiindca noi nu putem spune " ipotetic traind" ... incerc sa revin cu picioarele pe pamant. Am stiut intotdeauna ca nu e bine sa am incredere intr-o persoana si totusi am avut. Am stiut intotdeauna ca NU trebuie sa ma mint singura... si totusi am facut-o! Cat de ciudat este atunci cand ajungi sa iti faci mai multe griji pentru aproapele tau decat pentru propria persoana. Cat de straniu poate fi atunci cand te consumi pentru problemele lui, ca apoi sa realizezi ca... pe el nu il intereseaza. Poate ar trebui sa tinem cont si de o vorba: nu incerca sa ajuti pe cineva atata timp cat respectivul NU vrea sa fie ajutat. Te concentrezi pe cel ce iti este aproape pana ajungi sa uiti de tine. Sustii ca il iubesti ... si chiar o faci neconditionat, insa uiti un detaliu: in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine!. Of... Cate se pot ascunde in spatele acestui banal " of"....

Vise

In ultima vreme, pe langa faptul ca am niste vise macabre, dimineata ma trezesc cu cate-o melodie precum aceasta cu versuri sumbre in cap'sor! Saptamana trecuta, trei zile CONSECUTIV, am visat-o pe COLEGA NOUA! Visam ca sunt imbracata cu hainele ei ( si ea este un fashion disaster) si ca... puteti ghicii partea cea mai proasta?? NU le puteam da jos de pe mine! Si ma straduiam, ma zvarcoleaaam! Si ea imi aparea in jurul capului, razaaaand ! Si eu fugeeeeam, insa in zadaaar! Nu scapam de ea, nu scapam de haine! Ma trezeam, luam o gura de apa, ma duceam sa fumez o tigare, ma intorceam si ce credeti? Inchideam ochii si... poc! Acelasi vis continuat din acelasi punct! Foarte, foarte, dar foooarte urat! Apoi dimineata... m-am trezit (prima oara) cu o melodie de la Vama in cap ( mentionez ca nu o mai ascultasem de cel putin 1 an). Si ati vazut si voi ca atunci cand te trezesti dimineata, prima oara crapi ochii asa si mai motai putin. Timp de 3 minute cat am mai fost eu intre vis (oribil vis) si realitate mi-a cantat toata melodia de mai sus! Cap coada! Apoi, putin panicata, m-am ridicat din pat si mi-am luat-o usor inspre baie ( pe drum imi canta in cap in mod repetat numai: "mai e o clipa pana cand glontul imi va mangaia tampla dreeapta". M-am dat cu putina apa pe fata si mi-am aprins o tigare. Am inceput sa fredonez diverse melodii precum: " I wanna be a billionaire, so fucking bad!", doar-doar sa o uit pe cea a lui Chirila. Si... cand ma opream ca sa iau un fum in cap iar: " Mai e o clipa pana cand glontul imi va mangaia tampla dreapta!". Mda... si cam asa am tinut-o 2-3 zile. Noroc ca in a4a zi s-a schimbat melodia de dimineata ca altfel o luam razna! Am fost atat de incantata la ora 5 a.m. cand m-am trezit cu aceste mirobolante versuri in cap... " Am sa-mi trag un glont in cap! ( glooont in cap) Si-am sa-mi fac o gaaura! Ca sa vaaad lumea priin ea... Intr-o alta aaaaura." Vai... Din fericire, si asta numesc eu happy ending, azi dimineata am reusit sa trec peste visele ce m-au chinuit noptile precedente si sa ma trezesc ceva mai optimista. :D

SCRISOARE CATRE LICEENI DE TUDOR CHIRILA

Mai are rost sa zic ceva? A zis Tudorica tot! Totusi ... nu inteleg de ce toti fugim de cultura? De ce toti ne aflam intr-o permanenta goana dupa bani, transformandu-i pe acestia in SCOP, cand de fapt, initial, scopul era cu totul altul? De ce ne lasam condusi de altii? De ce ne este teama sa iesim din anonimat, astfel complacandu-ne intr-o adunatura de copii ieftine, cu aceleasi obiceiuri proaste, ghidandu-ne dupa aceleasi idealuri idioate?? De ce atunci cand, in sfarsit, unul isi face curaj sa iasa in fata ceilalti ii dau in cap? De ce suntem atat de dezbinati? De ce ii judecam pe cei din jurul nostru atat de aspru, insa atunci cand vine vorba de noi insine ne aflam neputinciosi? De ce alegem intotdeauna calea cea mai usoara? De ce fugim, resemnandu-ne cu ideea: " eu nu pot sa fac nimic." Poate TU singur nu poti, insa NOI am putea. Totul e sa vrem. Totul e sa ne dorim cu adevarat sa iesim din anonimat. Sa terminam cu conceptiile ce ne-au fost bagate pe gat. Idei ce nu ne apartin, insa am ajuns sa ni le insusim, toate astea involuntar. Hai sa cautam in adancul nostru, si sa ne trezim! Sa iesim din tiparul de " robot". Sa nu ne mai consumam energia plangandu-ne. Trebuie sa ne revoltam, insa nu cu pumnii, ci cu mintea. Sa ne folosim furia intr-un mod mai constructiv. Pot continua... dar sunt convinsa ca ati inteles mesajul si deasemenea cred ca puteti continua, poate chiar dezvolta subiectul cu idei muult mai bune. Toti puteti.

Dimineata mai draguta...

...nici ca se putea! Dupa cum bine stiti ( din pacate ), de aproximativ 3 saptamani, noi astia mici am inceput scoala. Fericire mare ca invatam dimineata, ca nu ne pierdem toata ziua etc. etc. Prima saptamana - Mai mult decat perfecta. A fost lejera, maxim de lejera. Am reusit chiar sa si ajung de la prima ora ( bine recunosc, cu intarzieri de 30 min, insa conteaza ca am ajuns). A-2-a saptamana... hmm, deja oboseala. Si cum chef nu se prea exista si nici o motivatie prea mare (primele ore in general sunt muzica, desen, italiana cu lectorul acela obositor sau chiar sport), am cam dormit in plus. Asa ca s-au cam strans absente si bineinteles ca nici atentionarile doamnei diriginte nu au intarziat sa apara. Si cum trebuia sa ma scuz cu ceva vineri cand intamplator m-am intalnit cu ea in fata liceului ( nu apucasem sa imi intocmesc o scuza prea buna), i-am spus adevarul ( maaaare greseala). Adica, ca de la un timp NU mai reusesc de nicio culoare sa ma trezesc in asa fel incat sa ajung la prima ora. Pur si simplu imi este imposibil, ajung intotdeauna la 8 ( ora incepand la 7 : 30). Dansa ma intrebat pe un ton usor ironic daca nu cumva pentru asta sunt mamele. Am vrut sa-i raspund pe un ton la fel de arogand ca spre deosebire de altele, mama nu e ceas cu cuc. ( or fi gresit-o aia la fabrica, eu stiu?), noroc ca m-am abtinut! Apoi al2lea instinct a fost sa ii spun adevarul. Dar cum era sa-i zic ca mami cu o zi inainte mi-a facut o intreaga criza de nervi cu trantit de usi, zbierete si mai pe romaneste ( si aici o sa folosesc exact termenii ei, sa nu ziceti ca vorbesc eu porcos, citez) " ISI BAGA PUUULA IN ORA MEA DE TREZIRE si SE PISA PE SCOALA MEA " pentru ca ea nu mai suporta sa ma trezeasca pe mine la 6 ( oricum intarziam la prima ora fiindca eu ca sa fiu gata trebuie sa fiu in picioare undeva la un 5.30). Dupa toate aceste cuvinte mai mult sau mai putin vulgare varsate la nervi s-a auzit " trosk, pok, bum" si verdictul: " MA CULC LA LOC!". Upsy, upsy... In fine, i-am spus ca mama mea este foarte obosita din cauza serviciului si de aceea nu prea reuseste intotdeauna sa ma trezeasca la timp. ( pthiu, am scapat si de asta). Ei, doamna diri nu s-a lasat pagubasa nici de aceasta data asa ca a venit cu o alta geniala idee: " Andreea, dar tu telefonul acela de ce il ai? Nu crezi ca ai putea sa iti pui ceasul sa sune?" Am incercat sa ii explic ca pe telefon am 3 alarme setate ( prima la ora 5.00, a2a la 5.10 si a3a la 5.20) insa rasnita mea de LG ( shine) nu vrea sa ma lase sa imi pun orice melodie din telefon ca sonerie ( alarma), ci doar cateva, maxim 10 pe care le are el din fabrica. Si acelea sunt mai mult cantece de leagan decat melodii de trezire matinala. Atunci isteata mea diriginta a venit cu un plan si mai bun. " Andreea, dar de ce nu te suna cineva sa te trezeasca? Nu ai nicio cunostinta? O colega de clasa ceva care sa se trezeasca.) In prima istanta in cap imi venise ceva de genul: " Daa doamna, pai sa stiti ca toti prietenii mei si toate cunostintele mele se trezesc la 5.00 am si mai ales, toti si toate o fac pentru a imi da mie trezirea). M-am abtinut, din fericire si de data aceasta si i-am explicat ca nu aud telefonul din somn si chiar i-am demonstrat. Am cel putin 30 de apeluri nepreluate in fiecare dimineata de la prietena mea Ana ( si nu, nu e nebuna, insa ea sta in Snagov si invata in Bucale, asa ca pleaca muult mai devreme de acasa). Nu a inghitit-o nici pe asta ... asa ca mai in gluma mai in serios mi-a propus sa ma sune ea dimineata. Eu intrand ( oarecum fastacita) in gluma dansei, am zis : " da,da, ar fi ceva :)))". Apoi brusc si-a tras o figura sobra, plina de autoritate si mi-a spus clar si raspicat: " Da-mi numarul tau, acum!" Deja ma balbaiam, nu stiam daca sa ranjesc sau sa plang. M-am zgarmat dupa telefon, m-am cautat in toate agendele, si colega mea la fel ( doar, doar sa zica " am glumit") pana i-am dat numarul. Mi-a intins o foicica pe care sa il notez si mi-a spus sa ma semnez si sa scriu ora la care vreau sa ma trezeasca. Asa ca am zis asa pe un ton oarecum " sac,sac": " la cinci dimineata, doamna!" ( nu credeam ca o sa zica un simplu " ok"), insa a dat afirmativ din cap si mi-a facut semn sa scriu acolo. Deja ma mascaream in gand si scriind toate cele necesare pe foicica tot repetam " haideti doamna, doar nu o sa va treziti la ora aceea...", insa dansa nu mai zicea nimic. Pe foita am scris 5.30 a.m. A venit weekendul, aproape ca uitasem de discutia avuta cu doamna "dibliginta". Si... intr-un final ma gandeam ca totusi a glumit. Dar... dimineata la ora 5 si 23 mi s-a dat trezirea. Am deschis buimaca ochisorii, am pus mana pe telefon, am apasat butonul magic si pana sa apuc sa zic eu ceva aud: " Buna Andreea, doamna Zinika sunt". Reactia mea a fost ceva gen pauza 10 secunde, timp in care ma tot ciupeam sa vad daca nu cumva visez urat, iar apoi am scos cateva sunete caracteristice unui om adormit. Speram sa ma lase in pace, insa a ridicat putin tonul spunandu-mi: " Andreea, e timpul sa te pregatesti pentru scoala, haidee!". Am reusit sa-i raspund de aceasta data: " Da,da... (:|" Abia asteptam sa inchida, sa aud cuvantul magic " PA" si sa pot sa mai motai cateva clipe. Insa norocul nu a fost de partea mea. " Hai Andreea, te-ai trezit?" Si i-am raspuns pe cel mai sigur ton posibil: " DA". Insa s-a dovedit a fi destul de trecuta prin viata fiindca ma pus sa zic mai multe propozitii pentru a isi da seama ca intradevar sunt treaza. Iar apoi au urmat cele mai scurte 5 minute din toata viata mea. " Andreea, uite te mai las 5 minute." Nu cred ca am apucat sa pun bine telefonul langa cap si sa pun geana pe geana bine ca aud " Vad stele verzi, cum tu nu le vezi? Acolo intre farfuria zburatoare si omuletii verzi. N-am luat-o razna de ce nu ma crezi? ..." ( asa imi suna mie telefonul, Spike- Tango). Oofff Doamne. Nu ma asteptam sa se tina de cuvant, insa nu ma mira chiar atat de rau, in fond, asa clasa, asa diriginta! PS- M-am trezit degeaba! Aveam sportul prima ora si fiind racita cobza m-am gandit ca nu mai are rost ca pe langa uriasa-mi geanta sa mai car si o punga cu echipamentul pentru sportul pe care oricum nu il fac. Si uite asa mi-am luat repejor o pereche de jeansi, adidasi, un tricou si geaca si aia am fost. Ajung la scoala la 7.22 ( record personal) fericita si ma indrept inspre sala de sport ( waw, sunt prima!") . Intre timp ne-am strans aporximativ 10 copii ( din 32) si dupa alte 10 minute asteptate isi face aparitia si profesoara, draguta de ea. Intram in sala ( mai frig decat afara si nu exagerez). Ii explic doamnei profesoare situatia, insa nu a fost tocmai intelegatoare asa ca mi-a pus absenta. Si mie si colegei mele Iuliana care era mai racita ca mine ( gen febra). Am intrebat-o ce dracu' e cu regula asta stupida. Auzi si tu, chiar daca nu faci sportul, chiar daca esti scutit TREBUIE sa vii in echipament si sa stai pe banca. La naiba, oare bancuta aia de la sport NU ma primeste fara trening? Intr-un final am degerat si am hotarat ca mai bine plec si imi iau un ceiuc cald si il beau in clasa la caldurica. Si bine-am facut.