Nu mai ascult nimic din ce-mi spui! Aud tot ce zici, vad tot ce scrii, ba chiar iti pot citii si unele ganduri. Dar sunetele-mi zboara lent dintr-o ureche in cealalta, fara a ramane nicio farama stocata in timpane. Literele mi se oglindesc pe ochii maronii, fara a ramane imprimata nicio bucatica pe retina. Iar tot ce deduc din ale tale gesturi se izbeste puternic de un zid, informatia nefiind procesata nici cum!
Minti... minti ataaat de frumos incat ai scos la iveala cea mai naiva parte din mine si te-ai folosit de ea in mod abuziv. Minciunile ce ti se desprindeau cu atata usurinta de pe buze... Acele minciuni cu care candva mi-am hranit sentimentele nutrite pentru tine... Acele minciuni de care ultima speranta a unui suflet naiv depindea intrutotul!
Te-ai jucat fotbal cu inima mea si totusi nu ai stiut cand sa dai gol, cand sa marchezi... Ai dansat un timp indelungat cu sufletul meu si nu ai stiut sa-ti sincronizezi pasii cand a trebuit. De ajuns!
Am indesat intr-o valiza toate cuvintele, toate sentimentele, tot ce ma lega de tine si am inchis-o! Am inchis-o bine, cu un lacat mistic ce numai un sentiment profund si sincer o sa-l poata deschide. Pana atunci... iti spun cu-o lacrima rece scurgandumi-se lent pe fata " La revedere! " si doar un nod in gat ma mai opreste sa pronunt pe litere, clar, raspicat: " Adio!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu