Sfarsit...

Cati dintre noi nu ne-am intrebat macar o data cand vom muri? Cati dintre noi nu ne-am facut macar o data un scenariu in cap despre acea clipa? Si totusi numai cand ne gandim ne cuprinde o teama necontrolata... Majoritatea vrem sa stim cum si cand vom muri, dar la ce ne-ar ajuta? De ce sa stim cand si cum daca oricum inevitabilul se va produce? Ce imi e ca aflu azi ca intr-o sapt o sa mor, si ce imi e ca o sa mor direct fara sa stiu inainte? Daca as afla, ce as face? Probabil m-as cam panica, as face un fel de " bilant" al faptelor bune si al faptelor rele... M-as duce pe la biserica... Dupa care as avea 2 variante:

1. Sa stau ca vaca si sa astept ziua "norocoasa" sau
2. Sa fac tot ce nu am avut curajul de-a lungul vietii.

Ca stau si astept sau ca profit de ultimele clipe, ca ma caiesc sau nu, ca ma panichez sau stau chill... tot la acelasi lucru ajung... Si totusi, de ce murim? Si unde ne ducem dupa aceea? Curios, nimeni nu s-a intors niciodata sa spuna ce e dupa viata asta, dar majoritatea am venit cu diverse teorii, mai plauzibile sau mai putin plauzibile. Voi ce credeti? Eu zic ca oricum, orice am face este un fenomen natural... Ia imaginati-va cum ar fi sa nu mai avem mortalitate , iar rata natalitatii sa tot creasca, si sa creasca, si iar sa creasca... Ne-am cam calca in picioare pe un metru patrat, ne-am certa pe mancare fiindca nu am putea sa producem intratat si probabil am ajunge tot la moarte...Adica ne-am ucide intre noi si am trai dupa o oarecare lege a junglei... Deci oricum o luam, nu e bine... Si ramane intrebarea: " Unde se duc sufletele noastre?" Mie imi place sa cred ca oricum, oriunde s-ar duce... trebuie sa fie un loc mai bun. Intotdeauna e loc de mai bine...(si de mai rau, dar imi place sa fiu optimista) Oricum paremise ca suntem ca niste pioni pe o tabla de sah, si cineva, undeva se cam joaca cu noi... Nu stiu de ce am eu senzatia asta. Voi ce spuneti?