Dimineata mai draguta...

...nici ca se putea! Dupa cum bine stiti ( din pacate ), de aproximativ 3 saptamani, noi astia mici am inceput scoala. Fericire mare ca invatam dimineata, ca nu ne pierdem toata ziua etc. etc. Prima saptamana - Mai mult decat perfecta. A fost lejera, maxim de lejera. Am reusit chiar sa si ajung de la prima ora ( bine recunosc, cu intarzieri de 30 min, insa conteaza ca am ajuns). A-2-a saptamana... hmm, deja oboseala. Si cum chef nu se prea exista si nici o motivatie prea mare (primele ore in general sunt muzica, desen, italiana cu lectorul acela obositor sau chiar sport), am cam dormit in plus. Asa ca s-au cam strans absente si bineinteles ca nici atentionarile doamnei diriginte nu au intarziat sa apara. Si cum trebuia sa ma scuz cu ceva vineri cand intamplator m-am intalnit cu ea in fata liceului ( nu apucasem sa imi intocmesc o scuza prea buna), i-am spus adevarul ( maaaare greseala). Adica, ca de la un timp NU mai reusesc de nicio culoare sa ma trezesc in asa fel incat sa ajung la prima ora. Pur si simplu imi este imposibil, ajung intotdeauna la 8 ( ora incepand la 7 : 30). Dansa ma intrebat pe un ton usor ironic daca nu cumva pentru asta sunt mamele. Am vrut sa-i raspund pe un ton la fel de arogand ca spre deosebire de altele, mama nu e ceas cu cuc. ( or fi gresit-o aia la fabrica, eu stiu?), noroc ca m-am abtinut! Apoi al2lea instinct a fost sa ii spun adevarul. Dar cum era sa-i zic ca mami cu o zi inainte mi-a facut o intreaga criza de nervi cu trantit de usi, zbierete si mai pe romaneste ( si aici o sa folosesc exact termenii ei, sa nu ziceti ca vorbesc eu porcos, citez) " ISI BAGA PUUULA IN ORA MEA DE TREZIRE si SE PISA PE SCOALA MEA " pentru ca ea nu mai suporta sa ma trezeasca pe mine la 6 ( oricum intarziam la prima ora fiindca eu ca sa fiu gata trebuie sa fiu in picioare undeva la un 5.30). Dupa toate aceste cuvinte mai mult sau mai putin vulgare varsate la nervi s-a auzit " trosk, pok, bum" si verdictul: " MA CULC LA LOC!". Upsy, upsy... In fine, i-am spus ca mama mea este foarte obosita din cauza serviciului si de aceea nu prea reuseste intotdeauna sa ma trezeasca la timp. ( pthiu, am scapat si de asta). Ei, doamna diri nu s-a lasat pagubasa nici de aceasta data asa ca a venit cu o alta geniala idee: " Andreea, dar tu telefonul acela de ce il ai? Nu crezi ca ai putea sa iti pui ceasul sa sune?" Am incercat sa ii explic ca pe telefon am 3 alarme setate ( prima la ora 5.00, a2a la 5.10 si a3a la 5.20) insa rasnita mea de LG ( shine) nu vrea sa ma lase sa imi pun orice melodie din telefon ca sonerie ( alarma), ci doar cateva, maxim 10 pe care le are el din fabrica. Si acelea sunt mai mult cantece de leagan decat melodii de trezire matinala. Atunci isteata mea diriginta a venit cu un plan si mai bun. " Andreea, dar de ce nu te suna cineva sa te trezeasca? Nu ai nicio cunostinta? O colega de clasa ceva care sa se trezeasca.) In prima istanta in cap imi venise ceva de genul: " Daa doamna, pai sa stiti ca toti prietenii mei si toate cunostintele mele se trezesc la 5.00 am si mai ales, toti si toate o fac pentru a imi da mie trezirea). M-am abtinut, din fericire si de data aceasta si i-am explicat ca nu aud telefonul din somn si chiar i-am demonstrat. Am cel putin 30 de apeluri nepreluate in fiecare dimineata de la prietena mea Ana ( si nu, nu e nebuna, insa ea sta in Snagov si invata in Bucale, asa ca pleaca muult mai devreme de acasa). Nu a inghitit-o nici pe asta ... asa ca mai in gluma mai in serios mi-a propus sa ma sune ea dimineata. Eu intrand ( oarecum fastacita) in gluma dansei, am zis : " da,da, ar fi ceva :)))". Apoi brusc si-a tras o figura sobra, plina de autoritate si mi-a spus clar si raspicat: " Da-mi numarul tau, acum!" Deja ma balbaiam, nu stiam daca sa ranjesc sau sa plang. M-am zgarmat dupa telefon, m-am cautat in toate agendele, si colega mea la fel ( doar, doar sa zica " am glumit") pana i-am dat numarul. Mi-a intins o foicica pe care sa il notez si mi-a spus sa ma semnez si sa scriu ora la care vreau sa ma trezeasca. Asa ca am zis asa pe un ton oarecum " sac,sac": " la cinci dimineata, doamna!" ( nu credeam ca o sa zica un simplu " ok"), insa a dat afirmativ din cap si mi-a facut semn sa scriu acolo. Deja ma mascaream in gand si scriind toate cele necesare pe foicica tot repetam " haideti doamna, doar nu o sa va treziti la ora aceea...", insa dansa nu mai zicea nimic. Pe foita am scris 5.30 a.m. A venit weekendul, aproape ca uitasem de discutia avuta cu doamna "dibliginta". Si... intr-un final ma gandeam ca totusi a glumit. Dar... dimineata la ora 5 si 23 mi s-a dat trezirea. Am deschis buimaca ochisorii, am pus mana pe telefon, am apasat butonul magic si pana sa apuc sa zic eu ceva aud: " Buna Andreea, doamna Zinika sunt". Reactia mea a fost ceva gen pauza 10 secunde, timp in care ma tot ciupeam sa vad daca nu cumva visez urat, iar apoi am scos cateva sunete caracteristice unui om adormit. Speram sa ma lase in pace, insa a ridicat putin tonul spunandu-mi: " Andreea, e timpul sa te pregatesti pentru scoala, haidee!". Am reusit sa-i raspund de aceasta data: " Da,da... (:|" Abia asteptam sa inchida, sa aud cuvantul magic " PA" si sa pot sa mai motai cateva clipe. Insa norocul nu a fost de partea mea. " Hai Andreea, te-ai trezit?" Si i-am raspuns pe cel mai sigur ton posibil: " DA". Insa s-a dovedit a fi destul de trecuta prin viata fiindca ma pus sa zic mai multe propozitii pentru a isi da seama ca intradevar sunt treaza. Iar apoi au urmat cele mai scurte 5 minute din toata viata mea. " Andreea, uite te mai las 5 minute." Nu cred ca am apucat sa pun bine telefonul langa cap si sa pun geana pe geana bine ca aud " Vad stele verzi, cum tu nu le vezi? Acolo intre farfuria zburatoare si omuletii verzi. N-am luat-o razna de ce nu ma crezi? ..." ( asa imi suna mie telefonul, Spike- Tango). Oofff Doamne. Nu ma asteptam sa se tina de cuvant, insa nu ma mira chiar atat de rau, in fond, asa clasa, asa diriginta! PS- M-am trezit degeaba! Aveam sportul prima ora si fiind racita cobza m-am gandit ca nu mai are rost ca pe langa uriasa-mi geanta sa mai car si o punga cu echipamentul pentru sportul pe care oricum nu il fac. Si uite asa mi-am luat repejor o pereche de jeansi, adidasi, un tricou si geaca si aia am fost. Ajung la scoala la 7.22 ( record personal) fericita si ma indrept inspre sala de sport ( waw, sunt prima!") . Intre timp ne-am strans aporximativ 10 copii ( din 32) si dupa alte 10 minute asteptate isi face aparitia si profesoara, draguta de ea. Intram in sala ( mai frig decat afara si nu exagerez). Ii explic doamnei profesoare situatia, insa nu a fost tocmai intelegatoare asa ca mi-a pus absenta. Si mie si colegei mele Iuliana care era mai racita ca mine ( gen febra). Am intrebat-o ce dracu' e cu regula asta stupida. Auzi si tu, chiar daca nu faci sportul, chiar daca esti scutit TREBUIE sa vii in echipament si sa stai pe banca. La naiba, oare bancuta aia de la sport NU ma primeste fara trening? Intr-un final am degerat si am hotarat ca mai bine plec si imi iau un ceiuc cald si il beau in clasa la caldurica. Si bine-am facut.