Deeabolique

E plictiseala.

2011-06-05T01:41:00.003+03:00

Si cum spunea Guess Who, " e doar o stare generala". Si cand te plictisesti incepi sa te gandesti la toooaaaate prostiile si s-o dai in cele mai proaste staaari, sau cel putin la mine asa se manifesta. Si acum imi zboara mii de ganduri prin cap si imagini, amintiri bla bla bla. De 2 ore ma uit la desene animate ( Zambetul lui Sharon si Spioancele :X) si pap cirese si capsuni... dar pana la urma tot am fost rapusa de plictis. Imi vine greu sa recunosc, dar asa este. Somnul intarzie sa apara...asa ca sunt condamnata sa domnesc in starea asta pe care o detest cu toaaata fiinta mea. Oricum, e clar, am prea mult timp liber. Si totusi, ar fi mai ok daca nu ar fi amintirile alea nenorocite si feelingurile proaste... Bleah, o sa treaca, toate trec. Ma duc sa ma uit la TV ca deja s-a pus prafu' pe el de cand nu l-am mai deschis si cine stie!? Poate am noroc si gasesc ceva interesant.

La vanatoare.

2011-05-30T02:19:00.004+03:00

Cu totii cred ca resimtim un inceput puternic de vara si multi dintre noi ne bucuram nespus. Si odata cu valul de caldura unii au pornit la vanatoare dupa banuti, in cautarea unui job de vara, altii la vanatoare de raze solare cauzatoare de bronz perfect, iar eu... eu vanez tantari ! Daca vara trecuta povesteam despre crancena lupta pe care o duceam cu MUSTELE, vara asta am declarat din nou razboi, iar tabara adversa e reprezentata de-o sumedenie de tantari! Mustele macar erau inofensive, scarboase intradevar, dar inofensive, insa specia asta de insecta-vampir ma termina! Am inceput sa am cosmaruri, ma gandesc ca o sa ma trezesc dimineata si o sa fiu asemeni unei fructe confiate! Biroul meu s-a transformat in cimitir de tantari, iar tavanul e frontul de lupta! O sa sune ciudat, dar in ciuda faptului ca arata ataat de inestetic si te mananca al dracului de rau, pe mine nu ma deranjeaza muscatura in sine ( nici macar nu o simt), ci bazaitul acela tiuitor de-ti ramane imprimat pe timpane o buna bucata de vreme. Nu suport sa ma pun in pat rapusa de oboseala, si chiar cand sa adorm: BZZZZZZZZ! In momentul ala imi dau primele palme, tantaru' e smecher, tace pret de un minut, ca sa ma fure somnul iar si, si ... incepe: BZZZZZZZZZZ! Deja simt cum mi se urca sangele la cap, imi mai dau doua palme si constientizez ca nu am nicio sansa asa ca pun piciorul in prag si ma ridic hotarata indreptandu-ma cu pasi repezi inspre intrerupator, aprind lumina si pornesc la vanatoare. Ucid cu sange rece cel putin 2 tantari si mai stau cel putin 10 minute ascunsa la vanatoare, dar nu se mai iveste tipenie de insecta. Ma pun relaxata la loc in pat, nu trec 5 minute si iar: BZZZZZ! Asta deja e nesimtire! Daca ar fi sa-i caracterizez in mod direct prin faptele lor, dau dovada de-o crunta lipsa de bun simt! Ma ridic pentru a2a oara... il omor si pe acela pe care-l consider eu a fi ultimul din cameruta mea si la loc la somn... dar ce credeti? Inca nu s-a terminat... Apare de nicaieri un alt " ultim tantar" pe care il las sa ma bazaie in voie si sa-mi suga sangele... ma gandesc ca poate asa se satura si se culca si el. Am uitat sa mentionez ca inainte de a ma baga la somn, circa 20 de minute sunt alocate vanatorii de tantari, timp in care stau cu veioza aprinsa si astept sa vina toti la lumina ca sa-i pot extermina! De cand scriu postul asta, cred ca am omorat cel putin 4 nemernici, muhahahha! Ii fac eu pe ei! Noapte buna. :*

Metrorex

2011-05-06T00:20:00.003+03:00

Calatoresc des cu metroul. De fapt ce spun eu des? Calatoresc chiar de mai multe ori pe zi cu metroul. Ii sunt ataaaat de fidela si aproape ca il iubesc. Fara el nu m-as putea deplasa intr-un timp atat de scurt in atat de multe locuri. Si cu toate astea... mi-a dat o lovitura grea. Coboram pentru a3a oara in spatiul metrorex-ului. Eu stau undeva la periferie, deci statia cea mai apropiata este Anghel Saligny, care e si capat. Ca niciodata m-am dus undeva la mijlocul metroului si m-am asezat cumintica pe scaunel. Mi-am pus castile in urechi, am dat play, mi-am scos o cartulie si am inceput sa lecturez. Totul era linistit. In vagon cu mine inca 2 tipi... Nimic ciudat. Si de-odata.... BUUUUUUUUM! Am auzit un zgomot puternic ( nu vreau sa stiu cat de intens l-as fi perceput daca Cedry2k nu imi urla prin intermediul castilor in urechi) ! Luminile s-au stins brusc ( exact ca-n filmele de groaza). Am instincte destul de bune, asa ca dint-un salt am fost iesita din vagon direct pe peron. Cu coada ochiului drept am zarit o flama mare, multe scantei. De aici m-am panicat mai rau. Nu imi amintesc exact cum, insa in cateva secunde am fost in capatul peronului, urcata pe scari si d'abia acolo m-am oprit din alergatura. M-am intors cu fata inspre peron. Picioarele nu mi le mai simteam, insa le puteam vedea cum tremura, inima mi se zbatea haotic in piept, iar stomacul era umplut de-un mare gol. Nu eram in stare nici sa le raspund celor doi tipi ce fusesera cu mine in vagon, ma uitam doar la fumul ce umplea treptat peronul. Socul mi-a fost mai mare atunci cand din fumul dens o silieta a inceput sa prinda contur apropiandu-se de noi, cei care au fugit de la primul " bum". Era un tip la vreo 30 de ani ce mergea degajat ( parca era in parc , intr-o zi primavaratica de Duminica ). Ajuns in dreptul nostru afirma pe-un ton calm: " Era de asteptat... sunt metrouri vechi. Eu ma duc la tramvai." A zambit blajin si a plecat. Ma incerca o urma de ras, si una de lacrima. Ma tot intrebam: " Daca se intampla ceva mai grav!?" Oricum, a fost o experienta traumatizanta. Chiar si acum, la doua zile dupa incident la fiecare sunet mai dubios pe care il scoate metroul mi se zbarleste pielea pe mine si ma gandesc: " Daca eram in vagonul cu pricina ce naiba faceam?" Cred ca as fi sarit cum vezi numai in filme, direct plonjon pe burta, cu mainile la cap! In fine, sper sa nu mi se intample vreodata. Si cu toate astea un lucru ma intriga. Aceste " mici defectiuni tehnice" ( asa au fost numite de angajatii Metrorex atunci cand i-am intrebat ce s-a intamplat) oare nu pun in pericol siguranta calatorilor? In fine... nu ma mai mir.

Pleaca.

2011-03-29T22:47:00.004+03:00

Nu mai ascult nimic din ce-mi spui! Aud tot ce zici, vad tot ce scrii, ba chiar iti pot citii si unele ganduri. Dar sunetele-mi zboara lent dintr-o ureche in cealalta, fara a ramane nicio farama stocata in timpane. Literele mi se oglindesc pe ochii maronii, fara a ramane imprimata nicio bucatica pe retina. Iar tot ce deduc din ale tale gesturi se izbeste puternic de un zid, informatia nefiind procesata nici cum! Minti... minti ataaat de frumos incat ai scos la iveala cea mai naiva parte din mine si te-ai folosit de ea in mod abuziv. Minciunile ce ti se desprindeau cu atata usurinta de pe buze... Acele minciuni cu care candva mi-am hranit sentimentele nutrite pentru tine... Acele minciuni de care ultima speranta a unui suflet naiv depindea intrutotul! Te-ai jucat fotbal cu inima mea si totusi nu ai stiut cand sa dai gol, cand sa marchezi... Ai dansat un timp indelungat cu sufletul meu si nu ai stiut sa-ti sincronizezi pasii cand a trebuit. De ajuns! Am indesat intr-o valiza toate cuvintele, toate sentimentele, tot ce ma lega de tine si am inchis-o! Am inchis-o bine, cu un lacat mistic ce numai un sentiment profund si sincer o sa-l poata deschide. Pana atunci... iti spun cu-o lacrima rece scurgandumi-se lent pe fata " La revedere! " si doar un nod in gat ma mai opreste sa pronunt pe litere, clar, raspicat: " Adio!"

Povestea continua.

2011-02-11T22:35:00.004+02:00

Nu stiu daca e o veste proasta sau o veste buna, insa am de gand sa continui cu scrierea randurilor lungi de pe acest blog. Ma gandeam sa ma opresc din atata trancaneala si din scris si sa ma apuc sa fac intradevar ceva util mie, insa am realizat ca nu ma pot desprinde de asta. Am tot fost intrebata in ultima vreme de ce mi-am facut blogul si de ce scriu atatea aberatii. Ei bine, o fac fiindca, pe langa starea de vegetare, mintea mea mai are nevoie si de ceva exercitiu cateodata, si cum joculetele gen "sudoku" nu ma pasioneaza ma rezum la citit si scris. Si oricat de banale ar parea gandurile-mi asternute aici, eu depun un oarecare efort in asezarea ideilor intr-o anumita ordine, in asezarea cuvintelor astfel incat sa formeze o propozitie si mai apoi o fraza, iar toate astea in final sa aibe si un oarecare sens. Si cateodata chiar ma ajuta fiindca imi este destul de greu sa vorbesc cu o persoana despre toate problemele ce ma framanta si gandesc ca nu ar fi dragut sa o plictisesc pe respectiva. Aici, intr-un loc public nu oblig pe nimeni sa-mi ingurgiteze debitatiile, ci pur si simplu le astern, iar apoi totul este lasat la liberul arbitru. Daca vrei citesti, daca nu vrei, nu! Am facut si ceva modificari legate de aspectul modestului meu blog, imbunatatiri as putea spune. Iar celor ce chiar au timp pentru a digera fiecare litera asternuta in mod mai mult sau mai putin chibzuit in postarile mele, le urez lecturare placuta.

Imperfect.

2011-01-15T01:03:00.001+02:00

Poate nu sunt perfecta, poate nu am greutatea ideala in raport cu inaltimea si viceversa, poate sanii mei nu sunt intratat de mari/mici precum i-as fi dorit, poate buzele nu-mi sunt prea voluptoase, poate ochii mei nu sunt pictati intr-o culoare adorata de toti, poate genele nu imi sunt destul de arcuite si sprancenele nu au forma cea mai potrivita fetei mele care probabil este un pic cam rotunda. Poate podoaba mea capilara a fost grav afectata in urma incercarii mele de a atinge "perfectiunea", iar tenul imi va fi imbatranit prin nesabuita incercare de a-mi contura frumusetea naturala prin mijloace cat mai artificiale. Poate fundul meu nu are intocmai dimensiunile aceluia purtat de fetitele ce defileaza pe micile ecrane si poate nici dintii mei nu sunt de-un alb pur precum ai lor. Poate nici din punct de vedere moral nu ating cele mai inalte cote ale perfectiunii. Poate cateodata sunt rautacioasa, poate tind sa le caut tuturor defecte si poate imi supar interlocutorul prin lipsa de diplomatie de care dau intotdeauna dovada. Poate sunt si eu om si de multe ori fac greseli si poate de cateva ori chiar le repet. Poate din pricina unui instinct primar tind sa il invinovatesc pe aproapele meu, incercand sa ma scot pe mine. Dar... poate perfectiunea nu exista. Sau poate exista, insa capata o alta forma in viziunea fiecaruia. Poate ar trebui sa fim mai toleranti. Sunt imperfecta si sunt mandra de asta, fiindca o parte a farmecului meu consta chiar in ea!

Pacat de ei.

2011-01-07T20:10:00.003+02:00

Nu am mai scris de mult si cel mai probabil, nici nu aveam de gand sa o fac prea curand. In primul rand fiindca sunt destul de obosita in ultima vreme si in al doilea rand nici nu am avut prea multe idei. Bine, de fapt intotdeauna pot gasi ceva pe tema caruia sa aberez. Dar... azi am ramas un pic socata. Si ca sa nu ma lungesc, asa cum o fac de obicei trec direct la subiect: Am plecat de acasa, am mers cu metroul pana in Titan, am iesit la suprafata si asteptandu-mi prietena, plictisita fiind am avut proasta inspiratie ca in timp ca imi fumam linistita tigarea si imi delectam auzul cu o melodie foarte draga mie... sa ridic privirea si sa citesc ce scria pe geamurile gurii de metrou. ( era scris cu degetul, fiindca geamurile erau aburite si inghetate) Mi-a luat ceva minute sa descifrez scrisul semi-analfabet. Prima oara am reusit sa citesc: " Noua nu ne mai placa Pure-Magic". Ooooh da, chiar asa ma copii? Nu va mai place Magicul? Pai cum asa dragii mei? Sa inteleg ca ati capatat toleranta si acum cautati ceva mai " strong"? Apoi intorcandu-mi privirea un pic mai la stanga, pe un alt geam era scrijelit: " Tot anul am chiulit si anul asta o sa fac la fel". Haha, bravo ma baietica! Bravooo! O sa ajungi departe in viata! Apoi uitandu-ma si pe geamurile de vis-a-vis: " M**e graseleee". Pfff... de ce pisi? Nu cumva asta denota o frustrare a eului tau interior? Cumva in trecutul tau, vreo grasuta te-a refuzat si acum simti nevoia sa scrijelesti pe toti peretii o jignire la adresa fetelor cu o greutate un pic iesita din barem? Buna strategie, buna! Apoi... observ ca restul geamurilor erau umplute numai de cuvinte frumoase, predominand " M**e". WaW... Toata ziua m-am gandit in sinea mea: " Frate, cat de perspicaci trebuie sa fie baietii/fetele astia/astea! Cum de nu m-am gandit eu prima sa vin pe timp de iarna sa boschetaresc la metrou si sa-mi prezint viata-mi de cacat pe geamurile inghetate datorita conditiilor meteo... !?" In prima instanta aveam tendinta sa ii invinovatesc chiar pe ei insile pentru prostia de care au dat dovada prin gestul lor atat de matur, insa apoi mi-am dat seama ca o parte din vina este a sistemului. In special cel din invatamant. Scoala din zilele noastre nu mai face altceva decat sa-i indeparteze pe elevi de orice sete de cunoastere. Scoala din zilele noastre reuseste sa schimbe intelesul culturii, caci in viziunea elevului este sinonim cu plictiseala. Toate astea poate fiindca cineva ne vrea cat mai prosti, o populatie de teleghidati. Si cum sa ne dreseze altfel daca nu prin " educatie" ??? Pacat, nu ar fi trebuit sa fie asa.

Aceeasi intrebare sacaitoare.

2010-12-20T02:02:00.002+02:00

Se spune ca la baza oricarei cladiri rezistente se afla o baza puternica, iar daca aceasta este slaba, curand tot ce ai construit se va destrama, indiferent cat ai incerca sa repari. Asa ca... cel mai bine e sa cladesti o alta, pe o baza noua. WoW, cat de simplu pare. Atunci care mai e problema? Pai, nu prea stim niciodata din ce e alcatuita o baza perfecta. Si oare, merge sa construiesti aceeasi cladire pe o baza noua? Sau este obligatoriu sa fie si cladirea noua? Sunt intrebari carora eu nu le gasesc raspuns. De multe ori viata este asemanata cu o carte, avand mai multe capitole. Sau cu un film... Eu cred ca viata este alcatuita din mai multe filme, de diverse genuri, de la comedie pana la drama. Dar ce te faci atunci cand unul din filmele preferate se incheie? Oare intotdeauna un film romantic este precedat de o drama? De ce ne este atat de greu sa privim in trecut fara a ne cuprinde o stare de melancolie? De ce nu pot sa derulez un film si sa spun pur si simplu: " ma bucur ca am trait acele clipe", fara sa imi doresc din toata inima un lucru imposibil, sa le retraiesc? Iar atunci cand ma aflu in mijlocul unui film si ma simt derutata nu pot lua o scurta pauza pentru a reflecta asupra unor aspecte, de ce nu exista un buton mare si rosu cu inscriptia " stop" pe care sa il apasam ori de cate ori avem nevoie sa ne regasim fara a ranii pe nimeni apropiat? Sunt atatea intrebari carora nu le pot da de cap...

De ce?

2010-12-12T22:42:00.002+02:00

Am ajuns la concluzia ca intrebarea " de ce" este un insemn al oamenilor cu ceva minte in dovlecel. Serios acum... Cati oameni cu un iq sub limita legala ii auziti sa puna intrebarea asta? Neah... ei traiesc intr-o ignoranta totala, in lumea lor mai mult sau mai putin roz. Lor li se baga o anumita idee in cap de cand se nasc pe care mai tarziu si-o insusesc, ghidandu-si principiile dupa aceasta. In principiu ideea e: " fac o scoala, o facultate si dupa fac bani". Dar ei nu se intreaba niciodata: " Frate, scoala asta DE CE o fac?" Nu se intreaba: " Frate, profesorii astia DE CE vor sa ne invete pe noi toate treburile astea?" sau " Facultatea DE CE o mai fac?" Nu... ei detin o supradoza de indolenta. Ei stiu ca trebuie sa supravietuiasca si ca sa supravietuiasca le trebuie bani si stiu ca pentru o slujba au nevoie de o scoala, o facultate si poate si un master. Waw.... Si iauite cum vine copilu' la scoala dimineata mort de beat, pentru ca asa e cool. Si cum rade de dna. profesoara pentru ca asa se va ridica in ochii colegilor lui. Si ia uite cum rade el de copilu' ala din prima banca care isi vede de treaba lui si invata. Si uite cum ajunge el acasa seara si se culca visand ca ia foc institutia in care mami il obliga sa se duca sa " invete" carte. Haha. Oare scoala chiar e degeaba? Oare banu' rezolva tot? Nu cred ca mai am nevoie de un raspuns la intrebarile acestea.

Romania.

2010-12-12T22:27:00.005+02:00

Te iubesc. Si pe sefu' de trib il idolatrizez. Ce !? Nu ma credeti? Pe cuvantul meu de fata sincera de nu vorbesc serios. Pai da' spuneti si voi acum, cum sa nu iti placa de dansul si de tot subordonatii sai cand ii auzi ca au atatea idei geniale? Cum sa nu te bucuri cand auzi ca ei propun sa nu mai facem atata scoala? Adica... serios... la ce ne mai trebuie predata istoria sau geografia in institutiile de invatamant daca tot avem google!? Chiar asa... Si eu ma gandeam sa investesc intr-un laptop sau in ceva micut cu internet ca sa-l tin tot timpul pe gogu' in buzunar. Si pe viitor, cand o sa fie nevoie sa ma angajez... o sa ma rog la Dumnezeu sa nu pice netu' sau daca n-o sa prea detin banuti... sa speram ca firma la care o sa ma duc o sa aibe Wireless. Si... cum sa nu te bucuri cand auzi ca "dasteptii" s-au gandit sa sporeasca turismul? Yuuupiii-yeeey! Da' si ce idee super buna le-a venit, nu stiu de unde atata inteligenta in cap'soarele lor! Auzi si tu bre, s-au gandit ca daca noi, elevii, vom lua vacanta pe rand ( adica aia din 1-4 intr-o anumita perioada, aia din 5-8 in alta perioada, liceeni alta data) turismul va infloriiii! WaW! Cum de nu m-am gandit si eu la asta? Sa vezi ce fericit o sa fie si omusoru' ala simplu care are un singur concediu si vreo 3 copii, cand o sa ia aia mici vacanta pe rand si nu o sa aibe cu cine sa ii lase. Sau poate ca baietii astia de la putere se gandeau ca omu' ala simplu care abia reuseste sa isi duca zilele pana la capat isi permite sa isi duca fiecare copil in parte in vacanta? Mdeah... Ce sa mai zic? In Romania totul e de vis. :X

Blogului meu.

2010-11-23T05:34:00.007+02:00

Draga blog, Stiu ca in ultima vreme te-am neglijat si vreau sa imi cer scuze in mod public. Te rog sa ma ierti ca nu ti-am acordat atentia necesara si sper sa ma intelegi. Am fost foarte ocupata, in special cu scoala, iar programul de dimineata ma dat peste cap total. Mi-am propus sa dorm ziua, iar seara sa mai fac cate-o tema, cate una, alta, insa... nu a mers. Nu prea dorm deloc nici ziua, si nu prea mult nici noaptea. ( noroc cu energizantele). In orice caz, vreau sa stii ca nu ai pierdut cine stie ce. Nu as avea de povestit prea multe, doar chestii cotidiane, ca de exemplu cum NU reusesc niciodata sa ma trezesc dimineata pentru a ajunge de la prima ora sau cum am alergat disperata marti cu scutiri in brate fiindca era consiliu, iar stimata mea diriginta NU a dorit sa imi dea datile absentelor. As mai fi putut sa iti povestesc si cate-o mica intamplare, mai mult sau mai putin comica, cum ar fi cele legate de Iulayla ( colega mea blondina ) care a cam luat-o razna in ultima vreme ( nu intr-un sens negativ, nu ma intelege gresit), in special dupa ce bea un " caffe lungo". :)) Sau poate te-ar fi interesat mai mult o povestioara legata de ora de latina? Dar cred ca deja iti poti face o idee... De asemenea, as fi putut sa iti povestesc si cum am petrecut o zi minunata la Institutul Italian, unde Giancarlo Repetto ( lectorul italian, unul dintre profesorii mei de italiana - nu stie romana :| ) si-a lansat cartea. ( E foarte interesanta, iar ceea ce a spus el ma impresionat si mai mult, insa asta o sa ti- povestesc intr-un alt post cat de curand, promit.) Aici, insa, nu ma pot abtine si o sa dezvolt putin ideea. La institut s-au aflat o mare parte dintre profesorii mei ( desi multi dintre ei nu sunt sigura ca intelegeau f. bine italiana, iar toate discursurile s-au tinut in limba aceasta), inclusiv scumpa mea diriguta. Tot aici, in timp ce Repetto ne povestea despre subiectul cartii, mie si colegei mele Laura ne-a venit o idee, geniala de altfel, si cum ca... am putea face o sceneta pornind de la ideea de baza a cartii. ( asta doar din dorinta de a demonstra ca si noi putem si putem chiar bine daca ne-o punem in cap, atata timp cat avem liberul albitru si nu ne este impusa de cineva, fiindca toti profesorii buni pe care ii avem la clasa ne bat la cap de ceva amar de vreme ca avem potential mult si nu facem nimic cu el). Si cum eram noi entuziasmate, i-am spus profesoarei de italiana, iar dansa a fost foarte incantata, ba chiar s-a oferit sa ne ajute. Mai departe am mers la doamna Buliga, de istorie ( o profesoara exceptionala, care insa... este suparata pe noi, nu stiu exact de ce, si vrea sa ne lase de la anul). De asemenea, dansa a fost surprinsa la modul cel mai placut de ideea scenetei, ba chiar mai mult, ne-a incurajat si ne-a spus ca ne iarta toate pacatele clasei daca noi reusim sa facem ceva frumos, sau macar incercam sa facem. Ne-a indrumat sa ii spunem si dirigintei, citez: " Mai fetelor, sa vedeti ce o sa se bucure si doamna Ionescu cand o sa auda ca vreti sa faceti sceneta aceasta, bravo!". Apoi, cum era de asteptat, am mers la doamna diriginta sa o punem si pe dansa in tema. Si cum ii povesteam noi ce idei marete avem, foarte, dar foarte incantate de idee... ce crezi? Diri' are un har, si anume sa deziluzioneze orice persoana ii apare in cale. Ne-a spus intr-un mod mai mult sau mai putin diplomat ca... noi nu suntem in stare sa facem asa ceva. Evident, noi am insistat. Apoi... dansa chiar s-a enervat. Citez: " Auziti, dar scenariul meu de anul trecut ( pe care sincer nici nu l-am citit prea atenta ) nu va placut?". Am dat afirmativ din cap'soare, cum ca ne-a placut si am mai insistat putin pe ideea noastra. " Stiti doamna, noi ne-am gandit ca ar fi dragut sa facem sceneta dupa ideea domnului Repetto fiindca dansul s-ar bucura mult sa vada ca niste elevi ii apreciaza gandurile si implicit si pe el". Si diriga a replicat, " Da, dar totusi, eu zic sa va mai ganditi la scenariul acela al meu, de fapt, chiar o sa vi-l aduc luni, si ... joi putem repeta." OOOO Doooamne! Nu ar fi putut macar sa ne lase cu iluziile noastre? Ok bloguletule, stiu ca ceea ce am scris mai sus este mult mai pe scurt povestit decat obisnuiam odinioara, insa te rog sa ai incredere in mine. Iti promit solemn, pe cuvantul meu de P.I.M.P ( sunt zodia Pesti), ca de fiecare data cand voi mai gasi 5-10 minute de relax, ti le voi dedica tie!!! Sper ca ma poti intelege. Aaa... era sa uit, de fapt cum as fi putut sa uit, doar am omis. Cu ocazia asta, as vrea sa iti multumesc tie draga blog'sor, draga prieten, ca intotdeauna ma astepti aici si ma primesti cu fereastra deschisa, numai buna pentru a imi asterne sentimentele in casuta ta. Sper ca in urma tuturor postarilor ( in special celor nefinalizate - adica cele nepostate, insa salvate in arhiva) sa nu te fi incarcat cu prea multe ganduri sumbre sau chiar frustrari d-ale mele, iar in cazul in care te simti obosit, vreau sa stii ca sunt gata oricand sa iti ofer un mic concediu, trebuie doar sa imi dai un semn, ca de exemplu, ai putea sa imi arati o eroare sau ceva in genul. Oooo draga blog, daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine. De cate ori am avut cate-o idee in blondinul meu cap'sor ( care apropo este si mai sunny acum) pe care as fi vrut sa o impartasesc aici, cu tine si ... la naiba... nu eram acasa, iar atunci cand am reusit sa ajung... oofff.... m-am luat cu alte treburi si in final am fost rapusa de oboseala. Poate zici ca sunt doar linguseli, insa uite, nici macar nu ma pot oprii din scris. As putea continua la infinit si inca o data peste. Dar ma voi opri aici. Sunt sigura ca vei fi intelegator cu mine si ma vei gazdui in continuare. Iti multumesc, Cu drag, Deeabolique.

Of-uri.

2010-10-31T02:48:00.003+03:00

Planuri de viitor... de ce fac oamenii intotdeauna aceeasi greseala? De ce tindem sa visam mereu tot mai departe desi suntem partial constienti ca o sa se termine cu un mare esec fiindca nimic, niciodata nu va decurge conform planurilor in totalitate? De ce nu ne putem opri la timp si intotdeauna mai acordam o sansa: " poate de data asta se schimba ceva.", " poate o sa fie altfel". De ce , noi oamenii, suntem capabili sa ne atasam de semenii nostri, increzandu-ne in ei pentru ca in final sa cadem iar in aceeasi groapa si anume: dezamagirea. De ce ne creeam un ideal in tot? Avem un ideal in tot: casa IDEALA, mancarea IDEALA, hainele IDEALE, partenerul/partenera IDEAL/A, relatia IDEALA s.a. De ce facem asta? Oricum stim cu totii ca nu vom gasi acel ideal, de ce ne mai facem sperante? Suntem oare o natie de sado-masochisti? Ne place sa ne torturam singuri? Ne mintim ca iubirea e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla si ca nu conteaza cat suferi, fiindca roadele implicarii tale sentimentale candva vor fi satisfacatoare. Ne mintim ca tot raul e spre bine sau ca daca nu ar fi si rau, atunci nu am stii cu adevarat cum e binele. Nu e adevarat. Daca nu ar fi rau, NU AM STII CE E RAUL! Daca nu ar fi bine, NU AM STII CE E BINELE! Daca nu am fi condamnati sa ne indragostim, nu am stii ce e suferinta. Daca... Dar fiindca noi nu putem spune " ipotetic traind" ... incerc sa revin cu picioarele pe pamant. Am stiut intotdeauna ca nu e bine sa am incredere intr-o persoana si totusi am avut. Am stiut intotdeauna ca NU trebuie sa ma mint singura... si totusi am facut-o! Cat de ciudat este atunci cand ajungi sa iti faci mai multe griji pentru aproapele tau decat pentru propria persoana. Cat de straniu poate fi atunci cand te consumi pentru problemele lui, ca apoi sa realizezi ca... pe el nu il intereseaza. Poate ar trebui sa tinem cont si de o vorba: nu incerca sa ajuti pe cineva atata timp cat respectivul NU vrea sa fie ajutat. Te concentrezi pe cel ce iti este aproape pana ajungi sa uiti de tine. Sustii ca il iubesti ... si chiar o faci neconditionat, insa uiti un detaliu: in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine!. Of... Cate se pot ascunde in spatele acestui banal " of"....

Vise

2010-10-30T23:23:00.002+03:00

In ultima vreme, pe langa faptul ca am niste vise macabre, dimineata ma trezesc cu cate-o melodie precum aceasta cu versuri sumbre in cap'sor! Saptamana trecuta, trei zile CONSECUTIV, am visat-o pe COLEGA NOUA! Visam ca sunt imbracata cu hainele ei ( si ea este un fashion disaster) si ca... puteti ghicii partea cea mai proasta?? NU le puteam da jos de pe mine! Si ma straduiam, ma zvarcoleaaam! Si ea imi aparea in jurul capului, razaaaand ! Si eu fugeeeeam, insa in zadaaar! Nu scapam de ea, nu scapam de haine! Ma trezeam, luam o gura de apa, ma duceam sa fumez o tigare, ma intorceam si ce credeti? Inchideam ochii si... poc! Acelasi vis continuat din acelasi punct! Foarte, foarte, dar foooarte urat! Apoi dimineata... m-am trezit (prima oara) cu o melodie de la Vama in cap ( mentionez ca nu o mai ascultasem de cel putin 1 an). Si ati vazut si voi ca atunci cand te trezesti dimineata, prima oara crapi ochii asa si mai motai putin. Timp de 3 minute cat am mai fost eu intre vis (oribil vis) si realitate mi-a cantat toata melodia de mai sus! Cap coada! Apoi, putin panicata, m-am ridicat din pat si mi-am luat-o usor inspre baie ( pe drum imi canta in cap in mod repetat numai: "mai e o clipa pana cand glontul imi va mangaia tampla dreeapta". M-am dat cu putina apa pe fata si mi-am aprins o tigare. Am inceput sa fredonez diverse melodii precum: " I wanna be a billionaire, so fucking bad!", doar-doar sa o uit pe cea a lui Chirila. Si... cand ma opream ca sa iau un fum in cap iar: " Mai e o clipa pana cand glontul imi va mangaia tampla dreapta!". Mda... si cam asa am tinut-o 2-3 zile. Noroc ca in a4a zi s-a schimbat melodia de dimineata ca altfel o luam razna! Am fost atat de incantata la ora 5 a.m. cand m-am trezit cu aceste mirobolante versuri in cap... " Am sa-mi trag un glont in cap! ( glooont in cap) Si-am sa-mi fac o gaaura! Ca sa vaaad lumea priin ea... Intr-o alta aaaaura." Vai... Din fericire, si asta numesc eu happy ending, azi dimineata am reusit sa trec peste visele ce m-au chinuit noptile precedente si sa ma trezesc ceva mai optimista. :D

SCRISOARE CATRE LICEENI DE TUDOR CHIRILA

2010-10-18T00:56:00.001+03:00

Mai are rost sa zic ceva? A zis Tudorica tot! Totusi ... nu inteleg de ce toti fugim de cultura? De ce toti ne aflam intr-o permanenta goana dupa bani, transformandu-i pe acestia in SCOP, cand de fapt, initial, scopul era cu totul altul? De ce ne lasam condusi de altii? De ce ne este teama sa iesim din anonimat, astfel complacandu-ne intr-o adunatura de copii ieftine, cu aceleasi obiceiuri proaste, ghidandu-ne dupa aceleasi idealuri idioate?? De ce atunci cand, in sfarsit, unul isi face curaj sa iasa in fata ceilalti ii dau in cap? De ce suntem atat de dezbinati? De ce ii judecam pe cei din jurul nostru atat de aspru, insa atunci cand vine vorba de noi insine ne aflam neputinciosi? De ce alegem intotdeauna calea cea mai usoara? De ce fugim, resemnandu-ne cu ideea: " eu nu pot sa fac nimic." Poate TU singur nu poti, insa NOI am putea. Totul e sa vrem. Totul e sa ne dorim cu adevarat sa iesim din anonimat. Sa terminam cu conceptiile ce ne-au fost bagate pe gat. Idei ce nu ne apartin, insa am ajuns sa ni le insusim, toate astea involuntar. Hai sa cautam in adancul nostru, si sa ne trezim! Sa iesim din tiparul de " robot". Sa nu ne mai consumam energia plangandu-ne. Trebuie sa ne revoltam, insa nu cu pumnii, ci cu mintea. Sa ne folosim furia intr-un mod mai constructiv. Pot continua... dar sunt convinsa ca ati inteles mesajul si deasemenea cred ca puteti continua, poate chiar dezvolta subiectul cu idei muult mai bune. Toti puteti.

Dimineata mai draguta...

2010-10-04T17:25:00.004+03:00

...nici ca se putea! Dupa cum bine stiti ( din pacate ), de aproximativ 3 saptamani, noi astia mici am inceput scoala. Fericire mare ca invatam dimineata, ca nu ne pierdem toata ziua etc. etc. Prima saptamana - Mai mult decat perfecta. A fost lejera, maxim de lejera. Am reusit chiar sa si ajung de la prima ora ( bine recunosc, cu intarzieri de 30 min, insa conteaza ca am ajuns). A-2-a saptamana... hmm, deja oboseala. Si cum chef nu se prea exista si nici o motivatie prea mare (primele ore in general sunt muzica, desen, italiana cu lectorul acela obositor sau chiar sport), am cam dormit in plus. Asa ca s-au cam strans absente si bineinteles ca nici atentionarile doamnei diriginte nu au intarziat sa apara. Si cum trebuia sa ma scuz cu ceva vineri cand intamplator m-am intalnit cu ea in fata liceului ( nu apucasem sa imi intocmesc o scuza prea buna), i-am spus adevarul ( maaaare greseala). Adica, ca de la un timp NU mai reusesc de nicio culoare sa ma trezesc in asa fel incat sa ajung la prima ora. Pur si simplu imi este imposibil, ajung intotdeauna la 8 ( ora incepand la 7 : 30). Dansa ma intrebat pe un ton usor ironic daca nu cumva pentru asta sunt mamele. Am vrut sa-i raspund pe un ton la fel de arogand ca spre deosebire de altele, mama nu e ceas cu cuc. ( or fi gresit-o aia la fabrica, eu stiu?), noroc ca m-am abtinut! Apoi al2lea instinct a fost sa ii spun adevarul. Dar cum era sa-i zic ca mami cu o zi inainte mi-a facut o intreaga criza de nervi cu trantit de usi, zbierete si mai pe romaneste ( si aici o sa folosesc exact termenii ei, sa nu ziceti ca vorbesc eu porcos, citez) " ISI BAGA PUUULA IN ORA MEA DE TREZIRE si SE PISA PE SCOALA MEA " pentru ca ea nu mai suporta sa ma trezeasca pe mine la 6 ( oricum intarziam la prima ora fiindca eu ca sa fiu gata trebuie sa fiu in picioare undeva la un 5.30). Dupa toate aceste cuvinte mai mult sau mai putin vulgare varsate la nervi s-a auzit " trosk, pok, bum" si verdictul: " MA CULC LA LOC!". Upsy, upsy... In fine, i-am spus ca mama mea este foarte obosita din cauza serviciului si de aceea nu prea reuseste intotdeauna sa ma trezeasca la timp. ( pthiu, am scapat si de asta). Ei, doamna diri nu s-a lasat pagubasa nici de aceasta data asa ca a venit cu o alta geniala idee: " Andreea, dar tu telefonul acela de ce il ai? Nu crezi ca ai putea sa iti pui ceasul sa sune?" Am incercat sa ii explic ca pe telefon am 3 alarme setate ( prima la ora 5.00, a2a la 5.10 si a3a la 5.20) insa rasnita mea de LG ( shine) nu vrea sa ma lase sa imi pun orice melodie din telefon ca sonerie ( alarma), ci doar cateva, maxim 10 pe care le are el din fabrica. Si acelea sunt mai mult cantece de leagan decat melodii de trezire matinala. Atunci isteata mea diriginta a venit cu un plan si mai bun. " Andreea, dar de ce nu te suna cineva sa te trezeasca? Nu ai nicio cunostinta? O colega de clasa ceva care sa se trezeasca.) In prima istanta in cap imi venise ceva de genul: " Daa doamna, pai sa stiti ca toti prietenii mei si toate cunostintele mele se trezesc la 5.00 am si mai ales, toti si toate o fac pentru a imi da mie trezirea). M-am abtinut, din fericire si de data aceasta si i-am explicat ca nu aud telefonul din somn si chiar i-am demonstrat. Am cel putin 30 de apeluri nepreluate in fiecare dimineata de la prietena mea Ana ( si nu, nu e nebuna, insa ea sta in Snagov si invata in Bucale, asa ca pleaca muult mai devreme de acasa). Nu a inghitit-o nici pe asta ... asa ca mai in gluma mai in serios mi-a propus sa ma sune ea dimineata. Eu intrand ( oarecum fastacita) in gluma dansei, am zis : " da,da, ar fi ceva :)))". Apoi brusc si-a tras o figura sobra, plina de autoritate si mi-a spus clar si raspicat: " Da-mi numarul tau, acum!" Deja ma balbaiam, nu stiam daca sa ranjesc sau sa plang. M-am zgarmat dupa telefon, m-am cautat in toate agendele, si colega mea la fel ( doar, doar sa zica " am glumit") pana i-am dat numarul. Mi-a intins o foicica pe care sa il notez si mi-a spus sa ma semnez si sa scriu ora la care vreau sa ma trezeasca. Asa ca am zis asa pe un ton oarecum " sac,sac": " la cinci dimineata, doamna!" ( nu credeam ca o sa zica un simplu " ok"), insa a dat afirmativ din cap si mi-a facut semn sa scriu acolo. Deja ma mascaream in gand si scriind toate cele necesare pe foicica tot repetam " haideti doamna, doar nu o sa va treziti la ora aceea...", insa dansa nu mai zicea nimic. Pe foita am scris 5.30 a.m. A venit weekendul, aproape ca uitasem de discutia avuta cu doamna "dibliginta". Si... intr-un final ma gandeam ca totusi a glumit. Dar... dimineata la ora 5 si 23 mi s-a dat trezirea. Am deschis buimaca ochisorii, am pus mana pe telefon, am apasat butonul magic si pana sa apuc sa zic eu ceva aud: " Buna Andreea, doamna Zinika sunt". Reactia mea a fost ceva gen pauza 10 secunde, timp in care ma tot ciupeam sa vad daca nu cumva visez urat, iar apoi am scos cateva sunete caracteristice unui om adormit. Speram sa ma lase in pace, insa a ridicat putin tonul spunandu-mi: " Andreea, e timpul sa te pregatesti pentru scoala, haidee!". Am reusit sa-i raspund de aceasta data: " Da,da... (:|" Abia asteptam sa inchida, sa aud cuvantul magic " PA" si sa pot sa mai motai cateva clipe. Insa norocul nu a fost de partea mea. " Hai Andreea, te-ai trezit?" Si i-am raspuns pe cel mai sigur ton posibil: " DA". Insa s-a dovedit a fi destul de trecuta prin viata fiindca ma pus sa zic mai multe propozitii pentru a isi da seama ca intradevar sunt treaza. Iar apoi au urmat cele mai scurte 5 minute din toata viata mea. " Andreea, uite te mai las 5 minute." Nu cred ca am apucat sa pun bine telefonul langa cap si sa pun geana pe geana bine ca aud " Vad stele verzi, cum tu nu le vezi? Acolo intre farfuria zburatoare si omuletii verzi. N-am luat-o razna de ce nu ma crezi? ..." ( asa imi suna mie telefonul, Spike- Tango). Oofff Doamne. Nu ma asteptam sa se tina de cuvant, insa nu ma mira chiar atat de rau, in fond, asa clasa, asa diriginta! PS- M-am trezit degeaba! Aveam sportul prima ora si fiind racita cobza m-am gandit ca nu mai are rost ca pe langa uriasa-mi geanta sa mai car si o punga cu echipamentul pentru sportul pe care oricum nu il fac. Si uite asa mi-am luat repejor o pereche de jeansi, adidasi, un tricou si geaca si aia am fost. Ajung la scoala la 7.22 ( record personal) fericita si ma indrept inspre sala de sport ( waw, sunt prima!") . Intre timp ne-am strans aporximativ 10 copii ( din 32) si dupa alte 10 minute asteptate isi face aparitia si profesoara, draguta de ea. Intram in sala ( mai frig decat afara si nu exagerez). Ii explic doamnei profesoare situatia, insa nu a fost tocmai intelegatoare asa ca mi-a pus absenta. Si mie si colegei mele Iuliana care era mai racita ca mine ( gen febra). Am intrebat-o ce dracu' e cu regula asta stupida. Auzi si tu, chiar daca nu faci sportul, chiar daca esti scutit TREBUIE sa vii in echipament si sa stai pe banca. La naiba, oare bancuta aia de la sport NU ma primeste fara trening? Intr-un final am degerat si am hotarat ca mai bine plec si imi iau un ceiuc cald si il beau in clasa la caldurica. Si bine-am facut.

Colega noua - verdict.

2010-09-25T23:58:00.004+03:00

Am promis ca o sa revin cu noutati despre noua mea colega. Ok, iata verdictul: Nu este proasta, este doar... NEBUNA! Dar in cel mai real mod posibil. Adica e o persoana cu tulburari psihice, nu stiu cat de grave, cert e ca e sarita de pe fix. Si nu o spun doar eu, o spune toata clasa si inca 3 sferturi de liceu. Si nu o spunem doar noi elevii, ci o spun si profesorii si chiar si directoarea. In cele 2 sau 3 zile cat a venit la scoala a reusit sa se faca cunoscuta ( intr-un mod negativ, evident) peste tot. Acum intreaba chiar si femeile de servici de ea. A facut numai idiotenii. De exemplu s-a dus la agentul de paza ( bgs) si l-a rugat sa se joace voley cu ea. Categoric, dansul a refuzat-o. Ea i-a zis ca e rau si s-a gandit ca poate prefera baschetul, asa ca i-a venit cu o mingie de baschet. Apoi... s-a dus la ora, la italiana, unde s-a plictisit si a inceput sa tipe la profa ca ea vrea sa iasa afara. Si pana la urma s-a ridicat si a iesit. In alta ora s-a tinut dupa mine si inca 3-4 colege care nu doream sa mergem la italiana cu Repetto si s-a asezat cu noi pe o bancuta. Si... vorbeam noi ce vorbeam intre noi cand ma trezesc ca se ridica Madalina aka Margarina si fuge brusc inspre cealalta parte a liceului. Ne-a socat putin, insa ne-am gandit ca a vazut ceva sau nu stiu... Ne gandeam la orice plauzibil. Dupa 5 minute s-a intors asa ca am intrebat-o: " Mada, de ce ai fugit asa?" Si raspunsul: " Era o pata mare portocalie, curgea dintr-o masina, un lichid asa scarbos." Am ramas toate tablou, nu stiam daca sa radem sau sa ne gandim serios. Nu stiam daca rade de noi sau daca vorbeste serios. Asa ca am repetat intrebarea: " Ok, dar de ce ai fugit?" Si iata raspunsul: " Da ma... era o pata foarte mare, curge dintr-o masina". Asa ca am intrebat a3a oara: " Ok,ok, da-o in colo de pata, eu te intreb DE CE AI FUGIT?" Si raspunsul pe un ton foarte calm, ca si cand nimic nu ar fi iesit din comun: " ah, pai vroiam sa vad daca e cineva in fata." Ooo Doamne! Si aici ne-am convins ca intradevar are o problema cu capul. Si ghiciti ce? Directoarea a spus ca e constienta ca nu e tocmai normala, insa legea nu ii permite sa faca nimic in legatura cu asta, asa ca cel mai bine ar fi sa o evitam. Si va rog frumos, credeti-ma pe cuvant, e absolut imposibil de evitat! Orice i-as spune, oricat as ignora-o, oricat as implora-o, tot langa mine o sa fie, tot vorbind in urechiusele mele se va afla. De exemplu intr-o pauza ii tot ziceam sa ma lase in pace fiindca nu am chef de ea si s-a apucat sa imi povesteasca de prietena ei Jessica. Omg... Nici macar nu sunt sigura ca Jessica e un personaj real sau fictiv. In fine... cam atat nou. Aaaa... am omis partea cea mai interesanta. S-a tinut dupa o colega pana acasa si a intrat peste ea. Hihihi, ce mi-ar place sa intre si peste mine. Muhahahah!

Agasant de politicos.

2010-09-25T23:34:00.005+03:00

Nu stiu ce introducere sa fac asa ca o sa trec direct la subiect. Si voi ca toti oamenii va cumparati haine. Si de unde le cumparati? Din magazine. Ca e Obor sau ca e Mall nu conteaza. Ei bine, voua vi s-a intamplat sa va plimbati linistiti printre diverse magazinase, sa vedeti de la distanta o bluzita ce pare draguta si sa incerci sa te apropii ? Normal, tuturor ni se intampla. Bun deci recapituland, uite bluza, aha pare ok, hai sa o vedem mai bine. Si ne indreptam inspre magazinas, punem un picior inauntru si deja auzim " Buna ziua, bine ati venit pe la noi, cu ce va putem ajuta?" Pfffai mama mea. Mie cand aud " buna ziua, va pu..." mi se zbarleste pielea pe mine. Deja imi vine sa ies si sa fac ceva pe ea de bluza. Adica, nu ar fi mai uman sa ma lase si pe mine sa ma uit inainte? Sau si mai bine, sa astepte sa fie intrebata? Ca m-o duce si pe mine capu' intratat incat daca am o nelamurire in legatura cu un produs s-o rog pe dansa sa ma lumineze. Si stateam si ma gandeam eu asa... Ma dar daca intru intr-un magazin si aud " buna ziua bla bla bla cu ce va pot ajuta?" ii raspund foarte serioasa: " pai as dori si eu 3 perechi de blugi, unii marimea 27, altii marimea 28 si ceilalti tot 27, albastri sa fie si... 2 tricouri unu roz si unu galben, cel galben sa fie cu anchior, iar cel roz sa fie mai lungut. Aaaa si era sa uit, m-ati putea ajuta si cu un sacou negru abanos, cambrat si cu nasturi argintii? Oare mi-ar spune " bineinteles, o secunda" si ar pocni din degete si le-ar scoate de sub tejghea? Sau ar ridica o spranceana si m-ar indruma sa ma uit prin magazin? Mie a2a varianta imi pare mai plauzibila. In fine. Cele mai agasante vanzatoare mi se par cele de la Meli Melo. Ma simt hartuita cand intru acolo. Cel mai mare cosmar posibil ever in viata mea e sa imi placa ceva si sa fiu nevoita sa intru acolo. De fiecare data cand pasesc inauntru sunt asaltata. De fapt nici nu apuc sa intru, nici macar sa fac un pas intreg in incinta magazinului. De la aproximativ 5 metri de magazin don'soarele ma ginesc si se uita insistent pana cand imi fac aparitia in dreptul usii unde cu un zambet fortat mi se da un Buna Ziua extraordinar de formal ca mai apoi sa-mi bage un cosulet pe gat in care sa imi pun produsele pe care le doresc. De cele mai multe ori imi vine sa tip: " Ei ho femeie ca nu mi-am propus sa cumpar juma' de magazin si... niste cercei cred ca sunt capabila sa ii tin in mana circa un metru pana ajung la casa pentru a-i achita". Si cel mai rau ma enerveaza cand pun mana pe ceva ( un cercel de exemplu) si nici nu apuc sa imi dau seama daca intradevar imi place sau nu ca ma trezesc cu binevoitoarea langa mine cu bratara si inelu' din acelasi set --> " ati dori sa le probati si pe acestea? ooo dar chiar va stau bine" . Mda... Poate eu vroiam DOAR cerceii sau poate nici macar pe ei nu ii doream. Poate vroiam sa vad mai intai cat costa sau daca imi stau bine, sau ce fel de inchizatoare au. Dar nu, trebuie sa vina ea top top repede pe capul meu sa ma abureasca acolo. Intru in magazin in ideea de a-mi cumpara cercei si plec cu o bratara si un inel. Buna combinatie, nu? :)))) Bine, stiu ca asa sunt "instruite" si pentru asta sunt platite, dar tot mi se pare exagerat.

Upsy, upsy.

2010-09-17T18:50:00.004+03:00

Veste proasta. Sunt obosita. Si acum urmeaza intrebarea: " asa si?" sau un raspuns sec gen " pai odihneste-te". Mdeah... A inceput scoala, trezit de dimineata ( 5), stat la 6-7 ore, hoinarit pe afara cateva ore gen relax, ajuns acasa, mancat, spalat, tv, dormit. Cam la asta se rezuma programul meu din ultimele zile si deja sunt cam obosita. Sa vezi distractie cand or incepe profesorii sa predea si sa dea teme. Meeama. Si unde vroiam sa ajung cu asta? Pff... v-am spus ca deja am inceput sa obosesc. Aaaa, da! Nu prea mai am timp sa scriu pe aici si... decat sa scriu cum am cam facut in ultima vreme, doar asa ca sa fie, aberatii, scris mult si prost pe o tema nedefinita si de cele mai multe ori nesemnificativa ( vezi "colega noua") mai bine tac. Adica... nu vreau sa va plictisesc. V-am pupat. :* Ps- o sa vin cu noutati despre colega noua. =)))

Colega noua...

2010-09-13T22:10:00.003+03:00

Nuuu, Deea nu fi rautacioasa! Te rog, de data asta abtine-te, nu fi rea! Nu,nu,nu! Ok... nu pot. La naiba, o sa fiu rea. (Bine, eu nu ma consider rea, ci doar mandra posesoare a unei sinceritati devastatoare.) Sa incepem. Azi a fost prima zi de scoala. Dupa o jumatate de ora de somn profund m-am trezit, pe fuga m-am pregatit si intr-un final am ajuns. Imi era rau. Stiti ce? Nu asta e esentialul. Am vorbit destul despre mine in ultima vreme, sa-i mai barfim si pe altii. Am o colega noua, adica avem o colega noua. Si... ma voi abtine de la comentarii legate de aspectul ei fizic sau gusturile sale in materie de "fashion". ( nu de alta, da' nu poti sa te caci in gustu' omului...sau poti? ok pot, dar ar fi cam urat.) Ei bine, eu pana astazi traiam cu impresia ca noii colegi se impart in doua mari categori si anume: cei timizi, pe treaba lor ce se integreaza mai greu sau deloc in colectiv si cei pupincuristi care se plimba din grup'sor in grup'sor pana cineva " ii adopta". Astazi, spre surprinderea mea ( si a celorlalti), am intalnit un al3lea tip de colega noua. Indrazneata! Exagerat de indrazneata! Ok... si eu am fost noua, dar am stat putin in banca mea, am raspuns politicos la intrebarile adresate si de dragul conversatiei am mai pus si eu pe ici colo o intrebarica intrebatoare, dar nu am agasat pe nimeni! Dar... colega mea noua... este cu totul altfel. :)) Nu imi prea gasesc cuvintele prin care i-as putea descrie comportamentul total suspect de astazi ( sper sa fi fost doar emotionata), dar o sa va dau cateva exemple. Am intrat in ora cu diriguta, ne-a explicat dansa cum sta treaba anul acesta, ne-a prezentat coleguta noua, totul bine. Am iesit afara si ne-am postat pe bancutele din curtea liceului ( eu si cateva colege), cand de o data ne pomenim cu cea noua. Nici o problema, suntem sociabile ( mai putin eu), nu avem nimic cu nimeni. Problema a fost ca... noi vorbeam despre un subiect ( nu imi amintesc exact care) si am fost brusc intrerupte de catre Madalina ( asa o cheama cred) care a tinut neaparat sa ne povesteasca ca ea a fost pe Valea Prahovei si a mancat niste mere delicioase culese din niste copaci mirobolanti. Nu ca as fi avut ceva cu saraca don'soara, dar moment mai ... sa nu zic cum ... nu cred ca si-ar fi putut gasi pentru a se baga in discutie cu acea " megainteresanta" povestioara. Adica, hello fatoooo! Tu chiar crezi ca ma interesa pe mine ca ai mancat tu un mar genial de gustos pe Valea Prahovei atat de mult incat sa admit ca am fost intrerupta din mijlocul unei conversatii destul de captivante? Mdeah... Apoi ne chinuiam sa deschidem o sticluta de Lipton ( greu,greu) si cum nu reusea nici una ne gandeam sa mergem la un tip ce e afla pe banca vecina sa il rugam sa ne ajute ( nu de alta, dar banuiam ca e putin mai fortos decat noi). Sticla era la ea, i-am zis sa-l roage pe don'sor sa ne ajute. In prima instanta a evitat asa ca am pus mana pe sticla si am dat sa o iau eu pentru a ma duce personal. Dar probabil s-a gandit ca ar da bine sa arate ca are tupeu sau ma rog... nu prea stiu ce a vrut ea sa demonstreze, dar m-am trezit luptandu-ma cu ea pe sticla. :| La naiba fatooooo! Ce-s gesturile astea!? Sa nu mai zic ca s-a prezentat drept " margarina". Sa nu mai spun ca atunci cand a fost intrebata " si draga Mada, in ce parte a Italiei ai stat ( sau unde dracu' o fi fost ea plecata) si-a dat ochii peste cap si a raspuns foarte " tru": " Aa...pai sa vezi, nu stiu!" Problema nu a fost ca nu stia, ci ca a zis-o cu zambetul pe buze dandu-ne impresia ca este mandra in nestiinta ei. Si ca sa nu o mai lungesc, sper ca aceasta prima zi sa fi fost doar un rateu pentru Mada aka Marga sau cum si-o mai spune ea si sa se fi datorat emotiilor. Spre binele ei. :)))) PS- nu e amenintare, dar nu o sa fie prea bine privita daca o tine tot asa.

Incepe scoala!

2010-09-07T21:24:00.003+03:00

Off... si uite asa s-a dus si vacanta de vara. Dar hai sa privim partile bune. Ne putem revedea colegii ( chiar daca nu recunoastem, ne-a fost dor chiar si de ci mai nesuferiti), plictiseala e inlocuita de stresul cotidian ( macar nu mai e totul asa monoton), putem aloca o ora de chiul pentru a merge la o cafeluta cu colegele si lista poate continua. Eu una sunt destul de incantata. Adica, pana acum 3-4 zile eram total deziluzionata, insa am aflat o veste buna, da' foarte buna! Invat dimineata! Yeeeeyy! Da, stiu, e si o parte naspa aici. Adica, anii trecuti cand invatam dupa masa ma trezeam cu chiu cu vai undeva in jur de 12-13 p.m. ( sunt o fana inraita a somnului, in special al celui de dimineata, e genial... pana in punctul in care suna bezmetic ceasul sau urla mama, tot bezmetic) ca sa ajung pe la un 14-15 p.m la scoala ( prima ora fiind la 12.30), iar anul acesta ma bucur pentru ca o sa fiu nevoita sa ma trezesc la 6 dimineata. Destul de ironic, nu? Ei bine, mie chiar imi convine ideea. Adica... o sa ma trezesc pe la 6 ( greu, dar nu imposibil), o sa merg cu ochii inchisi si cu perna in brate pana la baie, unde o sa sar direct in dus ( altfel nu ma pot trezi). Ies de acolo un pic mai fresh, termin toate cele. Ma indrept inspre bucatarie, imi fac cafeaua ( in timpul asta poate si mananc ceva) , la cafea ma delectez cu o tigare, maxim doua. Apoi realizand ca deja sunt in intarziere ma voi napusti asupra sifonierului, unde o sa iau primele 3 toale ce-mi v-or pica in mana. ( si uite asa scap de o grija: cu ce ma imbrac azi?) In goana inspre usa o sa-mi arunc toate cele in geanta ( cheie, telefon, mp3, gloss, un caiet, 2 pixuri, un marker, servetele, 2 sandwishuri, perie--> stiu ca nu am nevoie de ea, insa imi va pica in mana etc.) De cele mai multe ori nu o sa mai stau sa ma fardez ( din fericire pentru tenul meu), podoaba capilara nu-mi va mai fi chinuita de placa ( pentru ca nu o sa mai am timp), fiind "aranjat" cu ajutorul unui coculet neglijent in varful cap'sorului. Ei? Vedeti cate parti bune? Pe la 8 o sa ajung la liceu. O sa ma cert cu tanti Doina sa ma lase sa intru. Ea nu o sa ma lase. O sa am timp sa-mi beau a2a cafeluta pe bancuta din fata scolii. O sa intru in scoala, o sa urc 3 sferturi adormita cele 2 etaje si in final o sa ajung la destinatie: clasa mea. Urmatoarele 3-4 ore: ZzZzZzZzZzZzZzZz... Pe la a5a ora o sa ma dezmeticesc si o sa-mi dau seama ca mai am putin si plec acasa. O sa-mi revina zambetul pe buze. O sa inceapa caterinca cu colegii. O sa termin orele. O sa o mai lalai putin prin curtea scolii ( nu de alta, dar stau departe si o sa-mi fie lene sa plec) in compania colegilor mei de generatie, acei ghinionisti care sunt obligati sa invete dupa masa. O sa studiez putin bobocii ( exact, acele personaje venite in cautarea aventurii). Le voi vedea fetele entuziasmate de la inceputul anului, iar apoi le voi citi dezamagirea din ochi la sfarsitul anului scolar. Oare ar trebui sa ii avertizez de la inceput? Mmmmno... Asa ziceam si eu. :D Si cam atat despre scoala ca deja ma dor ochii de cat am stat la PC.

Despre iarba

2010-09-07T15:05:00.001+03:00

E criminal omusoru' asta! :)))

Interbari imbecile.

2010-08-20T00:27:00.004+03:00

Nu ca intrebarile mele de zi cu zi ar fi cu mult mai inteligibile, adica am si eu d'alea gen "te-ai tuns?", sau " dormi?" ( la 7 dim). Si evident mi se raspunde pe masura: " Nu, mi-a crescut parul", respectiv " Nu, crosetam un pulover".

Dar de aici la intrebarile ce mi-au fost adresate cat am fost in " concediu" pe litoral e cale lunga, credeti-ma!

O sa dau doar un exemplu, doua fiindca sunt destul de obosita si iar am inceput lupta cu o raceala binevoitoare.

Deci... Prima oara eram la masa cu parintii unei prietene, prietenii de-ai parintilor prietenei mele, soferul prieteniilor parintiilor prietenei mele, sora prietenei mele si evident, prietena mea.

Bun... A venit o tanti zambitoare sa ne ia comanda.

Repet: buuun.

Ne-a adus tot ce vroia muschiuletu' nostru.

Dupa ceva timp ( in care cred ca fumasem peste 2 tigari) vine sa schimbe scrumiera.

Se apleaca, schimba si da cu ochii de mine, eu fiind cu tigarea abia scoasa din bot, pregatindu-ma sa dau afara fumu'.

Si urmeaza intrebarea: " Tu fumezi?".

Ei... eu cum ar fi trebuit sa-i raspund la intrebarea asta?

" Nu draga chelnerita, nu fumez. Tin tigarea asta asa de fite si din cand in cand o mai duc si la gura, mai si trag din ea, nu de alta da mi se pare cool sa scot aburi gri. "

Mda...

A2a intrebare stupida care mi-a fost adresata.

Cumparasem ceva suveniruri pentru acasa ( scoici, stelute de mare etc.) si ma indreptam inspre restaurantul hotelului unde eram cazata.

Intru, mananc si ies.

La iesire era o tipa care bifa pe un bon cate mese mai ai, cate nu mai ai. Intelegeti voi singurei.

Trec de ea, o salut si eu si prietena mea respectuos " La revedere" aka " Sarumana".

Facem 3-4 pasi si... fatala: " Ooo, v-ati luat suveniruri de la mare?"

Ei cum ar fi fost sa ii raspund pe un ton calm si sincer: " Nu... le-am adus din Bucuresti, ne-am gandit ca le-ar sta mai bine pe litoral".

Pfff...

Cam atat pentru seara aceasta. Daca cineva mai stie vreo stupizenie de intrebare va rog frumos comm.

:))

Mr. Levy - Si cand plang eu rad

2010-08-06T23:12:00.001+03:00

O ador :X

Putin peste doi ani.

2010-08-06T02:50:00.004+03:00

Totul s-a nascut prin prisma unui joculet pueril.

Ar fi terbuit sa fie doar un amestec avand ca ingrediente principale putintica ratiune si putintel mai multa chimie.

Ar fi trebuit...

Intre timp ingredientele s-au metamorfozat, s-au divizat apoi s-au amestecat.

Momentul zero a fost depasit de secunde ce mai apoi s-au transformat in minute, ele la randul lor au fost transformate in ore, in zile, in saptamani, in luni si in cele din urma: in ani.

Imi amintesc de zilele in care incercam din rasputeri sa uit.

Dar abia acum realizez ca cu cat incercam mai mult sa te alung, cu atat te apropiai mai mult.

M-am trezit de nenumarate ori crezand ca sunt singura, alunecand tot mai mult inspre gauri negre.

Am stat nopti intregi treaza, cu obrajii umezi holbandu-ma intr-un punct fix.

Incercam, incercam din rasputeri sa te uit, sa ne uit.

Zile la rand m-am invinuit spunandu-mi ca nu trebuia sa-mi deschid sufletul in fata cuiva, ca nu trebuia sa am incredere decat in propria persoana.

Dar asta insemna ca tocmai propria persoana ma tradase, fiindca era singura ce-mi stia toate secretele, iar acum o mare parte ii erau impartasite lui.

Au urmat alte nopti nedormite, stand in bezna, doar eu, un pachet de tigari si un chibrit.

Cautam sa ma regasesc, dar in acelasi timp cautam o portita pentru a fugii de mine insami.

Apoi , ca printr-o vraja totul redevenea la normal. Eram noi, de data asta impreuna.

Auzeam aceleasi minciuni, aceleasi promisiuni frumoase ce au reusit sa imi alimenteze zambetul pana in ziua de azi.

Inca le aud chiar fara a fi rostite de cineva. Au ramas acolo, undeva in mine.

M-am chinuit mult, foarte mult sa uit de tine, de noi.

Si... de fiecare data cand eram aproape de reusita, reapareai in cel mai subit mod!

Apoi am inteles, nu o sa te uit, nu o sa ne uit. Nici nu trebuie!

O particica din tine o sa fie intotdeauna gazduita in inima mea.

Clipele de neuitat alcatuiesc poate cea mai mare comoara pe care o detin la ora actuala.

Concluzia?

Teama, asteptare, dor, dorinta, durere, nervi, dragoste...
A MERITAT!

Avem o tara frumoasa....

2010-08-04T00:26:00.007+03:00

Pacat ca e locuita!

Da, stiu, a devenit un cliseu deja. Dar chiar asa e.

Am fost zilele trecute intr-o scurta excursie la munte. Sunt peisaje ataaat de frumoase.

Avem un relief atat de bogat.

Cineva ne-a dat un dar, iar noi nu stim ce sa facem cu el.

Trist.

Am fost tradati tocmai de cei din neam cu noi.

Si mai trist.

De-a lungul timpului ati fost luati peste picior cu minciuni care mai de care mai frumoase.

Desi multi s-au orientat spre alte tari, mai era o speranta.

Insa noi, cei din generatia noua nu mai avem dreptul de a visa. Sau cel putin niciun vis care ar putea fi adus in plan real nu poate fi legat de Romania.

Oare chiar nu putem face nimic? Oare chiar va place sa va complaceti in situatia asta. Va vedeti copiii cum pleaca de langa voi, din propria lor tara si totusi nu faceti nimic.

Au vandut tot. Au dat tot aproape pe moca.

Macar putinul care a ramas sa-l pastram intact.

In fine...revenind la povestea cu peisajele tarii noaste. Sunt atatea loc'soare fascinante, demne de vizitat.

Si totusi multi aleg excursii in alte tari. Nu zic ca e ceva rau, din contra, e f. bine. Dar eu totusi cred ca inainte de a ne face bagajelu' si a pleca in Emirate sau mai stiu eu unde ar trebui sa ne bucuram de toata simplitatea peisajelor noastre. Si ar trebui sa ne concentram pe mentinerea ei.

De ce sa mergem la altii cand putem sta acasa simtindu-ne foarte bine.

De ce nu investeste nimeni in propria tara?

Avem atatea " statiuni " ( am pus ghilimele pentru ca nu prea se mai pot numi asa, avand in vedere starea lor actuala) balneoclimaterice. Atatea panorame mirifice. Atatea resurse naturale.

Suntem o tarisoara mica, dar plina de resurse. De toate felurile.

De ce sa nu profitam ? In fine... Pentru inceput ar fi mai mult decat ok daca macar tinereii care merg la un gratarel, un mititel si o berica in padure dupa ce isi umfla matu', se distreaza si se recreeaza ar si strange in urma lor.

Adica, cred ca tine de respect. De ce sa nu se bucure si altii in urma ta? Chiar esti atat de egoist sau doar mult prea comod?

E chiar atat de greu ca dupa ce stati 3-4 ore intr-un loc, va bucurati de aerul proaspat, iarba verde si peisajul minunat sa si curatati in urma voastra? Am fost in ceva locuri din tara. De cele mai multe ori am ramas uimita de frumusetile ce ma inconjurau.

Asta pana dadeam cu ochii de pungi, conserve goale, materiale textile etc. aruncate peste tot.

Acum 2-3 zile cand ma intorceam de la munte am stationat putin langa un lac, un mic popas.

Era destul de frumos. Padure in spate si un lac imeeens.

Asta pana te impiedicai de o sticla goala de bere, sau dadeai cu ochii de uleiul din apa.

Mda... Trecand peste toate astea am sa atasez si cateva poze din mica mea excursie.

La metrou...

2010-08-02T23:45:00.004+03:00

Avand in vedere ca sunt cam minora, nu posed nici un fel de cutiuta pe 4 roti.

Si cum stau la periferie, sau mai bine zis putin inafara Bucurestiului si nici nu suport sa stationez in casa prea mult... ma deplasez cu mijlocele in comun, indeosebi cu metroul. Dupa parerea mea e cel mai ok mijloc de transport. Vine des ( cu mici exceptii), nu e exagerat de aglomerat, daca langa tine se aseaza un specimen sau o specimeana ce degaja mirosuri imbietoare te poti deplasa fara nici o problema in partea cealalta a metroului ( fiind destul de lung), e racoare, ajungi relativ repede la destinatie.

Pe scurt: e mult mai ok decat autobuzele, tramvaiele etc.

De ceva vreme la metrourile noi cred ca ati observat si voi ca trebuie sa apesi pe un butonas pentru a se deschide usa.

Si... butonasu' ala daca este apasat inainte de a capata culoarea verde, este apasat degeaba. Pentru ca NU deschide nimic.

Pana aici nimic anormal.

Dar... se pare ca inca exista oameni care nu au inteles "jmecheria" asta.

Asa se face ca de multe ori am vazut oameni apasand ca disperatii.

Dar intotdeauna mi-am zis " o sa inteleaga ei" .

Pana azi.... cand chiar m-am enervat.

Eram vreo 3 ,4 persoane maxim.

Ridic ochii din carticica, observ ca ne apropiem de statie, o inchid si o bag tacticos in gentuta.

Ma ridic, imi indrept fustita si inaintez inspre usa cea mai apropiata de scari.

Buuun... Metroul se opreste. Eu in fata usii si o tanti aranjata si blondina in spatele meu.

Trec cateva secunde ( timp in care beculetul verde de la buton nu se aprinsese) si ma trezesc cu acea doamna care la prima vedere parea sa aiba un iq destul de ridicat impingandu-ma si spunandu-mi pe un ton grav " lasa-ma pe mine".

Ma dau un pas la o parte si o vad cum incepe sa apese in disperare pe buton.

Am ramas vreme de 2-3 secunde masca. Chiar nu stiam ce sa fac, daca sa zic ceva si ce anume.

Sa o las in continuare in nestiinta sau sa ii explic calm ca trebuie sa se faca verde pentru a se deschide? Sa ii amintesc ca suntem la capat si metroul nu pleaca nicaieri pana nu coboara toata lumea si urca alti pasageri ( iar asta dureaza cel putin 5 minute) ??

Usile se deschid intr-un final, iar dansa imi arunca o privire de genul: " vezi fraiero? ".

Am preferat sa ii raspund cu un zambet inocent si sa o las sa-si continue drumul fara a ii explica complicatul proces de a deschide usile metrourilor.

De ce? Pentru ca ce-i drept... a fost destul de haioasa in lupta sa cu cele 2 usi. Poate le va fura un zambet si altor calatori pe viitor. Sau poate altii nu or sa fie la fel de calmi ca mine.

Cine stie?

:-??

Vreau.

2010-07-23T02:17:00.004+03:00

Ok... am o problema.

Ceva ma macina pe interior. Nu stiu exact ce sau de ce. Stiu doar ca simt ceva.

Nu stiu ce si de unde a aparut.

Stiu ca imi e teama, dar nu stiu de ce sau de cine.

Stiu ca am o stare de cacat.

In general cand am o problema caut mai intai cauza si abia apoi ma uit la efecte pentru a o putea rezolva.

Ei bine, de data asta e diferit. Nu gasesc nici o cauza. Si cand gasesc o neg cu toata fiinta.

De ce? Hihi , ce buna intrebare.

De ceva timp tot port monologuri. Da, discut tot mai des cu eul meu interior.

( da, sunt cam razna)

Inainte cand aveam o stare de genul ma inecam in alcool, ma sufocam cu fumul scos de plantuta lu' Jah...

Si acum? Acum vreau sa cred ca sunt mult mai puternica.

Vreau sa imi demonstrez ca pot trece peste si asa singura fara a ma ascunde prin intermediul unor chestiute precum cele enumerate mai sus... Vreau.

Totul se invarte in jurul acestui banal verb " a vrea".

Vreau... dar oare pot?

Si cica: " daca vrei poti".

Pai... oare vreau indeajuns de mult? Si cica: daca nu vrei indeajuns de mult inseamna ca nu e o cauza buna.

Pai... cum imi dau seama daca e buna sau nu cauza?

Si cica: cauta in adancul tau si ve-i gasi raspunsul mult asteptat.

Waw! Ei asta da.

Si acum ajung inapoi " vreau sa gasesc un raspuns". Hihi... si intervine si un alt verb ( ce-i drept se situeaza pe plan secundar) : " trebuie" Trebuie sa fac ceva!

Uh... si acum intervine jumatatea cealalta de " eu interior" spunand: PAI FA DRACU MAI REPEDE CA EU NU MAI POT!

Si cealalta jumatate zice: PAI AS FACE, dar ce?

Si apoi intervin si eu : Calmati-va, calmati-va... o sa gasesc eu ceva.

Si apoi aud cum urla ambii: " Asta spui de cand te cunooooaastem!"

Si apoi cad pe ganduri, de cele mai multe ori ma trezesc brusc cu ochii injectati si umezi. Stiu ca lacrimile ard de nerabdare sa-mi umezeasca obrajii, insa ma opun! Vreau sa le tin prizoniere inca. Vreau sa le folosesc pentru o cauza cu adevarat nobila... Adica... macar sa stiu dracu' de ce imi pis ochii.

Si apoi ma gandesc ca toate astea se datoreaza profundei stari de plictiseala ce ma cuprinde.

Dar incep sa ma gandesc: oare de ce sau de cine sunt atat de plictisita?

Si vine un raspuns nu prea satisfacator: " de tine insuti".

AhhhhH! Nu, asta nu vreau sa cred! Nu pot sa cred ca fetita aia cu un temperament coleric s-a transformat intr-o melancolica convinsa.

Nuuu... nu vreau sa cred ca fetita mereu pusa pe sotii a disparut.

O sa imi lipseasca ataat de muuult...

Offf...

Dar poate nu a disparut. Poate e doar un alt joculet de-al ei si sta pitita pe undeva printr-un coltisor al propriei mele persoane.

Poate vroia doar sa-mi arate cata nevoie am de ea, inainte sa ma plictisesc.

Poate....

Inca o stea...

2010-07-15T16:50:00.002+03:00

Cred ca orice comentariu' ar fi de prisos.

Tot ce vroiam sa zic este ca desi nu am fost o fana inraita a ei chiar imi pare rau.

A fost una dintre adevaratele valori ale Romaniei si aviz amatorilor ce vin cu texte de genul " a murit in anonimat saraca".

Nu! Chiar nu! Anonima nu a fost. Intradevar, nu a fost la fel de promovata precum "starurile" ce ne "incanta" privirea in zilele noastre pe micile ecrane, dar asta nu pentru ca nu ar fi putut, ci pentru ca asa a ales ea.

Era talentata si nici la capitolul aspect fizic nu statea rau deloc, dar vina este a noastra. Datorita noua se promoveaza numai pitipoance.

Si nici unul dintre noi nu este in masura sa o judece. Nu avem de unde sa stim ce nemultumiri zaceau ascunse in sufletul ei.

Pacat... Pacat ca " tu nu ai avut curaj" !

Ce s-a intamplat...

2010-07-14T01:41:00.008+03:00

De nu ma mai vrei?

Ahhh.... nu,nu,nu! Am gresit discursu'.

Sa reluam. Deci si prin urmare, ce dracu' se intampla cu noi?

Ce-i cu ploile astea? Dupa ce ca am avut parte de o iarna cu prelungiri si de o primavara iernatica, vara e toamna?

Ce naiba e cu glumita asta?

Ma intreb, oare cum o sa fie toamna? Stai, nu-mi spune: de la patruj' de grade in sus?

Banuiam eu. Inteleg ca e criza si in felul asta trei sferturi de populatie poate face economie, in special cei cu apometre, da' da-o naibii de treaba ca mergea si-o baita in Dambovita!

Chiar m-am saturat.

La inceputul verii ma plangeam de caldura infernala ce ne napadise si cand reusisem sa pun la punct planul " transforma-ti casa in iglu" trosc, poc, buuuum, s-a luminat ceru' si direct leoarca.

Hmm... m-am bucurat,dar asta doar la inceput. Acum ma gandesc cum sa imi transform casa in arca.

Avea dreptate tata, cea mai buna investitie ar fi fost o barca!

Dar, stii cum e, niciodata nu-i prea tarziu.

Ma duc sa navighez putin pe google ( nu de alta, da prin mocirla de afara nu mai are farmec) si sa ma interesez in legatura cu barcile. Cu motor? Fara?

Grea decizie...

No name...

2010-07-03T02:59:00.002+03:00

Nu prea am mai scris nimic interesant ( sau ma rog, nimic interesant din punctul meu de vedere) si asta nu pentru ca nu as fi avut timp, am timp liber berechet, dar spre rusinea mea trebuie sa recunosc ca mi-a fost lene. Ce... lene e putin spus! Si totusi am avut ceva idei de postari. Din pacate, ulterior le-am uitat.

In fine...detalii, detalii. O sa trec la subiect, sau mai bine zis la subiectE.

In ultima vreme am realizat muuulte chestii.

In primu' rand... iubesc. Si nu doar asa simbolic, ci din toata inima. Si ca o mica paranteza, puteti rasufla linistiti, e un el.

Si... "el-ul" asta ocupa un loc important in dulcea-mi vietisoara de mult timp. Bine, acum nu sunt sigura cat de mult inseamna mult timp, dar 2 ani si ceva e o suma interesanta, zic eu.

Dar... in astia doi anisori, nu neaparat ca nu mi-am dat seama ca sunt atrasa intr-un mod special de persoana de langa mine, ci pur si simplu am negat asta din rasputeri.

Nu am vrut sa accept ca eu chiar sunt indragostita. Imi era teama... de fiecare data cand doar ma pregateam sa ma gandesc ca intre noi e ceva mai mult decat o joaca puerila, ma inspaimantam!

De ce? De fraiera... In ultima vreme am tot pus ratiunea ( care nu prea e rationala in cazul meu) in fata sentimentelor si am clacat intr-un fel sau altul. Dar in fine... ca sa nu o mai lungim acu' e bine, cred ca tocmai am reusit sa trec peste temerile mele si o sa incerc sa ma las purtata pe aripile sentimentelor. Sper doar ca pe parcursul zborului sa nu raman fara combustibil.

Nu, nu, nu! Imi dau doua palme. Am zis : fara PESIMISME!

Asa gata... mi-am revenit.

Si in cazul in care citeste si "el-ul" postul asta... TE IUBESC bai afurisitule!

Acum sa trecem la " in al doilea rand".

Hihi... am tot deschis Tv-u... Impozite marite, TVA-uri marite, salarii si pensii scazute. Interesanta solutie " anti-criza" ce pot sa spun... Nu sunt eu vreo economista, nici pe departe, dar nici ciunga in par nu am. Imi dau si eu seama cu putina minte cu care am fost inzestrata ca asta e o stupizenie si ca nu o sa tina mai mult de cateva luni. Si atunci ce-o sa mai faca? O sa mai scada cu ceva procente salariile oamenilor? O sa mai creasca putin TVA-ul? Pana cand? Pana unde?

Stiu ca e si vorba aia: " daca prostia ar durea...". Ei bine... asta ar fi o chestie minora, imaginati-va cum ar fi ca NESIMTIREA sa le provoace o crunta durere. Ei?

Adica... pe mine ma depaseste chestia asta.

Bun... esti la putere. Bravo tati! Fura, fuuura ma cat poti! Da' mai da prietene si la aia din juru' tau. Nu zic sa le dai cat ai tu, nici macar pe jumatate, dar lasa-i ma si pe ei sa respire.

Nu stiu cum poate fi o persoana atat de... inumana! Chiar ma depaseste cu mult.

Suntem facuti din iubire... Bai, si de unde atata ura?

Ce i-au facut astia micii barosanului aluia din varful piramidei?

In fine, nu e treaba mea, nu ma bag ( nici daca as vrea nu prea as avea cum).

Oricum, incep sa ma obisnuiesc cu ideea si cu stilul de viata de pe scumpele noastre meleaguri.

Nu ma mai enervez cand il aud pe al' de Base ca urla la o cucoana profesoara care moare de foame ca ia luat viitura tot ce agonisise ea toata vietisoara ei si acum sta pe strazi cu doi copii. Adica ce naiba, e vina ei, de ce nu si-a facut asigurare la casa? Femeia aia trebuia sa nu mai manance doua luni, dar sa-si faca asigurare!

Nu ma mai atac cand il vad pe al' de Vulcanescu ca afirma dracovenii precum: Merita sa traiesti in tara asta! Dar in schimb vin cu o intrebare... Pentru cine merita? Inteleg, patriotism, patriotism da' pana unde prietene? Cat de patriot sa fi sa te complaci in situatia in care matu' iti urla de foame,copiii iti stau in mocirla si tu sa stai cumintel... sa dai dovada de solidaritate, cum ar spune un inteligent.

Incerc doar sa vad partea comica... sau ma rog... sadico-comica!

Hehe! Ce mai pot spune?

Romaniaaaaa, te iubesc!

PS- Nu prea am fost atenta la ce am scris mai sus... E o ora destul de matinala ( 3.18 a.m.) si privirea imi e cam tremuranda, mintea pe "stand by", dar chiar simteam nevoia sa scriu ceva.

Asaltata de...

2010-06-30T02:47:00.005+03:00

...MUSTE!

Exact...acele mici creeaturi, acele insecte cu un aparat bucal adaptat suptului. Adica...niste ...surate de-ale fetitelor de Matasari ( asta ca sa nu vorbesc urat ).

De cand ma stiu nu am vazut atatea muste ma. Intra 4-5... se plimba putin, te ametesc mult, le prizi, le omori... in sfarsit te asezi linistit pe canapea, pui mana pe o carticica, incepi sa te lasi purtat pe aripile lecturii si ce crezi?

"Bzzzzzzzzzzzzz"

Incerci sa o ignori... si ea continua: "Bzzzzzzzzzzzzzz"...

Inca nu o bagi in seama... te minti singurel ca nu te deranjeaza si isi cheama intariri... Ei bine...acum auzi "Bzzzzzzzzz" la o intensitate muuult mai mare.

Cu ultimul strop de optimism care ti-a mai ramas iti zici " o sa plece ele... mai bazaie putin si se aseaza".

Si...intradevar pleaca dar ( exista si un "dar") apar alte 10 muste!

Deja te enervezi...

Si...cand crezi ca ai scapat te trezesti cu una pe tine. Mda... si uite asa scoti tot arsenalul... Intr-o mana cu un tub de Raid ( muste si tantari), in cealalta cu un ziar sau plici ( aici depinde de strategia pe care vrei sa o adopti) pornesti la vanatoare.

Si...cand crezi ca le-ai prins pe toate si te asezi ... iar " bzzzzzzzzzzz".

Si tipi la ea: " Bzzzz sa-i zici mamei tale!"

Si politicoasa din fire, don'soara musca iti raspunde pe un ton raspicat:" Bzzzzzzzzzz".

Si... iar te ridici... iar le vanezi pe nemernice... iar te asezi... iar porti aceeasi discutie mai mult decat inteligenta cu o inaripata scarboasa... si povestea asta poate continua destul de mult, credeti-ma pe cuvant. Adica... pana te plictisesti si te duci suparat in camera ta... unde dai de un soi de vampirei in miniatura si infometati pe deasupra!

LA NAIBA! Nu mai poti avea o clipa de liniste in propria ta casa!?

Si mult asteptatul raspuns: " bzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz".

Mdaa... chiar in momentul asta ma bazaie un grasan insetat de sange!

Brb putin.

...

Back... L-am facut pe fraier, haha!

Da , da, stiu... sunt o ucigasa cu sange rece!

Asa si? Oricum daca se hraneau cu sangele meu o dadeau in laringita sau alte boli de genul... asa ca le-am facut un serviciu.

Acum va las... ma duc sa-mi ocup pozitia in transee... nu de alta dar tocmai mi-am amintit ca am uitat geamul deschis la sufragerie, deci e clar ca a sosit tura de noapte a inamicilor.

PS- nu sunt chiar atat de nebuna, stiu ca sunt in mare parte destul de inofensive aceste musculite domestice si acei tantarei infometati, insa parca nu prea imi surade ideea de a se plimba pe sandwishul meu o fiinta care inainte cu vreo 3 minutele e posibil sa si fi delectat papilele gustative ( sau ma rog, trompa, ce-o fi aia) cu fecalele catelului meu Mark.

Si... nici nu e prea placut sa isi infiga un tantarel un ac nesterilizat in manuta mea.

Nu am si eu dreptatea mea?

Zile insorite

2010-06-14T17:39:00.001+03:00

Zilele insorite nu sunt departe... Ba chiar deloc! Deja isi fac simtita prezenta... Numai ca spre deosebire de verile care sunt descrise in melodie, aceasta de acum este inspaimantatoare ( in opinia mea, nu stiu ce credeti voi). Iti trebuie muuult curaj ca sa iesi din casa. Inainte eram sfatuiti sa stam la soare etc., acum suntem indrumati sa ne ferim de razele lui pentru ca sunt periculoase si pot favoriza aparitia unei boli crunte precum cancerul de piele. Intradevar cand zic vara in general asociez cu un peisaj bestial. Vad multa verdeata, aproape ca pot simtii valurile sarate ce-mi racoresc pielea incinsa, vad castelele facute din nisipul fin, decorat cu scoici... Ei bine... anul asta asociez cu o... inchisoare. De ce? Pai... am incercat sa ies zielele astea pe afara si toata starea mea euforica a fost coplesita de caldura sufocanta. Asa ca... mi-am propus ca vara asta sa stau frumusel in confortul propriei mele case, in bataia vantului dat de scumpul meu aer conditionat, delectandu-ma cu un cockteil preparat in casa si cu un castronas de inghetata cumparata de la cel mai apropiat magazin. Si optional pot sa ma balacesc in dus, sa ma uit la tv sau sa ma joc pe Pc. Si... cu putin curaj as putea iesii sa fac plaja in propria curte. Hai ca nu suna chiar asa sinistru... nu? Deci... vara asta imi voi transforma umila mea casuta intr-un fel de iglu personalizat. Si poate daca o sa ma plictisesc voi face o scurta plimbare pana pe litoral sa vad cum sta treaba si pe acolo.

Inca unu'.

2010-06-10T03:25:00.002+03:00

Cred ca e printre temele cele mai dezbatute: trecerea timpului. Si cand zic "dezbatute" nu ma gandesc neaparat la un discurs tinut in fata unei multimi, nici macar la o discutie amicala ce abordeaza acest subiect, dar cred ca fiecare cel putin o data, voluntar sau chiar involuntar ne-am lasat cuprinsi de nostalgia vremurilor trecute, fie ele bune sau rele si cel putin un minutel am reflectat asupra trecutului dorindu-ne sa ne putem intoarce intr-un anumit spatiu, la o anumita ora. Ne-am imaginat macar o data cum ar fi fost daca am fi putut fi capabili sa apasam pe un singur buton si sa ramanem blocati in cele mai fericite momente care de altfel ne-au marcat atat trecutul cat si prezentul. Am visat macar o data sa putem da timpul inapoi si ne-am gandit la ce nu am fi facut, cum am fi evitat anumite lucruri inlocuind deciziile pe care le-am luat atunci cu cele pe care le-am lua acum. Zilele trecute parca m-am trezit dintr-o stare asemanatoare cu hibernarea sau poate un pic mai profunda si am realizat ca a mai trecut inca un an (scolar). Si brusc mintea mi-a fost napadita de o serie de amintiri minunate. Amintiri pe care daca as incerca sa le descriu in cuvinte ar fi in zadar pentru ca nu pot fi nici pe departe explicate intensitatiile la care au fost traite la momentele respective. Dupa aceste cateva clipe minunate ma cuprins o stare de teama si deasupra capului meu a aparut un norisor cu un mare semn de intrebare: "Oare e normal ca timpul sa treaca ataaat de repede? Si in limite normale cat de repede ar insemna prea repede?" Nu am stat prea mult pe ganduri pentru ca mi-am amintit de raspunsul pe care mi l-ar fi dat profesorul meu de religie si anume: " Andreea, vezi tu... la unele intrebari nu trebuie cautat raspuns." Asa ca oarecum am inteles si am trecut mai departe concentrandu-ma pe viitor. Oricum, amintirile le pastrez in acel sertar nepretuit pe care-l pot deschide ori de cate ori doresc sa fac o scurta calatorie in timp. Cine a spus ca e nevoie de o masinarie pentru asa ceva? Si totusi la anu' vreau sa schimb cate ceva, sa ma implic in mai multe proiecte. Pe scurt o sa imi dau catusi de putin silinta in ceea ce priveste scoala. Nu de alta, dar nu vreau sa ma trezesc peste 5-6 ani si sa-mi dau seama ca am trecut prin ea degeaba sau mai bine zis, ea a trecut pe langa mine.

Cosmarul meu.

2010-06-02T22:52:00.002+03:00

Stiu ca va asteptati la ceva de-a dreptul inspaimantator. Un scenariu precum: " eram inconjurata de niste zombie si nu mai aveam glas sa tip cand subit a aparut si o moarte cu o coasa in mana " sau... " alergata fiind de nu stiu ce creeaturi mistice, am cazut intr-o prapastie si bla bla bla" ... Nu dragii mei.... Azi nu.

Este mult mai grav.

Cel mai mare cosmar al meu este LATINA. Exact, limba aceea mirobolanta. Chhh.

Bai, deci ma jur ca limba mai urata nu am auzit. Mentionez ca am facut un an de japoneza si era muuuult mai simplu si cu muuult mai placut sa o invat.

Si partea cea mai buna care credeti ca e ?

Chiar daca mi-as stoarce creierasii pana la ultima dara de neuron si sa zicem ( ipotetic vorbind) ca as reusi sa invat aceasta splendida limba.... NU mi-ar folosi la absolut NIMIC!

Pentru ca... e o limba moarta. Ma mir ca nu mi se baga in programa si vre-un soi de greaca veche sau si mai bine... de ce nu invatam la scoala scrisul cuneiform?

Poate candva o sa fiu rapita de niste savanti nebuni si ma vor folosi pe post de cobai pentru a testa o masina a timpului. Poate o sa fiu teleportata undeva cu mii de ani in urma. Atunci da, probabil i-as fi profund recunoscatoare scumpei mele diriginte, o extraordinara profa' de latina.

Mda... dar cum acest scenariu este prea putin posibil sa fie transpus in plan real, NU ma ajuta cu nimic!

Si, de ce e un cosmar? Pentru tona de nervi tocati saptamanal. Ce zic eu? O tona? Nuuu... Vroiam sa zic 10 tone la puterea a3a.

Azi eram si eu fericita ca am luat un 7 in teza la "latinia" si... ce credeti?

Momentul de glorie nici ca putea fi mai scurt... uimitoarea mea nota a fost precedata de un 4. Oricum, am fost multumita. De obicei imi dadea 2.

Si... mai mult. Au luat toti din clasa 4. Fara nici cea mai mica exagerare. Eh, ma rog, doar cei prezenti.

Cica " cuuum nu stiti ce inseamna Vercingentorix ( sau ceva de genul)?????"

Si noi... " :-ss pai... nu prea".

Si ea... " AAA.... Il intalniti in fiecare text de-al lui Cezar".

Oooo da! Asta chiar mi-a placut. Imi venea sa zbier " Hei cucoana, tu chiar crezi ca noi alta treaba mai buna nu avem decat sa ii citim textele lui Cezar? Oricine ar fi acest personaj."

Dar ce naiba... era chiar el ma, Cezar... tovarasu' meu din copilarie.

La 2-3 minute dupa... ne intreaba de alt cuvant... si evident, nu i s-a raspuns...

Si... exact efectul pe care il asteptam... Strigate ascutite, urlete, isterii... " Cum sa nu stiti ce inseamna? CUUUM? Prostilor! Uitati-va la el, are radacina din italiana" ( noi fiind clasa de bilingv italiana). Se aude din fundul clasei pe un ton sfios " nu este din italiana...".

Toti rasuflam usurati, gen ne-am pisat pe ea. Haha! Si... fatala: " Aaa... e, oricum este din franceza".

Ei, la faza asta chiar ne-a lasat fara cuvinte. Noi NU facem, nu am facut, nu vom face niciodata franceza, cel putin nu in liceu, cel putin nu la profilul actual.

Ei.. si verdictul stimatei noastre "dibliginte", indragita noastra Zizina ( de fapt o cheama Zinica, dar noi asa o alintam) care credeti ca a fost? " Scuzati-ma ca va zic dar... sunteti o adunatura de PROSTI! Incultilor, nu stiti un cuvant in latina. Ce o sa va faceti mai departe, a? De ce mai veniti la scoala? Mai bine de la anul duceti-va dracului la munca daca latina nu va place."

Mda... ce pot sa spun. Categoric mi-am ratat viata. Si daca inca nu complet, viitorul nu imi va surade, o sa zac in nestiinta... Offf.... Asa imi trebuie daca nu invat LATINA!

Parol.

Leasa Dragos - Diferente

2010-05-29T18:56:00.002+03:00

Nu e cea mai comerciala melodie, tocmai de aceea am si postat-o!

Stiu, nu e nici cea mai artistica melodie. Genul acesta nu este nici macar agreat de multi dintre voi. Unii or sa spuna ca se foloseste un limbaj vulgar s.a.

Dar... lasand toate aceste chestiute nesemnificative deoparte... hai sa ne concentram asupra mesajului ce vrea sa ne fie transmis prin intermediul piesei.

Ei? Cum este?

Hmm... Eu fac parte din generatia 94. Si cred ca noi astia din 94-95 am fost ca un fel de generatie de tranzitie. O sa va si explic.

Ma regasesc in mare parte a versurilor. Imi amintesc si eu de jocurile din fata blocului cu vecinii. Eram multi, ne jucam sotronul, saream coarda si locul preferat de joaca era uzina unde ne jucam de-a vanzatorii. Sau ne dadeam pe panta aceea. Imi amintesc cand blocul nostru declara razboi blocului vecin. Haha!

Imi amintesc cand mergeam cu mami la cofetarie, imi amintesc ca cele mai frumoase hainute ale mele nu erau acelea cumparate de cine stie unde, ci acelea confectionate de bunicamea.

In mare parte am fost un copil norocos, am avut o copilarie fericita. Ai mei nu au avut o situatie financiara extraordinara niciodata, insa au facut tot posibilul sa imi ofere cat mai mult.

Imi amintesc cand se apropia Craciunul si trebuia sa fac lista. Cum ma induiosa mami spunandu-mi ca Mos Craciun e batranel si ca ar trebui sa imi fie mila de el, ca nu poate cara sumedenia de jucarii pe care i-am cerut-o. Sau cand imi zicea ca in anul acela Mosu' nu prea are bani.

Si de ce zic ca noi am fost generatia de tranzitie? In cazul meu pe la 9 ani am primit pentru prima oara o dracie din aceea de ii bagai o caseta si te jucai pe TV... nu stiu cum se numeste. Cum se strangeau toti copiii din bloc la mine si ne jucam Super Mario.

Apoi.... pe la 10 ani am primit primul meu PC. Habar nu aveam cum functioneaza, ce trebuie sa fac, la ce ma ajuta, dar totusi eram incantata. Putin spus incantata...

Inca nu dispuneam de internet. Tin minte ca ma duceam la o prietena din blocul vecin care era cu vreo 3-4 ani mai mare ca mine si avea net. Stateam ore in sir fiind fascinata de convorbirile ei de pe mess.

Apoi... mi-au bagat si mie net. Hihi! Ce fericire.

Intre timp desenele animate se stricasera. Aparusera tot felul de tampenii violente si fara nici un sens, fara nici un fir narativ. Nu ma incantau absolut deloc, iar desenele mele preferate s-au tot rarit pana le-au scos de tot. Trist. Inca obisnuiesc sa vizionez pe youtube desene ca: Viata cu Louie si multe altele mai vechi.

Imi amintesc si cat de indragostita am fost de prima mea pereche de role. Faceau un zgomot infernal, dar le adoram. Abia mergeam pe ele, de fapt... as fi parcurs drumul mai repede mergand pe jos decat cu ele, dar tot nu renuntam. Pana i s-a facut mila mamei mele de mine si mi-a luat unele "adevarate" cu roti din silicon si rulmenti buni. Timp de 2 ani nu m-am dezlipit de ele. Si niciodata nu am fost obligata sa port casti pe cap, genunchiere, cotiere. Wtf! Cand ii vad pe astia mici atat de infofoliti... Care mai e farmecul? Noi nu am murit...

Si as putea continua cu muuulte altele. Am mai zis eu de astia de acum... V-am povestit ce am patit cu niste dragalasi copilasi din fosta mea generala care probabil erau maxim clasa a3a-a4a.

Mda.... Mi se pare normal sa evoluam, insa ceea ce mi se pare total anormal este ca cei de astazi nu mai pretuiesc nimic din ceea ce ar merita cu adevarat.

Si repet... am avut o copilarie fericita, cred eu. Si inca continui sa copilaresc in limita posibilitatilor. Totusi am 16 ani.

Filosofia nimicului.

2010-05-23T14:42:00.005+03:00

De fapt nu e nimic filosofic in ceea ce o sa scriu. De ce am pus titlul asta?

Pentru ca asta mi-a venit in cap si mi-a placut cum suna. :))

Aveti idee cate pot intra in contextul " nimic " ?

Va zic eu, nu aveti...

Nici eu nu am... dar sunt sigura ca sunt multe. :))

Adica... tot mai des intreb cate-un amic " ce faci?" si mi se raspunde " nimic".

Dar el de fapt in timpul ala imi raspundea mie la mesaj, asculta muzica, citea o carte si pe langa toate astea ii ramasese si timp de plictiseala.

Dubios...

Si eu am tendinta sa raspund cu " nimic" la intrebarea " ce ai mai facut?".

Dar defapt raspunsul corect era " nimic demn de povestit" sau " nimic important".

Bineinteles, din comoditate l-am scurtat si am zis sec " nik". :)) Generatie de lenesi, generatie de comozi, generatie de plictisiti.

Ei, cum suna asta?

Genial! Bine, recunosc. Inca nu sunt toti asa, dar majoritatea suntem predispusi catre diagnosticele acestea.

Si acum sa mai vorbim putin despre nimic.

In opinia mea nimicul este de fapt un termen ce mascheaza ceva.

De exemplu eu fac ceva de care nu sunt tocmai mandra si a2a zi sunt intrebata " ce ai facut ieri?".

Pai... raspund: " nimic".

Deci... nimicul in sinea sa poate ascunde muuulte alte "nimicuri" mai mari sau mai mici care la randul lor tot in categoria "nimicuri" se situau.

Si acu' o sa intrebati: Pai cum domne', nimicu' e nimic si nimic e nimicu'?

Ei bine... Toate nimicurile, da' absolut toate se impart in 2 mari categorii ( care evident la randul lor sunt impartite in altele, dar 2 sunt principale) si anume:

1. Nimicuri demne de povestit.

2. Nimicuri neinteresante, banalitati.

Si inca mai pot scrie pe tema " nimic".

Si chiar si postu' asta poate fi luat drept un " nimic".

Ce faci deea?
- Nimic... scriu ceva pe blog.
-Ce?
- Pai... nimic!

Cum ar fi sa raspund asa de acum incolo?

Asa norocoasa?

2010-05-21T21:42:00.003+03:00

Nu imi vine sa cred. E cam a5a oara pe anul asta cand ma intalnesc cu o veche prietena: Raceala!

Toata iarna nu si-a facut aparitia, iar eu, categoric, nu am cautat-o...

Dar de cand a inceput sa se incalzeasca afara... Vai si amar! Raceli peste gripe, otite peste sinuzite ( sinuzita inca nu am facut-o, sper sa nu am gura aurita) etc.

Ultima oara cred ca am fost invadata de un virusel mai puternic, nu de alta... da el era cam imun asa... M-am razboit mult cu el... Mai intai l-am luat usurel, i-am dat nitel modafen, niscaiva siropel de tuse, 2-3 bombonele pentru gat... Nimic ma! Nimic!

Situatia se agrava. Am schimbat, i-am dat paracetamol, coldrex, teraflu s.a.

Tot nu a cedat. Adica... pe langa faptul ca era in mare parte imun, era si parsiv. De multe ori isi batea joc de mine. Se facea ca se retrage si cum ma bucuram si eu ca am scapat, pac! Aparea iar...

Offf.... Prin a2a saptamana deja ma enervasem si am inceput sa trec la artileria grea... L-am bombardat cu antibiotice. Iar s-a prefacut ca pleaca si a revenit dupa 2 zile...

In final a cedat... ( nu stiu de ce sau de la ce, probabil se plictisise de joculetu' acela sec), dar ca sa nu il uit imi lasase drept amintire o durere de gat infioratoare. Ahhh... ce mai amintire!

Cam acum o saptamana am scapat de ea... si ce credeti? Iar sunt racita... Iar imi curg ochisorii, iar tusesc, iar imi pierd blajina-mi voce, iar zac, iar ma tine mama in casa. Offf.... Urasc racelile! Aa... :-? Sau poate e gripa? Nici nu vreau sa ma gandesc...

Va las... ma duc sa-i declar razboi intrusei care se tot joaca cu organismul meu. Cum?

Pai... o sa incep cu un ceiut cald, asa de avertizare. Dupa daca nu se retrage de pe pozitii cred ca ii voi administra niste modafen, apoi o sa incerc cu nurofen, apoi cu fervex, apoi cu coldrex etc. Si daca e vreo nemernica din aceea, ii dau fatala! Ampicilina, penicilina etc. Vad eu... :))

Eeee, asta e chiar culmea. Sa ma faca pe mine o nenorocita de raceala? Exclus, exclus, exclus! De 3x exclus! Auch... : Dar daca e gripa?

Teza...

2010-05-14T02:58:00.003+03:00

Hi hi hi! Sa va explic sau sa trec direct la subiect? E hai ca va explicitez cate ceva pe acilea...

Eu invat intr-un liceu cu profil de bilingv italiana si ce credeti? Chiar se face italiana.

Si... eu am doua colege, ma rog am mai multe, da' doua fac parte din povestioara de azi.

Asa... una Creata si alta Iulaila. Si... creata evident e creata, iulaila mai putin evident, e blonda.

Si... la italiana tot semestrul noi astea -- 3 craite de la apus -- nu am binevoit sa ajungem.

Si... normal, nu am aprofundat si ce stiam... s-a dus pe apa sambetei. Si... Joi adica azi sau ma rog maine sau cum vreti sa o numiti... se presupunea a fi teza.

Bineinteles, noi am mai vorbit cu profa' cam de vreo 4 ori semestrul acesta si de fiecare data ea ne ierta si noi ii promiteam diverse. Si... miercuri am ajuns la o intelegere si ne-a lasat sa dam teza vineri. Stiti voi... gen copiii cu probleme speciale. Miercuri seara o suna Creata pe profa' sa o intrebe daca mai trebuie sa ne prezentam si joi. Doamna Iunia , femeie buna cum e ea i-a zis ca nu, sa stam acasa sa ne invatam si daca avem vreo problema sa o sunam ca ne explica cu cea mai mare placere. Si... evident nu am avut nici o problema. Si asta nu pentru ca am sti noi prea multa italiana sau pentru ca am dispune de o inteligenta aparte... nuu... mai bine zis nici macar nu ne-am sinchisit sa vedem ce se afla pe caietu' ala... Si... azi toata ziua discutii " bai iuly... maine e teza sa inveti si tu"... Ea: " da bai deo... ".

" bai creato, ce facem domani?". " Pai ce sa facem.. invatam si noi in seara asta si vedem noi, ne-om descurca". Aha... zis si... nefacut! Ajungem acasa... Ea iese pe afara... Eu imi fac de mancare. O mai ard putin cu mami prin bucatarie. Mai fumez o tigare cu taticu. Intru in camera, o sun pe creata vorbim putintel. Ma apuc de scris, la romana! De retinut: la romana am doi de 10 si un 8 in teza. Chiar nu era o prioritate. Dupa arunc o privire pe lectiile de la istorie. De retinut: maine nu am istorie! Apoi stau pe mess. Ma mai lalai putintel. Si brusc imi amintes si ma cuprinde o teama. Pff.... " ce ma fac eu maine?" " ce o fi de invatat?" " aoleo....". Si o sun pe creata. Ii impartasesc temerile mele... Mi le impartaseste pe ale ei. Imi mai povesteste cate ceva comic. Ii mai povestesc cate ceva comic. Se face ora 00:00. Minunat! Splendid! Mirobolant as putea spune! Ma duc, iau foile pe care mi-a scris o colega ce am de invatat si constat ca nu inteleg nimic. Se duce si creata deschide caietu', se uita la penultima lectie care era din februarie ( de la sfarsitul primului semestru), dupa se uita la ultima lectie care era de prin luna a4a. Pfff... Deschid si eu caietul. Aveam numai teme facute ( asta pentru ca intotdeauna imi propuneam sa ajung a2a zi la ora, dar nu ma trezeam), dar nici o lectie dupa care sa invat.

Caut pe net, totu' bine. Imi pun foicelele de la colegamea in fata. Creata gaseste si ea 2-3 lectii de nu stiu unde... Si incepem ( ca in filmele cu prosti sau in povestioarele de genul "prostia omeneasca") sa afirmam, sa intrebam ... " Bai ce faceeem?" si vine raspunsul " Bai nu stiu, vedem noi ". Eu fiind cu foile in fata, arunc o privire si zic " Bai tu vezi ce e de invatat? Nu inteleg nimic". Si mi se raspunde " Bai... da... nu stiu vedem noi". Mai in gluma, mai in serios... se face 2:00! Pffaa.... Stiti timpul acela al gramaticii limbii romane? Mai mult ca perfectul? Bai... ma jur ca pentru situatia asta l-au creeat. Pff... Si ma vorbim noi pana la si jumate'. Ne mai lamentam putin. Termin tigarile... ma mai uit o data pe foi... Se mai uita o data pe caiet... Inchidem... Ma duc in camera si intru pe blog si ma apuc sa va marturisesc voua tot. :))

Deci... maine nu stiu ce o sa fac... chiar nu stiu...

Ps-- inca am foile in fata si in cap am propozitii umbland razlete, precum: " OOO DOAMNE! CAT E DE INVATAT!" sau " Dar vai, vai, vai! Maine dau teza... si uite ce hieroglife imi da."

Chiar nu stiu de ce mama dracu' nu am pus mana sa le invat... probabil reuseam in jumatate de ora dupa care as mai fi alocat inca jumatate pentru niste exercitii, gen sa ma verific. Probabil din comoditate. Ei bine... comoditatea asta ma omoara. Cum poate face asta o banala " comoditate"? Pai... asemeni varcolacilor, mutantilor X sau a mai stiu eu ce personaj dasta mistitc... dupa miezul noptii se transforma... in STRES! Da... da... STRES! Si ma macina rau psihic. Da' la modu' rau. Dar in fine... asa fac mereu. Mda... ma duc sa mai arunc o privire pe foi si sa le urez noapte buna, pentru ca sunt ataaaat de obosita. Ma si doare gura de cate ori am afirmat ca e mult de invatat. :))

E clar...

2010-05-12T01:13:00.003+03:00

Scarbos. Da, asta este cuvantul potrivit!

Tara scarboasa condusa de scarbe. ( asta a fost ca sa inlocuiesc cuvantu' ala de care se legau toti inteleptii si anume "cacat") .

Oare chiar avea Ady dreptate si sunt o frustrata sau intradevar ceea ce se intampla in jurul nostru devine din ce in ce mai " palpitant"?

Adica... am deschis si eu zilele trecute televizorul cu ideea ca poate gasesc un film dragut.

Evident, imi propusesem sa nu ma opresc pe vreun canal de stiri sau ceva in gen.

Si categoric, nu m-am putut abtine. In timp ce butonam telecomanda arzand de nerabdare sa ajung la ceva interesant... PAC!

Ce credeti? Era chiar el ma, ala micu'! Sclavutu lu Base' ma... Exact... Boc!

E... si probabil l-ati vazut si voi sau macar ati auzit de ce a putut sa debiteze.

Cat de calm era el cand spunea ca tara noastra este datoare cu nu stiu cate miliarde. Cu cata sinceritate incerca el sa ne explice ca dintre doua rauri l-au ales pe ala mai mic.

Ha ha! Asta da gluma buna.

Si dupa ce ne-a explicat el cam in ce situatie ne aflam, incercand sa ne arate jumatatea plina a paharului, bineinteles, a trecut la promisiuni.

Adica... dupa ce imi explica el mie ca e obligat sa taie 25% din salarii pentru ca suntem datori vanduti si nu mai stim ce sa facem... are tupeul fantastic sa faca publice viitoarele " investitii" pe care le vor face! Ma esti nebun? :))

Adica... tu imi spui ca nu mai sunt bani nici de cumparat o ciunga si ca mai ai putin si infometezi populatia, ca apoi sa imi zici ca o sa faci 900 de km de autostrada si ca o sa ridici nu stiu cate case de-a lungul anului? Adica, nu ai fost capabil in vremurile bune ( daca s-au putut numi bune vreodata), dar acum pe timp de criza, reusesti!

Pai cum vine asta?

Si base... Ahhh... Alt dragalas. Face apel la solidaritate.

Ei, cum suna asta, ha? S-O-L-I-D-A-R-I-T-A-T-E!

Nu va unge sufletul? Nu va alina putin suferinta?

NU!

Si baiatu' s-a gandit sa fie el salidaru' sef si sa-si doneze salariu' lui de boss.

Si de aici ce denota? Ca scumpul nostru president nu traieste din leafa. Clar.

Trebuie sa recunosc ca e o strategie buna. Adica, toate plantele ( portocalele) care l-au votat sunt multumite!

Bai, nu mi-o luati in nume de rau. Nu sunt eu vreo priceputa in ale politicii, dar cand vad atata ipocrizie chiar ma frapeaza.

Oricum... salariatii ca salariatii, dar cu pensionarii chiar s-a intrecut orice limita.

Adica oamenii aia dupa ce au muncit o viata intreaga, nici acum la batranete sa nu poa' sa stea linistiti? Nu merita si ei putina liniste?

Dar recunosc, e o idee buna.

Adica... imaginati-va si voi. Parca mi-l vad pe Base stand el frumos asa printr-un centru spa gandindu-se la problemele tarii. Si ce-a zis el? Bai... astia s-au cam inmultit pe cand cu comunismu acu' 20 de ani. Nu avem resurse necesare pentru toti. Ia da-i dracu'!

Si pac pac, a pus mana pe tel: " Ba... gata ba... am gasit solutia! Taia-le domne din salarii si din pensi!".

Si raspunsul: " Pai... domn' Base... nu credeti ca sunt masuri cam drastice? Unii s-ar putea sa nu supravietuiasca".

Si nenea Base... " Buna idee, da si tu un acatist sa ne ajute Dumnezeu si ne mai ia cativa de pe cap!".

Trist dar comic. :))

Bilant.

2010-05-06T22:56:00.005+03:00

In 16 ani de cand mi-am facut aparitia pe scumpul nostru Pamant, in timp ce-i umbream o mica suprafata a "tenului" am invatat ca:

eu sunt singura care ma poate ajuta in luarea deciziilor deoarece ceilalti nu ma cunosc indeajuns de bine incat sa poata fi de folos.
nu trebuie sa ma las influenata de persoanele ce ma inconjoara.
nu este de ajuns sa minti in stanga si in dreapta; trebuie mai intai sa te minti pe tine si abia dupa ce iti aduci destule argumente si incepi sa te crezi poti continua cu restul persoanelor.
oricat mi-ar pasa mie de o persoana si m-as stradui sa o ajut nu conteaza; mai intai trebuie sa ma asigur ca respectiva vrea sa fie ajutata.
atunci cand iti dai silinta sa faci o persoana sa te iubeasca se intampla opusul: o indepartezi.
atunci cand faci o obsesie din verbul " a impresiona" cazi in extrema cealalta, cea a penibilului.
este indeajuns sa incerc sa-mi depasesc propriile limite, nu pe ale altora.
sentimentul de euforie trebuie trait din plin deoarece este pe cat de profund, pe atat de marginit.
exact aceia in care am incredere deplina ma dezamagesc, dar este absolut normal sa ii iert, deoarece si eu la randul meu dezamagesc.
atunci cand esti iertat de cineva, respectiva persoana iti va aminti cu fiecare ocazie de greseala pe care ai facut-o.
dureaza foarte mult si implica foarte multa munca sa ajungi sa-ti creezi un statut bun in societate, insa dureaza extraordinar de putin si implica putina relaxare sa decazi.
un simplu gest facut la momentul potrivit face cat milioane de vorbe dulci spuse prea tarziu.
niciodata nu este prea tarziu, insa intotdeauna este prea tarziu pentru niciodata.
estetica uratului este mai complexa decat cea a frumosului.
oricat de multe realizari am avea, niciodata nu sumtem multumiti pentru ca vrem mai mult si mai mult... si mult mai mult...
majoritatea "fructelor interzise" sunt exact cele dupa care tanjeste o natiune intreaga.
daca vreodata acele "fructe" vor fi permise, vor fi inlocuite de altele interzise.
parerile sunt impartite; acelasi lucru privit de 10 persoane diferite poate avea descrieri diferite.
nu trebuie sa ma complic excesiv; o multitudine de lucruri simple, clasice imi pot asigura succesul.
trebuie sa ma joc cu propriile-mi ganduri precum un copil se joaca cu piesele unui lego, asezandu-le de fiecare data altfel; doar asa pot gasi combinatia perfecta.
ne plangem de orice activitate pe care suntem nevoiti sa o facem, iar atunci cand avem prea mult timp liber ne plictisim.
iubirea este intotdeauna impartasita in doi, insa poate fi de doua tipuri: in doi- separat, in doi- impreuna.
chiar si atunci cand esti complet ratacit intr-un labirint alcatuit din probleme, prin perseverenta vei gasi o portita.
daca vrei - poti, insa pana sa reusesti sa realizezi cum sa parcurgi distanta intre cele doua verbe " a vrea" si " a putea", uiti esentialul.
un profesor nu te invata ceva, ci iti pune la dispozitia materialele necesare pentru a invata, iar restul depinde doar de tine.
nu exista o definitie a perfectiunii pe care sa o poti aplica in mod general, insa visele si idealurile fiecaruia constituiesc o "perfectiune personalizata".
nu trebuie sa ma las calcata in picioare, insa fara sa las capul plecat din cand in cand nu am nimic de castigat.
exact atunci cand cred ca totul merge bine se va ivi o noua problema care iti va pune la incercare si ultimul nerv pe care il mai ai.
oamenii nu se pot schimba peste noapte in rau sau in bine, iar atunci cand ti se pare ca o persoana este diferita, inseamna ca a renuntat la masca pe care o afisa.
vine un moment in care principiile tale trebuie sa fie reevaluate deoarece avalansa de informatie cu care ai fost bombardat de-a lungul timpului poate creea mici "defecte tehnice".
nu tebuie sa traiesc in trecut; trebuie doar sa ma folosesc de experienta acumulata prin intermediul lui pentru a imi creea un viitor promitator.
trebuie sa iubesc ca sa pot fi iubita.
mai am multe de invatat.

Tipic

2010-05-05T22:28:00.004+03:00

Tot mai des barbatii sunt catalogati drept " porci". Bine... ce-i drept noi suntem luate drept proaste, dar aici e alta povestioara pe care am discutat-o in posturile anterioare.

Si de aici toate disputele intre sexe. Femeile acuza sexul masculin pentru diverse chestioare precum: pute, e lenes, bea, vorbeste urat. Ei, barbateii, le acuza pe ele pentru alte dracii precum: uitatul excesiv in oglinda, barfitul, vorbitul pe un ton de soprana si zbieratul in public. Barbatii jignesc femeile asemanandu-le cu niste biete animale precum vacile... Femeile nu se lasa nici ele mai prejos si astfel ii alinta cu alte nume de-ale diverselor specii nevinovate pe care le gasim in orice atlas zoologic. Apoi sexul masculin iar sare in sus si incepe sa le aminteasca de una din cele mai vechi meserii existente pe Pamantul acesta: prostitutia, insusindu-le-o! Femeiustile se apara afirmand diverse texte care mai de care mai "gandite", cum ar fi: am fost curva, da' acum sunt doamna, ce pula mea! In acelasi timp ele se ataca, incep sa urle si le scot ochii pentru fiecare organ genital supt si fiecare orgasm ratat din cauza lor! Ei nu se lasa nici acum, sustinand ca fara ei ar suferi de sindromul " NF", de parca nu ar exista alte zeci, sute, mii de barbatei dornici de a le satisface! Si lista poate continua... Cert e ca in ciuda tuturor disputelor intre sexe se omite un lucru esential: Nici o tabara nu poate supravietui fara cealalta! Sau in fine... nu la fel de bine! Si mai era o vorba " cel mai destept cedeaza". Aha... si de aici rezulta ca nici unu' nu e mai "inteligibil" decat celalalt. Cred ca ar trebui sa incercam macar sa ne toleram, daca nu ne putem intelege. Adica... fiecare are defectele lui. Femeile au asteptari prea mari, vorbesc prea mult etc. Barbatii par sau chiar sunt ( depinde de caz) mai insensibili, mai beau cate-un paharel cu baietii de la bloc, mai o amanta... Si oricum, in final tot acolo se ajunge. Se casatoresc, se cearta, se reproduc, se cearta iar, se impaca si in final ori divorteaza ( insa majoritatea tanjesc dupa un alt companion de sex opus), ori traiesc " fericiti" pana la adanci batraneti. :))

O Doamne!

2010-05-05T21:44:00.003+03:00

Din mult ravinta gama "M.S." (Massuri stupide):

Andreea smoki SpamReply 9:24 PM 5/5 4:33 AM 5/2 DACA NU CITESTI ACEST MESAJ VEI MURI PE LOC!!!Am 22 de ani si locuiesc in Bucuresti. Eu nu am mana stanga,nu am urechi si nu am nas.Mana dreapta face hemoragie odata la 12 ore din cauze necunoscute.Daca nu trimiti acest mesaj la toti din lista vei muri in aceasta saptamana!O fata de 12 ani nu a trimis mesajul si cand s-a dus la baie a iesit din scurgere un ochi rosu care a facut-o sa moara,iar un baiat a vrut sa manance noaptea la 00:00 ,a taiat painea pana la jumatate si a aparut la fereastra doi ochi si doi dinti .Parintii l-au gasit mort dimineata cu urme de dinti pe el si cu fata de vampir.L-au ingropat dar el inca mai bantuie pe cei care nu vor sa trimita mesaje eu trimit ca vine ala sa ma omoare ce naiba nu risc Las (Doamne fereste) scz lam primit sh yo .
Oooo da! Cata imaginatie! Voi va d-ati seama cat a stat autorul acestui ingenios mass sa il coaca? Vi-l puteti imagina cum statea el asa intr-o zi, probabil "pe tron", reflectand asupra unei teoreme de-a lui Menelaus sau si mai frumos, criticand teorii precum cea a cospiratiei !? Si... brusc i s-a aprins un beculet! Si ce-a spus el: " ia sha scriu mha shi yo ceva cool". Zis si facut. Parca-l vad pe micul geniu indreptandu-se cu pasi grabiti inspre Sfantul PC, asezandu-se face to face cu dansul si dandu-si frau liber imaginatiei! Vai, dar cata creativitate! Offf... Macar daca am folosi-o in scopuri mai nobile!

Despre blonde.

2010-05-01T01:30:00.003+03:00

De-a lungul timpului au fost efectuate numeroase studii pe tema blondelor, care mai de care mai mult sau mai putin stupide. De exemplu astazi am citit un articol intr-o revista in care se spunea ca barbatii care stau in preajma unei blonde se prostesc. Oare chiar e de vina culoarea parului? Sau de fapt femeia in sine? Eu optez pentru a2a varianta.

Blondele sunt adesea ironizate. Cred ca nu exista peroana sa nu fi auzit cel putin un banc rautacios pe seama blondinelor! Si totusi... sunt studii care dovedesc ca blondele sunt mai descurcarete decat brunetele! In nu stiu ce tara femeile blonde castiga in medie cu 7% mai mult decat celelalte.

Si hai sa fim seriosi. Cand ne gandim la acel tipar de femeie ideala, nu ne apare tipa inaltuta, supla dar in acelasi timp cu forme bine conturate si cu parul... BLOND?

Inca din copilarie conceptul de frumusete feminina este asociat cu un par buclat si balai! Adica... in ce basm respectabil ati auzit voi de vreo printesa bruneta? Sau... V-ati putea imagina o Ileana Cosanzeana satena?

Eu una nu! Si chiar si prima varianta a mult ravnitei papusi Barbie a fost cea blonda!

Unele studii chiar au ajuns la concluzii precum: "Parul deschis la culoare conteaza enorm pentru imaginea de sine a unei femei. Nu numai ca femeile blonde stiu sa se bucure de viata mai mult decat cele brunete, dar au si mai multa incredere in propria persoana. In plus, femeile cu parul deschis la culoare sunt mai pasionale decat cele cu parul de culoare inchisa. "

Noile cercetari ar putea explica puterea de seductie si farmecul pe care l-au exercitat asupra oamenilor personalitati precum Marilyn Monroe, Lana Turner, Jessica Simpson si Kim Cattrall.

Si lista poate continua...

Mi se par absurde afirmatiile precum " blondele sunt proaste".

Si nu spun asta pentru ca eu sunt vopsita in aceasta nuanta. Am fost mai toate culorile, dar intotdeauna bondul a fost preferatul meu.

De ce? In primul rand pentru ca luand in calcul fizionomia fetei mele si multe alte detalii legate de estetica, ma avantajeaza. Si in al2lea rand pentru ca intotdeauna o femeie blonda ii va inspira subconstientului tau gingasie, feminitate.

In fine... Nu spun ca toate ar trebui sa se vopseasca blonde. Ar fi cea mai mare catastrofa!

Spun doar ca nu cred in speculatii aberante si ca nu ar trebui sa fie introdusa culoarea parului drept criteriu de clasificare a persoanelor.

In plus... Majoritatea femeilor si-ar dori o podoaba capilara aurie pe care sa si-o scuture seducator sub privirile pline de interes ale celor din jur.

Si uite si motto-ul nostru: "Blondes have more fun!".

A fi sau a nu fi...

2010-04-30T01:56:00.005+03:00

...ECO!

Mda... cam asta e intrebarea!

Planeta noastra s-a nascut in urma cu 4,6 miliarde de ani si nu arata deloc asa cum o cunoastem noi astazi.

As putea spune ca a trecut prin multe " operatii estetice".

Mai intai au luat nastere rocile, apa si aerul, iar in cele din urma viata!

Dar oare stim sa pretuim ceea ce ne-a fost oferit "mura-n gura" de catre natura?

Nu credeti ca o data cu dobandirea unui lucru trebuie sa ne asumam si raspunderi?

Si noi ce am facut? Oare am reusit sa protejam mediul inconjurator? Nu tocmai. Specia umana s-a tot bucurat de evolutie, a tot cercetat, a facut noi descoperiri etc., iar in timpul asta cine suferea? Chiar el... cel ce ne suporta existenta de atata amar de vreme... Pamantul.

Planeta noastra suporta consecintele neglijentei oamenilor. Ce e mai grav e ca desi suntem constienti de raul pe care il facem nu suntem in stare sa punem capat anumitor proiecte nu tocmai eco.

Nu cumva suntem prea avari? Prea egoisti?

Ba da! Tocmai din dorinta de a avea un trai cat mai comod, cat mai decent am poluat. Mai mult sau mai putin, constientizand sau nu... conteaza ca am facut-o! Omul... cel mai evoluat mamifer... Si cum se foloseste dansu' de aceasta calitate? Autodistrugandu-se!? Oare e drept ca noi sa reusim sa ruinam in cativa zeci de ani ceea ce natura a creeat in milioane?

Semnalul de alarma a fost dat de ceva timp. Bomba cu ceas s-a declansat, iar noi suntem singurii care pot contribui la dezamorsarea ei. Dar inainte de asta trebuie sa invatam sa ne protejam pe noi si dabia dupa pasul acesta putem ajuta. Abia dupa ce invatam sa ne respectam pe noi insine vom fi capabili sa ocrotim si sa conservam si elementele mediului natural. Sunt convinsa ca impreuna, cu putina atentie din partea fiecaruia am putea sa avem o planeta mai curata si automat sa traim intr-un mediu mai sanatos.

Si... chiar nu este extraordinar de complicat. Cu putin bun simt si bunavointa putem reusi!

Putem incepe prin lucruri simple. Sa incercam sa ne dezobisnuim de reflexul de a arunca resturile menajere pe jos. Pentru ele exista cosurile de gunoi puse din metru in metru! Nu pentru design!

Cand iesiti din camera stingeti lumina!

Cand va spalati dimineata pe dinti, inchideti apa! In 5 minute se pierd aproximativ 20l! Imaginati-va cata risipa se face la nivel mondial.

Hai sa ne mobilizam. Sa incercam sa facem ceva. Asta daca ne dorim ca si nepotii nostri sa se poata bucura de resursele pe care ni le ofera natura. Ar trebui ca de fiecare data cand avem tendinta de a polua sa ne amintim de un singur lucru: Omul nu poate supravietuii fara natura, insa ea poate exista si fara prezenta noastra. Respectati-va pe voi, respectati natura!

Destin.

2010-04-28T19:56:00.003+03:00

In putinele ore de italiana la care binevoiesc sa-mi fac simtita prezenta incerc sa ma duc cu temele facute.

Asa se face ca... am avut de scris o compunere pe tema " destin".

La inceput ma gandeam ca o sa scriu romane si ca dupa o sa imi fie lene sa traduc tot.

Ok... Am fost asaltata de ganduri, fiecare exprimand altceva.

Si... cand am ajuns in fata foii... Surpriza! Mi-am dat seama ca... de fapt nu prea stiu ce sa scriu.

Adica aveam in cap multe chestiute, care mai de care mai filosofice.

Dar... nu stiu de ce nu reuseam sa imi transpun gandurile pe foaie.

Parca simteam ca nu imi apartin... Si chiar nu imi apartineau.

Erau pur si simplu niste idei auzite pe tot parcursul acestor 16 ani de cand fac umbra Pamantului, dar nu credeam cu adevarat in ele.

Asa ca... am mai dat un "research" ca sa-mi gasesc propria opinie. Si... mai sec de atat nici ca se putea.

Mi-am pus o intrebare: " Oare chiar exista undeva un dosar plin cu fisele fiecarei persoane?"

Si chiar a fost precedata de o a2a: " Oare chiar exista cineva care sa ne dirijeze asemeni unor pioni pe o tabla de sah?"

Apoi mi-am dat seama ca daca imi raspund la intrebarile astea o sa aberez cam mult si probabil o sa deviez de la subiect.

Si apoi am inteles.

Imi place sa fiu mai independenta, nu suport sa depind de cineva si cu atat mai putin de ceva.

Asa ca... Nu suport ideea aia cum ca viata mea se afla scrisa undeva, iar eu degeaba fug sau degeaba ma zbat pentru a-mi asigura un trai mai bun... pentru ca inevitabilul oricum are sa se intample! Nu! Nu! Nu!

Imi place sa cred ca eu sunt creeatoarea destinului meu!

Nu vreau sa dau vina pe soarta pentru toate esecurile mele...

Ar fi prea simplu, prea plictisitor!

Top 5 mass-uri pe messenger

2010-04-26T22:43:00.003+03:00

Oook... Eu inteleg, va plictisiti. Foarte dragut, dar de ce nu incercati sa faceti ceva constructiv?

Vreau sa zic... chiar credeti ca cineva inghite macar un cuvant din toata pledoaria trimisa intregii liste de mess?

Dar trebuie sa recunosc, aveti ceva imaginatie...

1. "Sall all/ Bye all!"

Chiar crezi ca pe mine ma intereseaza cand vii tu sau cand pleci? Chiar crezi ca imi face placere sa fiu salutata de cel putin 10 ori/zi, asa la modu' general? Inca nu inteleg rostul acestui mass. Oare doar vor sa para politicosi salutandu-te sau ei chiar cred ca messengerul nu te anunta cand intra si cand ies. Nu, de fapt cred ca sunt niste simpli bagatori in seama, niste patetici cersetori de atentie!

2. “Stiati ca: Daca un jefuitor te obliga sa scoti bani din bancomat, poti anunta politia, daca introduci codul PIN invers. Ex: daca ai codul 1234, introdu 4321. Bancomatul recunoaste ca e inversat codul. Aparatul iti da banii, dar fara sa stie jefuitorul, anunta politia, care sa vina imediat in ajutorul tau. Din pacate se foloseste rar aceasta metoda, fiindca oamenii nu stiu.” Terminati cu mass-ul asta, treaba asta nu merge. Si chiar daca ar merge…ganditi-va la Politia Romana!

3. "Citind acest mesaj singur vei muri de tanar, vei ajunge gunoier, o sa ai sida,cancer. Daca vrei sa se anuleze blestemul da-l la cel putin 3 prieteni..."

Wtf...

Voi realizati ca ar fi trebuit sa mor de cel putin 3223 de ori ?

4. "cat tii la mn??0%1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10% 11% 12% 13% 14% 15% 16% 17% 18% 19% 20% 21% 22% 23% 24% 25% 26% 27% 28% 29% 30% 31% 32% 33% 34% 35% 36% 37% 38% 39% 40% 41% 42% 43% 44% 45% 46% 47% 48% 49% 50% 51% 52% 53% 54% 55% 56% 57% 58% 59% 60 % 61% 62% 63% 64% 65% 66% 67% 68% 69% 70% 71% 72% 73% 74% 75% 76% 77% 78% 79% 80% 81% 82% 83% 84% 85% 86% 87% 88% 89% 90% 91% 92% 93% 94% 95% 96% 97% 98% 99% 100% :raspunde ::::::: [da-l my dparte] !!! rasp obligatoriu !!!! ya sa va vad sorry l-am primit si eu [massssss]"

Oooo da! Deci... chiar da...

In primul rand intrebarea e stupida, iar apoi... partea cu "da-l mai departe"... Dar poate nu vreau, femeie! Te-ai gandit la asta?

Si dupa " raspuns obligatoriu". Hai sa mori tu? Si cine ma obliga sa-ti raspund?

Dupa toate astea te anunta ca "si ea la primit" si deh... trebuie sa o ierti, asta daca nu cumva esti obligat sa faci. :))

Si la sfarsit... te anunta ca e mass.... de parca tu ai fi inapt si nu ti-ai fi dat seama.

Mdeah...

5. "Dumnezeu se uita la tn acum † † † Daca citesti acest mesaj cu mana pe mouse Dumnezeu il trimite pe Sf.Petru ca sa-ti aduca fericirea eterna † † † DA MAI DEPARTE DACA TU CREZI IN DUMNEZEU....ouu da...fericire eterna???..:\..nuh prea cred..me rog..mass"

Ha ha ha!

Uite ca si religiosii si-o ard pe messenger. :)) Trecand peste continutul suspect de imbecil al acestuia, pe mine ma omoara incheierea aia pe care o regasim la majoritatea massurilor de genul " Nuh prea cred... me rog... mass". Pai si daca nu crezi... De ce dracu' mai trimiti mass-ul mai departe?

Si acum sa va dedic si eu un mass... Unu din acela, cum sa-i spun eu... "fitza pe 2010"!

"SENZATIONAL! Sa moara fanica si bibilica de nu e adevarat! Incercati si voi, chiar merge!!! Deci fi atent, functioneaza in felul urmator: Scrie-ti numele de 3 ori, data nasterii de 4 ori dupa care fa si doua inimioare. Apoi apasa f1 de 3 ori si ctrl si alt... si dupa f2+ f3 + f4. Acum restarteaza-ti calculatorul! Gata? Perfect... acum il poti inchide de tot! Arunca monitorul pe fereastra, dezasambleaza imprimanta, inverseaza butoanele de la tastatura dupa care preseaza-le cu un ciocan, arunca mouse-ul in toti peretii pe care ii detii, scuipa unitatea de 3 ori. Acum revino la fiecare piesa in parte. Toarna benzina peste ele dupa care joaca-te cu un chibrit deasupra lor. Joaca-te fotbal cu boxle si rugby cu web-ul. Acum pregateste-te pentru marea surpriza. Uita-te in oglinda. Ei ce vezi? :D Nu e cumva o fata ce seamana putintel cu un om extraordinar de idiot? 2 urechi mari asemeni magarilor, un bot de cal, maini de melc, picioare de rama, limba de peste! Da, da,da! Ti-am spus eu ca merge!

Ce spui tu? Nu merge? Cum asa? Aaaa... Te rog frumos sa "mi-o scuzi". Am uitat sa mentionez: Pe tot parcursul ritualului nu uita sa te gandesti la persoana iubita, e esential!

E pe bune faza, sa mor! Trimite mai departe la minim 30 de persoane. Daca nu o faci risti sa ai ghinion pentru tot restul vietii. Matusa tatalui tau si verisoara unchiului meu a patit-o! E pe bune! Scz de mass, stiu ca e idiot, dar daca tot l-am primit... era pacat sa nu il impartasesc si cu voi!.

Mdeah.... Cam asa ceva. :))

Pentru Ady the madman (Part2)

2010-04-26T02:41:00.004+03:00

Am uitat sa mentionez cateva detalii. Scumpul de Ady are si un al2lea post... ca un fel de continuare. Si ce credeti? Cand l-am citit mi-a aparut un film in cap. Bine... ce-i drept a adaugat si el cateva chestiute, total pe dinafara subiectului, dar a adaugat.

Citez: " Completare Viata? cu totii o traim.Sau nu?Depinde de noi!Cuvantul magic este DA!Alege sa spui DA!Lasa cuvantul DA sa intre in viata ta!Gasesti tot felul de scuze si spui NU.Asta NU e bine, asta NU imi place, asta NU imi convine...dar ce iti place?...hmmm...te pune pe ganduri , nu? Asta e perioada cea mai potrivita pentru intrebari?Imi plac prietenii!stii macar ce inseamna cuvantul PRIETEN?

Si zici ca eu scriu cacaturi?

Uite-l ma cum se contrazice el singurel asa... Offf...

Partea cu scuzele iti suna cunoscut? Cam asta faci tu ma! Suntem oameni, diferiti! Cu pareri, idei si conceptii asupra vietii total diferite! Vrei sa ma apuc sa-ti explic dupa ce criterii ma ghidez eu? Chiar vrei? Ai atata rabdare incat sa citesti aproximativ 1000 de randuri?

Tu in postarea de mai sus indemni lumea sa fie PRO. Dar nu mentionezi adeptul cui sa fie...

Tu iti dai seama ma baiatule cum ar fi sa fim toti PRO in general? Nu crezi ca ambele cuvinte. si "da" si "nu", isi au rostul lor? In fine... tu stii!

Apropo, am vazut si eu filmul ala cu Jim Carrey ( nu-mi amintrsc numele) si chiar mi-a placut si te felicit: ai inteles partial morala, insa gandeste-te ca intradevar e interesanta ideea, Jim e un actor f. bun, dar tot film ramane! Fictiune, inspirata din realitate ce-i drept, dar tot fictiune.

So... grow up, boy! (asta ca sa te iau pe limba ta). Si nu in sensul de a te maturiza precoce, ci

DESCHIDE OCHII!

Nu stiu ce ma determinat sa raspund speculatiilor tale si nici nu imi pot explica de ce tocmai mi-am pierdut ceva minute explicandu-ti tie ca nu ai dreptate in tot ceea ce spui, dar daca cumva nu apuc sa termin de invatat tot la biologie pana maine la ora 9 sa stii ca tu esti vinovatul!

Pentru Ady the madman.

2010-04-25T23:34:00.005+03:00

Hi hi hi. "Simteste-te" bine Aditule, tocmai iti dedic un post!

Sau mai bine simte-te jignit ma.

Tu realizezi? Iti dai seama ca tocmai eu, o adolescenta frustrata si cu idei de cacat iti dedica cateva randuri?

Trebuie sa faci ceva neaparat. Si cand zic neaparat, neaparat sa intelegi ma baiatule!

Si ca sa inteleaga si restul potentialilor cititori ai acestui post astazi am intrat pe blog si am dat de 2 comentarii in care eram criticata ( sau ma rog... jignita).

Oook... Nu-i nimic rau in asta, fiecare are dreptul de a-si exprima propria parere.

Apoi... am intrat si eu pe blogul respectivului din pura curiozitate. Pentru ca din ce imi spusese baiatu' parea un fel de "atotstiutor, genial, perfect" exemplar al adolescentilor din ziua de azi.

Ok... intru si... SURPRIZA! Ce credeti dragilor? :)) Baiatu' are si el 2 posturi si vro' 4 vizualizatori... Din alea 2 posturi unu imi este 3 sferturi dedicat mie si restul prietenului meu.

Ooooo daaaa! Asta chiar a fost maxima! Nu ma asteptam la asta.

Inca imi pun intrebarea " Oare dragutu' de el isi facuse dinainte blogul sau e facut special ca sa ma critice pe mine?"

In fine nu asta conteaza...

Dar ce credeti voi ca am aflat prin intermediul acelei postari? Ca eu... sunt o pustoaica de 17 ani... frustrata!

Wow...

Aaa... Si ca sunt cam " tango" cu scoala! (nu intrebati va rog).

El e un cult. Nu zic ca nu e. E genu' ala de baietas care iti scrie juma' de fraza in romana ca la sfarsit sa iti bage fatala... in engleza, evident! Pai ce naiba? Limba romana nu si-ar mai gasit linistea daca nu ar fi fost imbinata armonios cu niscaiva engleza. Si in plus... e cool!

Prietene, in primul rand nu am 17 ani, ci 16.

In al2lea rand... ia sa vedem ce mai spusesi tu despre "je" ( asta ca sa iti arat ca si eu sunt tru si stiu putintica franceza).

Aaa da... sunt o frustrata! Bai, bai, bai... Deci daca baietasu' asta nu scria un post despre mine si frustrarile mele de-o profunzime atat de emo, as fi putut jura ca si-a trait viata degeaba!

Dar ce ar spune Dexul despre acest cuvant?

"FRUSTRAT~Ă~ŢI, 1.nu există cuvantul in dex.2,daca totusi cineva te-a botezat „frustrat“-demitizarea acestui cuvant este: 1,Frustrati suntem cu totii.-dar mai mult *frustrat este (1)taciturnul(omul care tace) si mai putin *frustrat este (2)vorbaretul(omul care vorbeste)-mai ales daca acesta are si ceva de transmis celor din jurul lui.(oamenilor in special)"

Din punctul asta de vedere eu nu ma consider nici pe departe frustrata.

Mai stimate' individ ( nici nu stiu cum sa te numesc), nu am sustinut nici macar o secunda ca nu mai trec si altii prin ce trec eu. Dar de aici pana la o afirmatie de genul: "Mai mama, get real!Prin ce treci tu, trecem toti la varsta asta: nu suntem intelesi, ni se interzic cam multe, toti cer socoteala, insa...pierzi esentialul:viata!", crede-ma ca e cale lunga, la naiba de fapt e infinit de lunga!

Nu stiu prin ce treci sau ai trecut tu la varsta mea, insa nu ma simt deloc neinteleasa, nu mi se interzice nimic in plus fata de ce le interzice LEGEA altor oameni, si socoteala care imi este ceruta nu cred ca are nici cea mai mica legatura cu frustrarea pe care pretinzi ca o port!

Pierd esentialul? Pierd viata? Da ia' explica-mi tu mie cum ai ajuns la concluzia asta. Stii ce ti-ai pierdut tu? Timpul! Ai citit probabil vreo 3 postari de-ale mele... Astea de pe prima pagina si... pac pac, ce-ai zis tu? Iote ba ce proasta e asta! Isi detaliaza ea aici starile ei, de parca pe mine m-ar interesa. Pai si de ce pasarica mamiticii tale ai mai citit? De ce te-ai obosit? Ha?

Pe langa faptul ca nu ai inteles nimic, da nimic din ce am vrut eu sa subliniez in tot cacatu' pe care l-am mancat pe blogu' asta, ai tras si niste concluzii pripite si apoi ai inceput sa fabulezi pe propriul tau blog si sa afirmi ca NOI suntem niste frustrati!

Cu ce drept imi spui tu mie pe cine sau pe ce sa ador?

Si de fapt, de unde dracu' esti sigur ca eu ador doar tigarile si ca nu ador si pe cineva?

Bancile pe care le critic... Nu critic prietene nici macar o banca! Da' nici una ma!

Critic acele persoane care au avut stralucita idee de a le planta acolo!

Si aici iti mai explic o treaba, nu sunt suparata pe nimeni. Nu zic ca cineva nu ma lasa sa-mi traiesc copilaria. Ci ca in timp ce noi, poporu' stam cu grija zilei de maine ( nu eu neaparat, dar parintii mei, parintii tai, parintii altora poate fac asta), ei astia de sus planteaza banci in parcuri, schimba borduri de n'spe mii de ori pe an. Te-ai gandit ma vreodata de ce? Pentu ca ei estimeaza valoarea unei banci de 5 milioane la cel putin 10 milioane.

O bordura la fel, la pret dublu!

De ce? Pentru ca tot unii dintre ei, aia sus pusii' au firme diverse care produc orice.

Si... LOR le intra banii in buzunare, LOR!

Si sincer ma doare'n cot de cati bani le intra lor, dar problema era ca nu ii lasa pe altii sa traiasca!

Cica " sa ne plangem stim cu totii, e cel mai simplu."...

Si cica nu am realizat nimic in astia 17 ani, am facut umbra degeaba pamantului.

Mdea... de fapt sunt 16. Voi va dati ma seama cate as fi putut realiza eu in astia 16 ani? Tinand cont ca parca saptamana trecuta invatam sa "stau in doua" si parca alaltaieri inca-mi taraiam mucii prin iarba in care ma jucam de-a fatea ascunselea cu colegii mei de celula, pardon gradinita si parca mai ieri invatam sa scriu... Chiar cred ca mi-am ratat viata!

Si tot dragutul de Adi explica cum ca vremurile in care traim nu sunt deloc grele si ne amintea de periodele de pe timpul razboaielor, cand oamenii nu aveau ce manca etc.

Pai... tu realizezi care era cauza acelor razboaie? Realizezi in ce situatie se afla populatia in zilele de azi? Realizezi ca sunt tot mai multe sanse sa inceapa al3lea razboi mondial?

Zi ma, realizezi? Stii ca si in zilele noastre, in Romania, tarisoara asta in care iti e tie rusine sa traiesti pentru ca esti din generatia asta a noastra, a frustratilor, se moare de foame?

E perioada de criza, rata somajului creste! Si nu intru-n detalii ca te bag in ceata...

Cica toti ne gandim si discutam despre iarba.

Mare om Ady asta ma... A ajuns el la concluzia ca noi nu ne gandim decat la IARBA!

Ok... te intreb si eu asa ca fapt divers, cand si unde ai citit tu la mine pe blog despre IARBA?

Aaaa... zici ca ai citit la skunkyrastaboy... Ahaa... inteleg.

Pai si?

Cu ce iti deranjeaza tie vegetarea faptul ca cineva se gandeste la asta?

Te-ai gandit si tu vrodata ? Stii cu ce se mananca? Stii care ar fi avantajele legalizarii ei?

Nu pentru fumatori in special, ci pentru tara in general.

Ai idee cat de mult ar putea inflori turismul?

Ai idee de ce nu se legalizeaza de fapt? Stii ca in unele tari se foloseste pe post de medicament? Realizezi ca alcoolul, tigarile si multe alte medicamente au de 10x mai multe reactii adverse asupra organismului nostru?

Si... ca sa iti permiti sa tragi o concluzie precum " fetita asta e patetica", care reiese dintr-o propozitie incalcita care are ca rezumat " ai facut un scop din iarba" ar trebui sa afli mai intai daca FUMEZ IARBA!

Dar oricum... iti admir gestul si iti multumesc profund de reclama gratuita pe care mi-ai facut-o.

Insa iti dau si eu un alt sfat: mai documenteaza-te inainte sa afirmi cate ceva. Si vezi ca limba romana e mai curva asa... e cu mai multe intelesuri, subintelesuri si sensuri metaforice, deci data viitoare cand mai citesti ceva pe un blog sau intr-o revista, sau unde vrei tu, analizeaza mai bine textul.

PS- in postul la care ai facut referire tu in mare parte am mentionat chiar si eu ca este de cacat si ca l-am scris cu scopul de a va pierde voi fraerii timpul.

Bye!

Eu, tu, noi, voi.

2010-04-23T00:56:00.000+03:00

Simt nevoia sa aberez.

Si o voi face. Chiar aici si chiar acum.

Pentru ca pot in acceasi masura in care vreau sa fac asta.

Pentru ca ma plictisesc si pentru ca imi doresc sa va plictisesc si pe voi.

Prea multe introduceri, prea multe cuvinte...

Prea multa monotonie, prea multe griji cotidiene, prea mult stres.

Intr-un cuvant prea multa omenire.

M-am sictirit maxim. Maxim am spuuus!

Vreau sa fug, sa scap de tot. Sa las in urma toate amintirile, atat pe cele frumoase cat si pe cele urate!

Vreau sa fiu lasata in pace, sa nu ma mai urmareasca ganduri sumbre, indivizi falsi, peisaje monotone.

Vreau sa am sansa la un "nou inceput" !

Nu mai vreau sa ma urmareasca trecutul, nu mai vreau sa traiesc din amintiri. Vreau sa traiesc noi clipe minunate ca mai apoi sa traiesc alte clipe si mai minunate si astfel sa le uit pe primele.

Iar cele urate... imi ajung deja!

Vreau sa pot fi asemeni unui copilas, sa ma pot bucura de cel mai banal lucrusor ce-mi pica-n mana. Vreau sa scap de toata agitatia... Sa nu-mi mai sune telefonul in cele mai geniale clipe din viata mea. Sau cel putin, daca tot suna sa aibe bunul simt de a nu imi strica ziua cu o veste extraordinar de proasta! Vreau sa nu mai fiu nevoita sa deschid televizorul si sa ma oripilez! NU! NU! NU! Vreau sa ma pot uita in voie fara tot felul de manipulari in masa, fara toate stirile alea sumbre, fara OTV, fara posturi ce traiesc de pe urma pitipoancelor de genul "sexy braileanca"!

Nu mai vreau sa aud promisiuni peste promisiuni din partea LUI!

Nu mai vreau minciuni peste minciuni din partea LOR!

Nu mai vreau reprosuri din partea VOASTRA! Nu mai vreau nici macar sa imi strigati numele!

Ma deprima... Cine? VOI! Care voi? Aia toti cu gura mare.

Ce? Cum? Unde? Ce a facut aia? Cum a facut ala? Taci in pula mea!

Vreau sa pot fi cine sunt cu adevarat, chiar daca inca nu sunt sigura de identitatea mea.

Vreau sa ma plimb peste tot si nicaieri, fara griji, fara mobile care sa sune ca dracii, fara persoane care sa ma arate cu degetul, fara TINE! Da exact, fara tine....

Care tu? Pai... TU ma... TU!

Ala pe care in clipa asta il trimit la dracu'!!!

Si dupa vacanta asta bine meritata in care mi-as dori sa ma detasez de toti/e...

Vreau un EL ma... un EL! Cer prea mult? Un el care sa-mi fie aproape, un el capabil sa ma inteleaga, un el demn de iubirea pe care o am de oferit, un el langa care sa nu fiu nevoita sa imi spun minciuni minut de minut, un el care sa nu ma faca sa imi iau caaaampiii!

Si... cica am un "el" langa mine....( dar aici e doar teoria)...

Si cica i-am incrediintat toata dragostea mea, si cica sunt prea mica sa vorbesc de dracovenii dastea... Pentru ca cica nu le inteleg si cica nu's capabila sa iubesc...

Oare nu sunt? Oare e doar o iluzie?

Sper din tot sufletul.

Sper sa nu fi decazut in halul asta, ma sperie gandul ca as putea fi "dependenta" de o persoana.

Sau poate teama asta e cauzata tocmai din dorinta arzatoare ce se afla in subconstient.

Acea dorinta umana, exact! Aceea de a iubi si de a fi iubit.

Poate...

Prea relativ pentru mine.

Bai tu intelegi ce cacat mananc eu aici?

Zi ma, tu intelegi?

Ahaaa fraiere, te-am ghicit! Acum iti spui in cap cum ca eu am luat-o razna si iti dai o palma si iti zici " La dracu', iar am pierdut timpu' cu nebuna asta!"

Nu delirez MAAA! Asta simt, dezordinea asta pe care o poti observa si in literele pe care tocmai le-am insirat mai sus o regasesti in capul meu, in mintea mea, IN MINE!

Si nu bai, nu sunt retardata. Ar fi fost bine...

Sunt doar eu... o simpla adolescenta prinsa intr-o lume plina de cacat, cu oameni de cacat prinsi in tot felu' de treburi de cacat...

Si chiar si postu' asta e plin de cacat!

Si tu ma cititorule... HA HA HA!

:)) Treci in dus ca te-ai manjit!

Dedicata.

2010-04-19T23:01:00.000+03:00

Dupa o indelungata cercetare asupra eului meu sentimentalistic.... am conchis ca verbul care ma reprezinta cel mai bine este " a simti".

Shhhht! Sa nu va aud cu vro' incercare de a nega.

De ce zic asta? Pentru ca in ciuda tuturor aparentelor chiar sunt sensibila si oricat de geu mi-ar fi sa o spun am sentimente poate mult mai profunde decat ale altora...

Cel mai mic cacatel il simt la un nivel cu mult mai ridicat decat poate altii l-ar percepe...

Dar diferenta intre mine si voi este ca eu nu arat asta. De fapt arat, dar las loc de interpretarile fiecaruia si nu caut sa evidentiez aceastra trasatura " minunata" cu care am fost inzestrata...

Si... Daca nu va repet din doua in doua minutele cuvinte precum " te iubesc" asta nu denota ca nu simt asta...ci ca pur si simplu nu ma exteriorizez cu aceeasi usurinta cu care o faceti voi.

Daca nu va alint intotdeauna asta nu inseamna ca nu imi sunteti dragi/e si ca nu simt nevoia de a face asta cateodata... ci pur si simplu ca SIMT o teama, ca ezit.

Daca ati incercat sa fiti dragastosi cu mine dandu-mi dovada de afectiune prin gesturi precum imbratisari si pupiceli... iar eu m-am strambat sau v-am raspuns foarte sec... nu inseamna ca nu mi-a placut ci din contra, m-am simtit coplesita de sentimente si nestiind cum sa reactionez ma eschivez...

Daca atunci cand treceti printr-un moment mai delicat sau imi cereti sfatul in legatura cu o problema indeajuns de complexa eu va raspund sec, ironic si ca si cand totul e mai mult decat simplu nu inseamna ca nu va inteleg, dar simt nevoia de a va ajuta... In felul meu simt ca trebuie sa fac un rezumat al problemutei si sa va arat partile bune, chiar si atunci cand nu sunt... nu o sa fie panica... voi inventa unele extrem de minunate!

Daca abordarile mele in raport cu voi, cei ce imi oferiti zilnic afectiune su cei care pur si simplu imi sunteti in preajma fiindca sunteti obligati de circumstante, sunt prea directe nu inseamna ca am intentia mea a fost de a va rani sau de a va injosi... Nu... Pur si simplu simt nevoia de a imi exprima priopria-mi parere.

Daca mi-ati oferit un sfat bun si nu l-am ascultat nu inseamna ca ma doare in cur de parerea voastra ci ca am simtit nevoia de a incerca pe pielea mea...

Sa aflu singura care sunt consecintele greselii pe care in prealabil voi m-ati atentionat, iar abia apoi ma voi folosi de toate sfaturile bune pentru a nu gresi a2a oara.

( "A2a oara n-o mai fac, mi-am bagat mintile in cap. Promit ca o sa fiu cuminte, de-acuma inainte, de-acuma inainte...").

Deci... Vroiam sa spun ca in ciuda faptului ca ma comport ca o vaca si sunt hiper distanta eu tin la voi si nu as suporta sa va stiu departe...

Chiar daca cateodata ( mai mereu) sunt irascibila... ok, ok rectific, foarte irascibila ... si va raspund sec sau urat... nu am itnentionat sa va supar...

In nici un caz...

Si chiar daca va resping "afectionarile", chiar daca ma prefac ca nu va inteleg si incep sa aberez pe teme idioate, chiar daca sunt una din cele mai dificile persoane, chiar daca sunt o retardata, chiar daca uneori sunt insuportabila, chiar daca mi-am creeat o lume a mea ce pare a fi din gheata, chiar daca la prima vedere par a fi inconjurata de un zid imens de care nu poate trece nimeni...

Vreau sa stiti ca va apreciez in cel mai stimabil mod... Si ca... va multumesc ca inca imi mai sunteti alaturi...

Si vroiam sa va mai spun si ca va.... ... .... .... .... va................. FUT! :))))

Pentru ca acum zambiti si poate chiar chicotiti si va spuneti ca m-am prajit definitiv daca am inceput sa scriu articole de genul....

Dar SIMTEAM nevoia sa fac cunoscute toate chestiutele de mai sus...

Dar asta nu inseamna ca de aici in colo voi incerca sa fiu mai dragalasa sau ca va voi pupa in posterior...

Nu domnisoarelor/ domnisorilor...

Inseamna ca de aici in colo voi fi si mai rau... pentru a va da impresia ca tot ce am scris aici a fost doar o minciuna. Asta petru a evita potentialele pericole...

Si da... consider ca anumite sentimente pot fi numite slabiciuni...

Si da...

VA IUBESC BAI!

Ps- nu cred ca are rost sa dau nume... sunt cateva persoane si se pot numara pe degetele de la o mana... dar credeti-ma ca intre 2 milioane de cunostinte tot pe voi v-as alege fara nici cea mai mica ezitare.

Si-am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa...

Nu de alta da vi se urca la cap..

Ciudat...

2010-04-13T22:58:00.001+03:00

Voi ati observat ca de fiecare data cand iti propui ceva ... acel ceva se intampla pe dos?

De parca o forta superioara se amuza copios pe tema asta si de fiecare data cand iti vede un beculet aprins deasupra capului sau... un norisor din acela ca in desenele animate... cu o idee de genul " azi ma duc nu stiu unde..." apasa pe un butonas mare si rosu pe care este inscriptionat " reverse"! Si desi tu iti doresti enorm sa duci la bun sfarsit ideea.... parca totul e impotriva ta...si se intampla opusul....

Nu stiu cum sta treaba in cazul vostru, dar la mine cam asa e.

Azi de exemplu imi propusesem sa fac teme si sa termin niste proiecte pentru scoala...

Si... in ciuda faptului ca pe parcursul zilei si a serii am absorbit o cantitate semnificativa de cafea si oleaca de energizant... acum m-a cuprins o moleseala profunda.

Bai si ce e si mai dubios e ca in general sufar de insomnii severe!

Se pare ca la mine draciile astea cu cofeina se manifesta total diferit decat ar trebui.

Bai ... stii ce-i aia ca in fiecare seara ma foiesc in pat pana ajung sa ma infasor in pled precum sarmalele ?

Si de la 3 dimineata pana pe la 6 ( in cazurile fericite) stau si "admir" peretii ... cand in sfarsit isi face aparitia cu o intarziere enervant de mare nenea Ene....

Macar daca era femeie... Bine si atunci m-ar fi sacait, insa avea o scuza plauzibila...

PS: acest articol anost a fost conceput in speranta ca se va plictisi tovarasu' Ene pana il voi termina...

Dar a fost in zadar... E inca aici si insista din ce in ce mai mult ...

Deci rostesc clasicul " si maine e o zi..." dupa care ma las purtata pe aripile somnului.

O daa!

Acel dulce fenomen ce ma introduce intr-o lume fantastica, efemera.... Ahhh...

Somn usor!

pierduta...

2010-04-10T23:04:00.001+03:00

Atunc o privire in jurul meu... si... tac... si tac... si tac...

Cele mai pesimiste ganduri imi trec prin cap.

Cele mai neobrazate intrebari isi fac simtita prezenta.

Ce caut eu aici?

Si de fapt... ce e aici?

Ce e cu multimea asta care ma inconjara? Pentru ce traim, pentu cine? De ce?

O gramada de oameni... cai diferite, obstacole mai mari, mai mici... Toti diferiti...

Si totusi... ne intreptam catre acelasi "finish"...

Pai si de ce mai parcurgem drumu' asta? De ce ne mai luptam? Pentru cine, pentru ce? Mda... pentru noi... cica...

Prea multa banalitate, prea multa plictiseala... Prea multa falsitate, ipocrizie...

Si iar aceeasi intrebare sacaitoare... Ce caut eu printre toate astea? Care e menirea mea? Si iar tac...

Ma cufund intr-o mare de tacere.

Plictiseala isi face din nou simtita prezenta... Si e o prezenta a dracu' de enervanta.

Si de fapt, cum pot sa ma plictisesc in mediul asta?

De cine si de ce e determinat plictisu' asta cand am atatea lucruri mai mult sau mai putin constructive de facut?

Si... de ce atatea intrebari? De ce nu pot sa inteleg atatea chestiuni, de ce atatea mari secrete...

De ce sa nu poti avea incredere intr-o persoana? De ce... de ce... si iar DE CE?

Ciudat... de straniu.

Ok... o sa trec si peste gandurile astea de rahat... si peste toate intrebarile astea stupide...

Si... tac...tac...tac... Si merg mai departe cu aceeasi masca pe care o afisez zilnic...

Cea de copilas dragalas si fericit.

~ happy ending ~

niste cacati...

2010-04-10T02:09:00.000+03:00

Nu stiu daca voi ati auzit melodia aia a lu' nenea Margineanu...

Oricum va fredonez eu 2-3 versuri... ( in limita posibilului pe care mi-o ofera acest blog).

Suna cam asa: "Barbati, barbati, e plina lumea de cacati,/ de suparati si de incordati/ nu stiti decat sa va imbatati".

:))))

Bine, trecem peste restul refrenurilor care sunau la modu': " Femei, femei, e plina lumea de nebune..."

Mda... In momentu' asta sunt cam enervata pe specia asta masculina.

Stiu, stiu...

"Nu toti sunteti la fel."

Aud zilnic...

Ma nu or fi toti la fel... Da si noi suntem generalizate si catalogate drept " proaste", "parasute" din cauza catorva, deci eu de ce sa nu imi rezerv dreptul de a ii pune pe toti in aceeasi oala?

Ok, acum ca tocmai mi-am rezervat dreptul... Sunteti niste Porci!

Si cand spun asta risc sa jignesc animalutele alea dragalase, roz si pufoase.

In fine...

Nu intru in prea multe detalii...

Recunosc, sunt porci... Dar al dracu' de dragalasi (cateodata).

Si totusi, clipele astea tensionate in care imi vine sa ma manifest asemeni unui stramos de-al meu mult mai neevoluat ( probabil babuin) nu pot fi sterse pur si simplu prin cuvintele alea care candva erau magice si anume " te iubesc".

Prea multe " te iubescuri"... Prea lejer spuse...

Si-au pierdut de mult valoarea adevarata si au capatat una nula.

Sper sa imi treaca mai repede nervii, nu de alta da' chiar nu as vrea sa ma reprofilez.

:)) Nu cred ca m'as intelege prea bine cu o fata.... Sau cine stie...

:-??

Banci...

2010-04-07T22:38:00.001+03:00

Wtf...

Azi a fost una din zilele alea in care iti poti spune in gand "am trait sa o vad si pe asta"...

Invat pe undeva prin salajan intr-un liceu pe nume Dante...

El asa e liceu bun, pacat ca e populat..

In fine, nu asta e subiectul de azi.

Ideea era ca... fac acelasi drum zilnic, si de la metrou pana la liceu sunt cam 3 minute de mers printre blocuri...

Hmmm....

Un pic acana de Dante e un parculet sau mai bine zis parcoi. :))

Si acolo sunt banci, evident.

Inteleg... avem nevoie de banci in parcuri.

Sunt foarte utile niste banci in zonele verzi...

Si de fapt intotdeauna cand ma duc pe Ior ii injur pastia de la primarie ca nu's in stare sa mai puna si ei 3 masute in plus... Intotdeauna ma inghesui cu jdemii de babalaci pe un metru de banca...

Ok...

Trecem si peste asta...

Azi am avut mirarea de a... observa ceva nou.

Fiind in vacanta nu am mai dat prin zona cam de 3-4 zile... Si ia uitati-ma pe mine azi... trecand linistita pac pac... printre blocuri... cand... ce vad?

Trec de un gang... si parampam... 2 banci asezate asa face to face...

Mda... mi se parea destul de aiurea locul in care au fost asezate, dar mi-am zis in gand " e... as putea sa ma obisnuiesc cu asta...treaca de la mine".

Si ce credeti? Mai inaintez cativa metri... si ajung pe aleea din fata liceului...

Soc total.

Pana si gandurile mi-au fost atat de mirate incat au uitat sa-si faca aparitia...

Nici nu stiam ce dracu' sa mai zic...

Tot inaintam... si pe aleiuta aia pe partea stanga... au fost " plantate" banci... din metru in metru...

Bai...

CE CAUTA BANCILE ALEA ACOLO!?

Oare chiar o sa stea cineva pe bancutele alea sa admire blocul darapanat din fata? Si sa se delecteze cu miresmele de bucate venite din bloc? Sau cu cele venite din gradinitele blocurilor... unde toti patrupezii cartierului isi fac nevoile...

N'as prea crede.

Apoi... am mai inaintat putin, deja nu mai eram atat de sigura pe mine...

Ma gandeam ca in curand o sa fiu nevoita sa calc pe banci ca sa ajung in scoala...

Si... tocmai cand era sa imi zic " se putea si mai rau" ma uit vis-a-vis...

Adica fix langa gardul ce delimiteaza liceul de alta alee...

Si acolo erau o gramada de bancute proaspat plantate.

Bai, nu am nimic cu bancile in general, doamne fereasca!

Dar, ma jur ca sunt cam 20 de banci aliniate si asezate "strategic".

Oamenii care pe viitor se vor aseza acolo nu v-or face altceva decat sa ne admire pe noi, in incinta liceului.

Oare nu era de ajuns ca vedeam diverse persoane care ne spionau de pe geam? Acum o sa ma simt si mai urmarita...

Eh...

Si cand sa ma enervez... mi-am amintit...

Cica: " aaa... stai ma asaaaa.... e R-O-M-A-N-I-A..."

Tigari

2010-04-07T21:41:00.000+03:00

Tigari...Tigari...Tigari...

Totul a inceput acum 5 secole... Cand se plimba C. Columb pe cine stie unde... si i-au trimis indienii plantuta asta...

Off... e numai vina lui

:))

Si intre timp industria tutunului s-a supradezvoltat...

Cine ar fi crezut acum ceva ani ca va prinde atat de bine la public?

Cine ar fi crezut ca suntem o natie atat de proasta incat sa fim adeptii tuturor rahaturilor care ne afecteaza sanatatea?

Eu fumez de vro' 5 ani. Si evident, m-am apucat dintr-o prostie...

Ca sa fiu cool, tru si toate cele.

Nu zic ca nu as putea sa ma las... pentru ca POT!

Dar aici intervine faza cu vointa...

Chiar nu cred ca vreau... Adica sunt sigura ca nu prea vreau sa ma las...

Bine, recunosc... M-am lasat cam de 1000 de ori de fumat :)).

Am incercat si cu plasturi si cu gume...La un moment dat luam niste picaturi ciudate din cauza carora imi venea sa "dau la boboci" cand trageam cate-un fum, dar cu toate astea tot continuam sa fumez...

Ultima incercare a fost cu tigarile astea electronice... Si atunci am realizat ca nu e vorba de dependenta aia de nicotina... nu... chiar deloc. Fumam cacaturi dalea electronice, deci imi asigurau nicotina de care are nevoie un dependent.

Dar... unde era farmecul?

Nu mai scoteam fum, ci abur.

Nu imi place sa ma joc cu aburul... Nu puteam face cerculete din aburi...

Nici macar nu mai era mirosul ala de tigare...

Si asa am ajuns la o concluzie simpla:

dependenta pe care am capatat-o pentru sfantul Kent 8 intre timp s-a transformat in obsesie.

Nu pot concepe o dimineata ok fara tigari si cafea.

Nu as putea iesi undeva cu fetele la pahar de suc si unul de barfa... fara preamaritul KENT.

Incep sa cred ca e cel mai bun prieten al meu.

Ma insoteste oriunde, nu ma lasa la greu, dar nici la bine.

Nu cere nimic, nu are nevoi fiziologice, nu se supara pe mine si isi intampina sfarsitul cu demnitate... Se lasa fumat pana la capat fara sa se planga...

:)) Mda... v-am zis eu ca sunt obsedata de tigari...

A devenit o obisnuinta, un reflex... e mai mult decat simpla dependenta.

In fine... pe scurt:

LE ADOR!

PUNCT.

obsedati...

2010-04-06T03:38:00.001+03:00

Am si eu o rugaminte pe care doresc sa o fac publica...

Data viitoare cand cineva tine neaparat sa verifice daca sunt online... d-ati un buzz si daca sunt la PC o sa va raspund cu cea mai mare placere.

Nu e nevoie sa imi bagati id-ul pe cine stie ce site-uri!

Acum 10 minute am fost asaltata de jdemii de cereri de prietenie pe mess.

WTF...

Bai... nu mai faceam fata... Decline, decline, decline... Ignore, ignore, ignore...

Dar pana cand? :

Deja imi tremura mana... Nervii erau intinsi la maxim...

Inca eram nedumerita... Nu intelegeam, ce dracu se intampla !?

Am primit sute de buzzuri in decurs de 10 secunde... Toate astea precedate de o sumedenie de propuneri care mai de care mai neconventionale... sa nu mai zic de originalitate.

Chiar nu mai stiam cum sa reactionez...

Intr-un final s-a gasit un binevoitor caruia ii multumesc... si mi-a explicat el care e treaba...

Cica un curios a verificat pe nu stiu ce cacat de site sa vada daca sunt on...

Si mi-a ramas id-ul si avatarul afisat...

Genial.

Si pac pac... vanatorii de pasarele au sarit.

Ok... A fost o experienta dubios de stresanta...

Deci repet: data viitoare incercati cu clasicul "buzz".

Multumesc anticipat!

stresssss!

2010-04-03T18:03:00.000+03:00

Zilele astea m-am tot uitat pe diferite bloguri apartinand unor persoane de varsta mea...

Majoritatea postarilor erau legate de scoala, olimpiade si de stresul acumulat pe parcursul acestora.

Nu pot sa va inteleg.

Daca nu va face placere de ce va mai inscrieti la concursuri, olimpiade?

De fapt daca o faceti nu ar trebui sa fie pentru voi?

Sa va invatati cu sistemul de evaluare, sa va mariti increderea in voi etc.

Atunci de ce e atata panica?

De ce sa iti fie rusine sa dai ochii cu profa' a2a zi pentru ca nu te-ai calificat? Intradevar ea se zice ca " te pregateste". De fapt voi faceti asta, profii doar va dau materialul pe care trebuie sa il tociti, pardon invatati.

Si oricum, mi se pare aberant.

Mai ales materia care e data la discipline de genul istoriei, geografiei.

Din toate sutele alea de pagini pe care trebuie sa le tociti maxim 10% o sa va ajute in viitorul apropiat.

Nu zic ca nu ar trebui sa invatam, nu promovez incultura... Zic doar ca e prea mult, prea neinteresant...

Nu mai bine retineti strictul necesar pentru cultura voastra generala? As intelege daca v-ar face placere sa invatati toate rahaturile alea, daca ar prezenta cel mai mic interes... dar asa?

Ok, e un mod destul de constructiv in care iti poti ocupa timpul... dar la fel de bine poti sa lecturezi ceva dragut sau sa vizionezi un filmulet documentar despre o treaba care chiar te pasioneaza sau iti place catusi de putin.

Si oricum de ce atata stres daca nu treceti de o olimpiada?

De ce atata rusine?

Asta e... O sa mai aveti sanse si la anul... si tot asa, deci nu e panica.

Am observat ca majoritatea persoanelor care participa la un astfel de eveniment, ulterior se subestimeaza.

De ce?

Nu va taie nimeni gatu' daca ati gresit la un subiect.

Nu sunteti prosti daca ati avut un lapsus din cauza emotiilor...

Poate ati fost doar putin neatenti.

In fine... Ar trebui sa va relaxati... Putin mai mult!

ganduri alandala...

2010-04-03T03:53:00.001+03:00

Iar trec printr-o stare extraordinar de proasta...

De data asta nu sunt melancolica... e mai grav!

Trebuie sa iau o decizie... Si am strans atatea sentimente in mine incat cred ca am toate sansele sa explodez in urmatoarele 2 ore.

Sunt nedumerita...

Azi cineva mi-a zis ca e mai simplu sa ii lasi pe ceilalti sa ia deciziile in locul tau pentru ca cica daca respectivele sunt proaste... poti da vina pe respectivii.

Mda... Teoria asta cade... Eu am un dar minunat... Acela de a ma autoinvinovatii chiar si atunci cand nu am nici urma de vina... Deci chiar daca i-as lasa pe altii sa ia o decizie in locul meu si aceasta ar fi proasta... tot pe mine as da vina... ca eu i-am lasat pe ei sa decida in locul meu.

Hmmm...

Si in acelasi timp ma cuprinde un sentiment de teama... aflat in antiteza cu unul euforic.

Imi e frica sa ma bag in ceva nou, mi se pare trist sa revin la trecut...

Sunt fericita din cauza unor vorbe pe care le-am auzit azi din partea unei persoane importante ( pentru mine).

Dar oare cuvintele chiar ar trebui sa aiba atata putere pe cat au?

Oare chiar ar trebui sa reusesca cateva silabe banal grupate in cuvinte care mai apoi sunt si ele grupate in simple propozitii, care la randul lor alcatuiesc fraze... sa ma faca sa ma simt bine?

Nu asta era rolul faptelor?

Aiurea...

in stanga mea sta un dracusor care imi spune ceva de genul " du-teee!" si in dreapta o voce blanda imi sopteste "sttaai...nu te arunca asa."

CACAT!

Si eu pe cine ascult?

O prietena m-a intrebat care e primul instinct... Pai e un " NUUU" convins.

Dar acum ma gandesc ca poate instinctul ala a fost si el influentat la randul lui de ratiune... si iar nu e combinatie... iar ajung in acelasi punct de confuzie totala...

Imi zboara mii de ganduri prin cap... nici macar nu apuc sa le zic pe toate ca sunt inlocuite de altele...

E ca atunci cand eram micuta si abea invatasem sa citesc si incercam sa vizionez un film...

Pana sa apuc eu sa descifrez subtitrarea... se schimba...

Ma rog...

Acolo puteam deduce ceva din gesturile personajelor...

Dar acum ce deduc si de unde?

Mda... Ma duc sa ma dorm... a fost o zi ciudata...

sarbatorile vin...

2010-03-31T01:09:00.000+03:00

Abia scapasem de haosul adus de sarbatorile de pe perioada iernii... si ce sa vezi?

Se apropie Pastele...

CACAT!

Iar o ia lumea razna... Iar urla mama sa facem curatenie generala... De parca Hristos nu ar fi inviat daca nu era curat la mine in camera...

Iar se sacrifica mielutii... Oare Nenea de Sus chiar se bucura cand sacrificam un sufletel? Oare e chiar atat de sadic?

Iar se inghesuie tot romanu in magazine... Iar se scumpesc toate... Ca deh... Daca omu e prost si da banu', de ce sa nu isi bage si comerciantii mai mult?

Agitatie mare... Haos total... Toti isi iau vacanta...

Si totul pentru ce? :))

Cica in perioada asta trebuie sa fim mai apropiati de divinitate...

bla bla bla...

Cica avem si noi traditii... dar oare mai stim ce reprezinta fiecare?

Mda...

Si in noaptea invierii... Toti ies pe strada...

Te duci la biserica...

Totu frumos pana aici...

Ajung cam la 100 de metri de ea... si te intampina cativa cersetori... iar tu te simti obligat sa le cedezi si lor cativa banuti, ca doar e perioada pastelui si trebuie sa fim mai buni.

Tampenii!

Inaintezi putin... si deja vezi copiii toti alergand de ici colo...

Genial.... parca venisei ca sa intri intr-o atmosfera armonioasa... sa fi mai aproape cu tipu' de sus...

Incerci sa iti faci loc prin multime... Ajungi intr-un locusor cat de cat acceptabil...

Si inevitabil... incepi sa auzi toate babaciunile cum stau la barfa de parca ar fi la colt de strada...

Gen.... " Iauite Lentzi cum e aia imbracata!" -" Da fa Floareo... sa fiu a dracu' de am mai vazut asa ceva... Iarta-ma Doamne...".

Mda...

Daca incerci sa te misti putin pentru ca probabil ti-au amortit picioarele... incep si urla la tine de parca le-ai fi incalcat proprietatea...

Deja iti piere chefu' ... ai de 10x mai multi draci...

Apare si nenea Popa... care ce crezi? :))

E dotat cu microfon....

E un fel de dj. Popa el ... Si incepe sa iti balmajeasca ceva din care nu intelegi mare rahat decat " lalalalal cas cas cas... Isus a inviat.... moartea... calcand... a inviat..."

Dupa vine lumina...

Si... 90% din populatie pleaca fericita inapoi spre casa... sau spre cluburi... depinde de gusturi...

In ambele cazuri... nu se duc sa se roage... se duc sa se indoape si sa bea.

Wtf...

Oare sunt obligata sa vin la biserica in nopti dastea sfinte?

De ce? Daca vreau sa fiu aproape de divinitati... pot sa o fac in orice alta zi a anului... mult mai usor... cum si cand vreau eu...

Nu trebuie sa vin fix de Pasti sa ma calc in picioare cu alte 400 de persoane pe un metru patrat.

Gen... sa presupunem ca aveti un cantaret preferat, ok?

Cum ar fi... Anda Adam... ( e un exemplu banal).

Tot ipotetic vorbind, aveti ocazia de a va intalni zilnic cu ea, de a iesi in parc sau la o terasa oricand doriti.

Voi ce alegeti? Sa va intalniti intr-o oarecare zi cu ea, doar voi...

Sau va duceti la un concert unde vor mai fi si alte mii de persoane....

:))

Cam asa e si cu biserica in zilele de sarbatoare.

Si alta chestie care ma scoate din minti in perioada asta...

Deschid si eu TV-u in a2a zi de pasti si intamplator e pe Protv, la stirile de la ora 5.

Si ce credeti ca vad?

Un reportaj facut in spitale, cu zeci de oameni intoxicati de atatea mancaruri imbucate...

PORCILOR! HUUUO!

Urmatorul reportaj... e facut pe la sate... unde ce credeti?

Binevoitorii de acolo duc traditia mai departe... Morti de beti... Cica il cinstesc si ei pe Domnu' :))

Da' cu toate asta nu e panica... Stati linistiti... E totu' bine...

PS- Nu stiu de ce m-m obosit sa scriu atat... puteam sa ma rezum la cateva cuvinte... cum ar fi " Sarbatoare... Pasti... ROMANIA" si era clar...

Ce fel de copac esti?

2010-03-30T15:58:00.001+03:00

Haha... aud tot mai des expresii de genul: " Ba esti copac?"... Pana acum raspundeam ironic... De azi in colo raspunsul meu v-a fi " Da, sunt pin".

In fine...

E randul sa aflati si voi ce fel de copac sunteti :->

23 decembrie- 1 ianuarie – Mar* * 2 ianuarie – 11 ianuarie – Brad* * 12 ianuarie – 24 ianuarie – Ulm * * 25 ianuarie – 3 februarie – Chiparos* * 4 februarie – 8 februarie – Plop* * 9 februarie – 18 februarie – Curmal* * 19 februarie – 29 februarie – Pin* * 1 martie – 10 martie – Salcie* * 11 martie – 20 martie – Tei* * 21 martie – Stejar* * 22 martie – 31 martie – Alun* * 1 aprilie – 10 aprilie – Scorus* * 11 aprilie – 20 aprilie – Artar* * 21 aprilie – 30 aprilie – Nuc* * 1 mai – 14 mai – Plop* * 15 mai – 24 mai – Castan* * 25 mai – 3 iunie – Frasin* * 4 iunie – 13 iunie – Carpen* * 14 iunie – 23 iunie – Smochin* * 24 iunie – Mesteacan* * 25 iunie – 4 iulie – Mar* * 5 iulie – 14 iulie – Brad* * 15 iulie – 25 iulie – Ulm * * 26 iulie – 4 august – Chiparos* * 5 august – 13 august – Plop* * 14 august – 23 august – Curmal* * 24 august – 2 septembrie – Pin* * 3 septembrie – 12 septembrie – Salcie* * 13 septembrie – 22 septembrie – Tei* * 23 septembrie – Maslin* * 24 septembrie – 3 octombrie – Alun* * 4 octombrie – 13 octombrie – Scorus* * 14 octombrie – 23 octombrie – Artar* * 24 octombrie – 11 noiembrie – Nuc* * 12 noiembrie – 21 noiembrie – Castan* * 22 noiembrie – 1 decemrbie – Frasin* * 2 decembrie – 11 decembrie – Carpen* * 12 decembrie – 21 decembrie – Smochin* * 22 decembrie – Fag*

Alun – intr-un cuvant, esti o persoana extraordinara. Estiplin(a) de sarm, de umor. Stii cum sa lasi o impresie placuta.Lupti pentru cauze sociale sau politice. Esti un piccamschimbato(a)r(e), dar esti onest(a), perfectionist(a). Itidoresti ca si ceilalti sa fie corecti cu tine.*
Artar – cuvantul care te defineste este independentaspiritului. Nu esti o persoana comuna. Esti plin(a) deimaginatie si treci drept o persoana originala. Estirezervat(a), dar ai incredere in tine. Iti plac experientelenoi. Ai o memorie foarte buna si inveti foarte usor. Ai oviata sentimentala complicata si iti doresti sa iiimpresionezi pe ceilalti.*
Brad – cuvantul care te defineste este misterul. Te descurcifoarte bine in situatii de stres, admiri frumosul, tii foartemult la cei apropiati si ai face orice pentru ei. Esti foartesociabil(a) si iti place sa lenevesti dupa ce muncesti mult.Esti relativ modest(a), nu esti egoist(a). Nu prea aiincredere in ceilalti, desi iti place sa ai cat mai multiprieteni. Uneori esti incapatanat(a). Esti o persoana deincredere.*
Carpen – cuvantul care te defineste este bunul gust.Ai o frumusete rece, te preocupa aspectul exterior si vrei safii mereu in forma. Iti doresti o viata cat mai confortabila,cat mai disciplinata.Partenerul/a tau trebuie sa aiba unsuflet bun si sa fie sensibil(a). Visezi la partenerineobisnuiti, dar arareori ramai alaturi de unul nonconformist.Nu ai incredere inoameni, esti nesigur(a) pe tine.*
Castan – cuvantul care te defineste este onestitatea. Esti oprezenta impunatoare. Ti-ai dori sa se faca dreptatintotdeauna.Esti un diplomat innascut, iti place sa lucrezimult, uneori dai impresia de superioritate.. Esti o persoanasensibila la dorintele si nevoile celorlalti, o prezentafoarte placuta. Uneori, simti ca nu te intelege nimeni. Tiifoarte mult la familie, esti fidel(a) in iubire si ceriacelasi lucru din partea partenerului/ei.*Chiparos – cuvintele cheie sunt credinta, loialitatea.Esti o persoana puternica, te adaptezi foarte usor. Profitide viata la maxim, chiar daca anumite aspecte nu iti plac saunu esti de acord cu ele. Te straduiesti sa fii multumit(a) detine. Esti optimist(a) si este foarte important pentru tine safii independent(a) financiar. Iti doresti foarte mult sa fiiiubit(a), urasti singuratatea, esti o fire foarte pasionala,dar gasesti foarte greu un partener care sa te multumeasca. Aitendinta de a fi neglijent(a), vrei sa inveti cat mai multe.
Curmal - cuvantul care te defineste este increderea. Esti opersoana puternica, stii cum sa te adaptezi in oricesituatie.. Ai o sanatate buna si ai multa incredere in tine.Nu esti deloc timid(a) si esti un foarte bun orator. Multiconsidera ca adopti un aer de superioritate. Esti convins(a)ca nu exista decat o singura mare iubire. Esti capabil(a) saiei decizii rapid.*
Fag – cuvantul care te defineste este creativitatea.Ai mult bun gust, te preocupa aspectul tau exterior, ai oviata foarte bine organizata, esti o persoana chibzuita. Estiun bun lider, nu iti asumi riscuri prea des, esti rational(a).Iti place sa fii mereu in forma.*
Frasin – cuvantul care te defineste este ambitia. Esti opersoana foarte atractiva, plina de viata, impulsiva. Nu puicriticile la suflet, esti foarte inteligenta, ambitioasa. Itiplace sa te joci cu focul, dar esti o persoana de incredere.Ai nevoie sa fii in centrul atentiei, motiv pentru care uneoriesti considerat(a) egoist(a). Ai nevoie de multa iubire sisprijin emotional.*
Mar – cuvantul care te defineste este iubirea. Esti opersoana linistita si timida uneori. In schimb, estiseducato(a)r(e), sensibil(a), esti fidel(a), ai nevoie saiubesti si sa fii iubit(a). Ai numeroase talente, iubesticopiii, esti o persoana foarte generoasa si ai nevoie de unpartener foarte afectuos si tandru.*
Maslin – cuvantul care te defineste este intelepciunea. Itiplace soarele, caldura. Esti rational(a), echilibrat(a). Evitiviolenta siagresiunea de orice fel. Esti o fire cu adevaratjustitiara, esti o persoana sensibila, empatica, nu estigeloasa. Iti place sa citesti. Cauti compania oamenilorsofisticati.*
Mesteacan – cuvantul care te defineste este inspiratia. Estio prezenta eleganta, plina de viata, atractiva, prietenoasa.Nu esti o persoana pretentioasa, esti chiar modesta. Nu itiplac lucrurile in exces, iti place viata in natura. Ai oimaginatie bogata, dar stai prost la capitolul ambitie. Lasiimpresia unei persoane extrem de calme.*
Nuc - cuvantul care te defineste este pasiunea. Estinelinistit(a), ai o fire formata din numeroase contraste.Uneori esti egoist(a). Ai o ambitie fantastica, dar nu estifoarte flexibil(a). Esti un partener dificil. Esti un foartebun strateg. Esti o persoana foarte geloasa si pasionala. Nuaccepti compromisuri.*
Pin – cuvantul care te defineste este pacea. Itidoresti pacesi armonie in toate aspectele vietii.. Iti place sa ii ajutipe ceilalti, nu esti pasionat(a) de moda, ci preferi sa iticreezi propriul stil. Esti prietenul/a tuturor. Esti plin(a)de compasiune. Iubesti din tot sufletul, faci orice pentrudragoste, dar inchei relatia imediat ce afli ca sentimenteleti-au fost tradate. Ai nevoie de afectiune si de sprijinmoral, pentru ca nu stai bine la capitolul incredere in sine.*
Plop - cuvantul care te defineste este incertitudinea. Estifoarte talentat(a), dar nu ai foarte mare incredere in tine.Poti fi extrem de curajo(a)s(a) daca este nevoie. Esti o firesinguratica, iti place filosofia. Esti o persoana de increderesi foarte serioasa.*
Salcie – cuvantul care te defineste este melancolia.Esti o fire capricioasa si rautacioasa. Ceri foarte mult dinpartea celor din jur. Ai o intuitie buna si ai tendinta de asuferi in dragoste pana iti intalnesti alesul/aleasa. Nu iiierti pe cei care ti-au gresit.*
Scorus - cuvantul care te defineste este sensibilitatea.Esti plin(a) de sarm si esti o fire vesela, altruista. Itiplace s fii in centrul atentiei, esti nelinistit(a). Estidependent(a) si independent(a) in acelasi timp. Estipasional(a), ai o fire artistica si esti foarte foartesensibil(a). Ceilalti iti cauta compania.*
Smochin - cuvantul care te defineste este ratiunea. Estifoarte puternic(a), ai multa vointa, esti onest(a), loial(a),independent(a), nu iti plac polemicile. Poti sa lucrezi panala epuizare daca iti doresti ceva din tot sufletul. Iti placeviata si iti place sa fii inconjurat(a) de prieteni. Iti placcopiii si animalele.Esti un/o iubit(a) foarte pasional(a). Ai un simt al umoruluidezvoltat, ai o fire artistica si esti foarte inteligent(a).*
Stejar - cuvantul care te defineste este curajul. Esti ofire robusta,curajoasa, puternica, rationala. Nu iti placschimbarile, ai picioarele bine infipte in pamant si esti opersoana de actiune.*
Tei - cuvantul care te defineste este neincrederea.Esti inteligent(a), iti place sa muncesti. Accepti ce itiofera viata, dar mai intai incerci sa transformi problemele inocazii favorabile. Nu te descurci prea bine fata stresului,iti plac vacantele departe de casa. Uneori pari a fi deneclintit, dar in realitate esti foarte sensibil(a). Aisacrifica totul pentru familie si prieteni. Ai multe talente,dar nu te prea folosesti de ele. Poti fi un lider bun.Esti opersoana geloasa uneori, dar extrem de loiala.*
Ulm - cuvantul care te defineste este nobletea. Te imbracimereu cu mult bun gust. Nu prea ii ierti pe cei care ti-augresit. Esti modest(a), vesel(a), iti place sa conduci siurasti sa fii obedient(a). Iti place sa iei decizii in loculaltora, esti o fire generoasa si inzestrata cu simtulumorului.*

rahaturi...

2010-03-23T01:11:00.000+02:00

Numai rahaturi...

Peste tot... doar atat...

Ies din casa si ce vad?

O multime de oameni... pana aici nimic anormal.

Dar pe fetele majoritatii nu mai poti citi decat stres, nervozitate sau pur plictis...

M-am saturat de o Romanie care vorba lu' Badea: " e frumoasa, da' pacat ca e locuita".

Deja nu mai e o simpla banuiala, a devenit o certitudine.

Aia sus pusi nu mai vor oameni cu ceva in cap...

Nu i-ar avantaja...

Isi doresc sa ajungem o generatie de zombie, pregatiti sa dam vina doar pe destin pentru toate neajunsurile noastre...gata in orice clipa sa ne vindem pentru un banut.

Iti petreci cel putin 20 de ani cu nasu' in carti, timp in care iti faci tot felul de sperante, iti propui diferite scopuri... te lupti pentru note mari, medii mari, intrarea la o facultate buna.

Dupa care speri ca prin intermediul acestora ve-i ajunge " cineva".

Si la sfarsit... cu ce ramai? :-j

Cu rafturi pline de diplome, trofeuri... pe care... intr-un final iti dai seama ca le-ai obtinut degeaba...

Nu esti fiu de senator, nu esti fiica de presedinte...

Deci...

Poti sa-ti dai ignore: esti degeaba!

Si iti ramane o ultima varianta... sa emigrezi.

Alte tari investesc mult in inteligenta... iar noi ce facem?

O imortalizam...

Si pana la urma, cu ce i-ar ajuta pe astia sus pusii sa apara inteligenti printre noi?

Cu nimic...

Daca ar fi prea multi care sa gandesca si ar disparea mentalitatea pe care o avem acum... ar fi ruinati.

Si totusi... Oare nu putem face nimic?

Oare suntem obligati sa ne complacem in situatii de genul?

De fapt... cam asta ne invata societatea in care traim...

Asta vor ei de la noi...

Sa le facem jocul si... atat :)).

Poate ar fi momentul sa ne punem anumite semne de intrebare...

99% dintre noi ar spune ca nu sunt multumiti de tara noastra...

Si totusi, 98% din astia nu fac altceva decat sa se planga si sa dea vina pe destin exclamand cacaturi de genul " Nu e vina mea ca aici m-am nascut... asta e." sau si mai simplu " soarta".

Dar oare nu mai putem face nimic? Ba da... se poate intotdeauna. Dar tine de vointa: daca vrei, poti!

Si vine intrebarea " cum?".

Pai nu stiu exact cum, dar sunt ferm convinsa ca parcurgand anumiti pasi, e posibil!

Si primul ar fi... sa invatam sa fim uniti!

Anotimpul mult asteptat...

2010-03-22T00:43:00.000+02:00

In sfarsit si-a facut aparitia si primavara!!!

Incepusem sa ma obisnuiesc cu peisajele alea monotone, care deja imi dadeau fiori.

Devenisem oarecum confuza... Adica... nu era vorba de o incalzire globala ce ne ameninta?

Si... ma gandeam si eu asa... cu mintea mea de blonda: Pai... daca e incalzire, si mai e si globala... atunci de ce mama dracu' afara sunt -20 de grade in martie? X(

Dar acum m-am linistit.

Azi au fost 21 de grade, de data asta cu plus.

Am fost prin parc... adiere de vant calduta, ciripit de pasarele, oameni parca proaspat treziti din hibernare... totu' bn!

Deci... in concluzie: acum pot fi fericita! :X

Chiar nu mai suportam sa ma trezesc in fiecare dimineata cu o oarecare ultima speranta si... sa imi exteriorizez profunda dezamagire exclamand: NINGE!

Dupa care imi incepeam zilnicul ritual de autoconvingere prin care imi spuneam ca... probabil totul se intampla in imaginatia mea, ca nu are cum sa ninga iar si poate inca nu m-am trezit cum trebuie... sau se intampla ceva cu mine... si imi dadeam 2 palme si ma culcam la loc :))

Am depasit momentele alea :X.

Acum ard de nerabdare asteptand natura sa-si termine somnu' ala de frumusete, care de data asta a durat mult prea mult, si sa se trezeasca!

Sa apara verdeata, floricelele, miresmele delicate, fluturasii, gandaceii si nu in ultimul rand astrul meu ceresc preferat!

Sa pot si eu iesi dimineata la prima tigare insotita de nelipsita cafea, in curte... si sa fiu trezita de aroma calfelei combinata cu miresmele imbietoare oferite de natura... in timp ce razele soarelui imi va mangaia delicat pletele blondine :X

Ahhh.... :X Gata ca o dau in orgasme :)))

Iarna prelungita!

2010-03-06T01:07:00.000+02:00

Ok, ok... Inteleg ca asa e la noi cu clima si ca avem 4 anotimpuri... Dar totusi...in Martie nu se presupunea ca ar trebui sa fie primavara? Nu ar fi trebuit ca o data cu venirea acestei perioade intreaga natura sa reinvie? Nu ar fi normal ca acest anotimp sa adauge un strop de culoare naturii? BA DA ! Pai si de ce dracu' ninge iaaaar?????? Nu mai suport... Inteleg, e totu' frumos, peisaje mirifice, norii se cern asemeni unor stelute argintii asternandu-se sub forma unui covor alb. Geamurile ne sunt pictate de miile de stelute argintii... Casele oamenilor se pot asemana cu prajituri cu frisca... Si da... linistea adusa de craiasa asta a zapezii este intrerupta doar de chicoteli de copii, si copiii astia sunt minunati si se distreaza in zapada cu saniute, bulgarei si omuleti de zapada! Totul frumos.... Am facut alte o mie de compuneri dastea mult mai artistice despre frumusetea iernii, si nu sunt singura! Dar de fapt cred ca in adancul nostru nu ne place cu adevarat, ci pur si simplu incercam sa vedem partea plina a paharului. Adevarul e ca m-am saturat pana peste cap sa vad in jurul meu atata monotonie, atata alb! M-am saturat sa fac o ora in loc de jumatate pana la liceu... M-am saturat sa ma infofolesc pana ajung sa capat mersul unui robotel... Nu mai suport racelile! Vreau sa vina primavara, vreu sa ma trezesc la auzul ciripitului de pasarele, vrajita de mireasma copacilor proaspat infloriti! Vreau sa vad combinatiile de culori excentrice ale naturii... Vreau o ploaie calda de vara... AM VOINTA! :))

Sfarsit...

2010-03-06T00:39:00.000+02:00

Cati dintre noi nu ne-am intrebat macar o data cand vom muri? Cati dintre noi nu ne-am facut macar o data un scenariu in cap despre acea clipa? Si totusi numai cand ne gandim ne cuprinde o teama necontrolata... Majoritatea vrem sa stim cum si cand vom muri, dar la ce ne-ar ajuta? De ce sa stim cand si cum daca oricum inevitabilul se va produce? Ce imi e ca aflu azi ca intr-o sapt o sa mor, si ce imi e ca o sa mor direct fara sa stiu inainte? Daca as afla, ce as face? Probabil m-as cam panica, as face un fel de " bilant" al faptelor bune si al faptelor rele... M-as duce pe la biserica... Dupa care as avea 2 variante:

Sa stau ca vaca si sa astept ziua "norocoasa" sau
Sa fac tot ce nu am avut curajul de-a lungul vietii.

Ca stau si astept sau ca profit de ultimele clipe, ca ma caiesc sau nu, ca ma panichez sau stau chill... tot la acelasi lucru ajung... Si totusi, de ce murim? Si unde ne ducem dupa aceea? Curios, nimeni nu s-a intors niciodata sa spuna ce e dupa viata asta, dar majoritatea am venit cu diverse teorii, mai plauzibile sau mai putin plauzibile. Voi ce credeti? Eu zic ca oricum, orice am face este un fenomen natural... Ia imaginati-va cum ar fi sa nu mai avem mortalitate , iar rata natalitatii sa tot creasca, si sa creasca, si iar sa creasca... Ne-am cam calca in picioare pe un metru patrat, ne-am certa pe mancare fiindca nu am putea sa producem intratat si probabil am ajunge tot la moarte...Adica ne-am ucide intre noi si am trai dupa o oarecare lege a junglei... Deci oricum o luam, nu e bine... Si ramane intrebarea: " Unde se duc sufletele noastre?" Mie imi place sa cred ca oricum, oriunde s-ar duce... trebuie sa fie un loc mai bun. Intotdeauna e loc de mai bine...(si de mai rau, dar imi place sa fiu optimista) Oricum paremise ca suntem ca niste pioni pe o tabla de sah, si cineva, undeva se cam joaca cu noi... Nu stiu de ce am eu senzatia asta. Voi ce spuneti?

Oameni...

2010-02-26T01:23:00.000+02:00

Cred ca multi dintre noi ne-am intrebat macar o data de unde ne tragem. Mda, e clar, noi ne tragem din " mama" si din " tata"... Si ei la randul lor la fel. Dar de unde am aparut pentru prima oara? Ei bine, in legatura cu intrebarile astea sunt multe teorii... Si ca de obicei, biserica se cearta cu stiinta si viceversa! Oricum, cert e ca suntem niste prototipuri putintel mai evoluate decat mamiferele din care ne tragem si decat restul "suratelor". Se presupune ca suntem cea mai inteligenta specie de pe Terra. Dar oare folosim inteligenta asta in folosul nostru? De fapt, ne folosim de ea catusi de putin? Cica da... Pai si atunci de ce ne autodistrugem? Pai cica... de prosti. Pai si animalutele alea mai proaste ca noi nu o fac.. Si de aici ce rezulta? Ca cica ele sunt mai " inteligibile" ca noi. Si acum ne atacam: cum domne sa fie un caine mai destept ca mine? Pai daca e sa o luam dupa principiile mele, si ei au cam aceleasi nevoi ca ale noastre, mai putin cea de autorealizare. Si ei se pisa, si ei se caca, si ei mananca, si ei simt nevoia de a socializa, si ei simt nevoia de a castiga respect din partea semenilor. Si totusi, nu se razboiesc intre ei pentru teritorii, nu creeaza bombe si nu polueaza...! Stiu sa se bucure de chestii minore, treaba pe care noi, mamiferele evoluate si destepte am cam uitat-o! WTF... mai bine nu gandeam... asa macar era mai multa pace.

Tic Tac...Tic Tac.... :(

2010-02-25T22:11:00.000+02:00

Offf... Cat mi-as dori uneori sa pot da timpul inapoi, sa ma pot intoarce in trecut si nu neaparat pentru a schimba ceva, ci pur si simplu pentru a mai avea o data acele sentimente pentru care inca nu au fost inventate cuvinte indeajuns de marete ca sa le pot exprima in scris, pentru a reusi sa parcurg anumite etape la infinit... Intradevar, toate acestea pot fi oarecum retraite in amintirile noastre, dar din pacate nu au aceeasi intensitate ca prima oara! Imi amintesc mai toate perioadele prin care am trecut... Atunci cand eram la varsta de 4-5 ani abea asteptam sa incep scoala, dupa care am inceput-o. Primul an a fost genial, apoi am inceput sa imi doresc sa nu o fi inceput. Mai tarziu putin asteptam cu nerabdare sa trec a5a, sa fie ceva nou. Am ajuns si acolo si as fi facut orice sa ma pot intoarce in timp si sa mai fiu in 1-4. Incet incet m-am obisnuit si cu 5-8-ul, dar apoi nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede, sa ajung la liceu. Ajunsa aici... as face orice sa mai pot fi in generala, sa mai pot fi cum eram in 1-4... Cateodata incep sa ma gandesc la viitor si mai ca imi doresc sa treaca anii astia mai repede si sa ajung la facultate. Dar acum sunt constienta ca atunci cand o sa ajung acolo, sigur o sa imi doresc sa ma intorc in timp, sa mai trec o data prin liceu etc. asa ca nu ma grabesc. Pffff... oricum ca vrem sau ca nu timpul se scurge tot mai repede, iar noi de cele mai mutle ori nu reusim sa tinem pasul. Asa ca singurul lucru pe care il putem face e sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare maruntis! Nu vreau sa ajung la 60 de ani si sa regret ca am fugit prin viata fara sa fac macar un popas in care sa ma bucur de un cacatel, NU! Merg pe ideea ca mai bine regreti ceea ce ai facut, decat ceea ce nu ai facut. Si de fapt, de ce as regreta un lucru care la momentul respectiv m-a facut sa ma simt bine? De ce sa imi fie frica sa incerc ceva nou pentru ca as putea pierde altceva? De ce sa nu ma iau dupa primul instinct si sa fiu atat de rationala? Nu am inteles niciodata si probabil nici nu o sa o fac prea curand, de ce "e de datoria mea" sa imi irosesc timpul pretios, copilaria si adolescenta pentru a invata. Cica e mai simplu daca inveti zilnic. De ce as sta toata ziua in casa invatand pentru un examen care va fi peste 2 ani, cand pot foarte frumos sa ma mentin pe "linia de plutire" pana atunci, si dabea cu o saptamana inainte sa invat ce au invatat altii in 4 ani, si culmea sa iau o nota draguta...? De ce tuturor li se par aiurea chestiile astea? Astazi profa' de geogra i-a reprosat unei colege ca s-a uitat in oglinda "jumatate" de ora ( erau cateva secunde, dar mrg...), dupa care a pus o intrebare care in opinia mea e cat se poate de stupida si anume: " Daca acum stai atata in oglinda, ce o sa faci, domnisoara. la 90 de ani? O sa stai 3 ore inainte sa iesi pe strada?". Categoric, NU! In primul rand nu cred ca vreunu din generatia noastra o sa ajunga la varsta aia, si in al2lea pentru ce sa te mai aranjezi la 90 de ani? De fapt, nici nu cred ca o sa mai fim, in stare sa ne deplasam pana la oglinda, da pai sa iesim din casa.... In fine... :)) Am lungit-o cam mult si ideea in cateva cuvinte era: TRAITI-VA VIATA BA! Si cand zic asta, ma refer strict la viata voastra! E pacat sa traim pentru altii, e pacat sa traim degeaba intr-o continua miscare, fara a ne opri macar o secunda si sa gustam putin din dulceata sa. E pacat sa ajungem la o varsta inaintata si dabea atunci sa ne dam seama ca mai avem doar cativa ani de trait si utiandu-ne in spate sa nu avem macar cateva amintiri care sa ne readuca zambetul pe fata!

Cocalarei si minipitsipoance

2010-02-20T01:09:00.000+02:00

Ca tot e la moda subiectul asta si sunt jdemii de site-uri cu aceasta tema, o sa imi exprim si eu opinia despre aceste fenomene "adorabile". Menirea lor pe Terra? A face umbra pamantului degeaba...+ ca mai si consuma oxigen aiurea... Mottoul lor? Am bani si burta mare, versat din cap pana in picioare, dusmani la greu si cashu in portmoneu, lantu' atarna greu si femei sucare imi cad la picioare. Am copii multi , o duzina si le-am luat la toti masina, sa se vada ca's adevarati cu parinti bogati". Cam la asta se rezuma un cocalarel... bani, valoare, dusmani, copii, familie. Intr-un fel toti avem nevoie de astea, dar problema lor este ca fiecare lucru enumerat mai sus are cu totul alta functie... Banii pentru ei nu sunt o necesitate, ci un capriciu... Valoarea... nu de alta da sa poa' sa sufere mai mult... Dusmanii le demonstreaza cat de haladiti sunt ei... familia cat mai numeroasa, nu de alta da la scandaluri sa nu se duca cate un singur cioroi, iar copiii saracii... un fel de trofee! Cu cat ai un trofeu mai mare si mai haurit si mai jmecherit, cu atat esti tu in mai valoros. Cam asa sta treaba pe aici... Si pitipoancele, un experiment esuat. Probabil vreun pasiunat de stiinte a combinat papagalii cu paunii si cu ciorile! Oricum incep sa ii invidiez... Adica vad atatea pitzi strambe, boite si pe deasupra si proaste care fac umbra pamantului de vro 15-20 de ani aiurea si inca traiesc cu convingerea ca ele sunt cele mai shukare, cele mai valoroase si cele mai haladite! As vrea sa pot face si eu asta , sa sufar de aceasta incapabilitate manifestata prin neobservarea propriilor defecte. Pana acum a mai fost cum a mai fost: noi astia normalii radeam de ei, ei se simteau admirati! Nu era panica.... Acum intervine o mica problemuta, tot mai multe fete aparent normale dupa varsta de 12-13 ani sunt acostate de acesti dragalasi negrotei plini de haur de la taraba 23 din Obor.... astfel incat le cresc bine si in 2 ani ajung si ele niste patachine... Si m-am cam inspaimantat atunci cand am realizat ca noi nu prea facem nimic, ci pur si simplu ii toleram si din cand in cand ii criticam! M-am saturat sa ies linistita din casa si pe drum inspre scoala ( parcurs in vro 20 min) sa dau de tot felul de coca-taranoi! Sa va povestesc cam cum decurge o zi obisnuita de scoala. Ies din casa, grabita fiind, nu apuc sa merg 50 m ca aud primul claxon dat de un TIR... Trec mai departe, ma fac ca nu aud. La inca 50 m aud al2lea claxonel... Ii arat discret degetelul meu mijlociu ca un fel de " multumesc pisi", apoi imi continui drumul. Ajunsa la metrou sunt intampinata de un grupulet de "mescheri". Unu' mai cu tupeu din grupul respectiv se indeparteaza cativa pasi de restul ( timp in care toti sunt cu ochii pe mine si ii dau idei de texte)... Ajunsa in dreptul respectivului se pune in fata mea si intreaba " Te-ai ratacit pisi? ". Ma uit in ochii lui cu un sictir de nedescris in speranta ca isi va da seama ca nu sunt interesata dupa care imi fac loc mai departe. Bineinteles ca se tine dupa mine, doar nu vrea sa se faca de ras in fata "fratilor" lui cu refuzul meu, ce naiba! Si urmatoarea replica e " Pe mine ma cauti draguto?". Deja un pic stresata, ma opresc o secunda, ma apropii, ii arunc o privire din cap pana in pciioare, bag o privire scarbita si ii raspund pe un ton ironic: " Nu prietene", el comenteaza inca ceva care nu poate fi deslusit. Dau sa plec, ma prinde de mana.... Ma intorc si tip " TU CU FATA ASTA ITI PERMITI SA TE BAGI IN SEAMA CU MINE?". In momentul asta toate cioarele tovarase cu el sunt cu gura pana la urechi si il arata cu degetul gen " fraere!". Deja un picut socat isi incearca pentru ultima oara norocul... si tipa dupa mine " Hei sexoaso, un telefon imi dai si mie?", timp in care scoate un cub care aduce a telefon.... Iar eu din mers ii raspund tot cu o clasica interbare: " De ce pisinel? Nu iti ajunge al tau?" dupa care aud un zbierat indepartat: " TARFOO! Oricum erai urata cu cregi!". Mda... pai ce sa zica si el sa se scoata? :)) Ajung in metrou... ocup un locusor, imi pun castile in urechi, astept cam 10 minute pana ajung la N. Grigorescu si... cobor. Afara ma opresc la o tigare timp in care cel putin 5 pitiponci se baga in seama cu texte care mai de care mai "originale"... Apoi plec inspre scoala... pe drum inca vro 4 binevoitori dastia se baga in seama cu diverse texte precum " hei, nu mai fuma ca nu e bine" si alte cacaturi de genul... Si... din pacate nici atunci cand ajung la scoala abordarile de genul nu dispar, pentru ca sunt destui dragalasi burtosi si negri cu masini 4x4 veniti sa agate si ei "prospaturi".... Pe drumul de intoarcere cam aceleasi " peripetii" .... Ma rog as putea da alte zeci de exemple in care cocalarei au fost putin mai agresivi, si totul s-a terminat cu un schimb de injuraturi sau chiar de flegme.... Si mai sunt unii de care nu scapi decat atunci cand mergi pe ideea " punct ochit, punct lovit". Mai pe romaneste: Le dai una cat poti tu de tare in oute, dupa care te faci disparuta". Oricum e si vina noastra, ar fi trebuit sa ii educam de cand s-au nascut primii de genul lor...

Plictiseala si generatiiile

2010-02-18T00:47:00.000+02:00

Tot mai des cand sunt intrebata ce fac raspund sec " bine, ma plictisesc". Si la fel de des atunci cand adresez aceasta intrebare mi se da acelasi raspuns. Well... pai cum dracu' facem bine daca ne plictisim? E chiar asa bine sa te plictisesti? Eu zic ca nu e deloc... Si de fapt, cum plm te poti plictisi in zilele noastre cand ai atatea variante? Eu una am ajuns sa imi pun semne de intrebare... Adica cum dracu' sa ma plictisesc chiar si in timp ce vorbesc cu cineva si culmea, e un subiect interesant... Sau cum naiba sa te poti plictisi atunci cand la Tv sunt zeci de emisiuni, filme, documentare care asteapta sa fie vizionate. Si cum reusim sa ne plictisim cand stam la PC? Adica ...CACAT! PC-ul iti ofera atatea variante... Si chiar si cand nu ai curent sau alte cacatele de genul poti citi o carte sau sth like this... In fine, cert e ca tot spun des " ma plictisesc" dar incep sa cred ca de fapt nu e tocmai adevarat, ci pur si simplu ne-au intrat in reflex cuvintele astea 2. Eu una nu vreau sa cred ca suntem o generatie de plictisiti...dar totusi ar trebui sa facem ceva, sa ne ocupam timpul cu altceva... sa ne gasim toti cate un hobby! Pentru ca stiti cum se spune, plictiseala vine din prea mult timp liber, si e pacat! Sa nu mai zic de astia mici ( ma rog, diferenta de vro 5 ani intre generatia noastra si a lor)... Eu una cand eram mica incepand cu 2-3 anisori pana pe la 12-13 ani ieseam in fata blocului si ma jucam cu toti copiii din bloc diverse joculete de genul Leapsa, Sotron, V-ati ascunselea etc. Si nu intram in casa decat atunci cand eram fortata de nevoi fiziologice sau de parinti! Si chiar si in casa imi gaseam de lucru: ori citeam, ori o ajutam pe mamaie la curatenie, ori ma jucam cu putinele jucarii pe care le aveam... Si tot nu ma plictiseam. Mai apoi a aparut PC-ul si in viata mea... Aveam vro 7-8 ani pe vremea aia si oricum nu ma interesa prea mult... Ma rog aveam cateva jocuri pe care le frecventam, gen Mario sau dastea... Dar macar erau oarecum educative... iti dezvoltau atentia s.a. Si acum? Nu prea mai vad copii pe strada si cand ii vad sunt in apropierea unei generale, gradinite... Si toate discutiile pe care le-am auzit in treacat sunt legate de jocuri precum WOW, CS si mai stiu eu ce bazaconii... Toate joculetele lor in aer libere sunt extra agresive... Tin minte ca acum 2 ani am trecut prin fosta mea generala sa imi salut cativa din fostii colegi, profi etc... Si ce credeti ca ma intampinat la poarta? O gloata de copii cu vro 3 capete mai mici decat mine, cu un vocabular deplorabil, mega-obscen ( eu la varsta aia ma rusinam si cand spuneam " fac PIPI", da sa mai pronunt si alte cuvinte de genul organelor genitale) care au tabarat pe mine cu diverse texte din desene animate in combinatie cu injuuraturile auzite in casa, pe strada, pe net etc. de genul " forta mistica te va dobori... TARFO!" Eu un pic panicata nu prea mai stiam cum sa reactionez. La inceput am zambit, apoi zambetul a devenit ironic, dupa care am inceput sa urlu, iar in final mai aveam putin si plangeam! Poate suna cam ciudat, dar copiii aia nu m-au lasat sa imi vad de drum pana nu le-am dat satisfactia de a ma arunca pe spate, prefacandu-ma impuscata si...MOARTA! Cat sadism! In fine, de atunci nu am mai calcat in scoala aia... Oricum, ideea era ca in felul asta ei vor ajunge sa fie si mai plictisiti decat noi, si mai dezinteresati de scoala si mai... multe altele! Nu prea stiu unde o sa se ajunga, dar nici nu prea vreau sa imi inchipui...Va las pe voi... Eu ma bag sa vizionez unul dintre desenele mele preferate - Viata cu Louie pe care din pacate, nu le mai pot viziona decat pe YouTube... Acum la TV nu sunt decat desene animate cu monstrii, batalii, puteri supranaturala duse la extrem... si cele mai simple sunt de-a dreptul penibile!

Uniformele in scoli...

2010-02-16T02:43:00.000+02:00

Acum ceva timp a fost introdusa o lege cum ca toti elevii trebuie sa poarte uniforma. Totul bine si frumos, au fost facute uiformele, le-am primit si... evident nu le-am purtat decat in prima saptamana si atunci putin personalizate de fiecare cum a putut ( o insigna, o taietura etc.), iar dupa tot noi am fost aratati cu degetul de catre profesori si amenintati cu scaderea notei la purtare. Dar nu s-au gandit si la motivul pentru care toti am refuzat sa le purtam? Nu suntem chiar atat de "rebeli" incat sa refuzam ideea doar pentru ca ne suna a comunism si nici chiar atat de arfisti incat sa nu dorim sa o purtam pentru ca vrem sa facem " parada modei" la scoala ( cum suntem acuzati adesea). NU! Dar aratam toti ca niste PINGUINI! Ma jur pe ce vreti voi ca daca un profesor ar reusi sa poarte uniforma scolii mai mult de o saptamana fara sa inceapa sa se simta complexat, fara sa mearga ca un robotel, fara sa ii sara nasturii in timp ce se apleaca si fara sa i se descoasa, as purta-o si eu cu cea mai mare placere. Dar este arpoape imposibil. De cand sunt eu pe bancile scolii, adica de vro 10 ani am avut cam 3 uniforme. Una in 1-4 care pe langa faptul ca era oribila ca aspect ( bleomarin si cu nasturi de marinar) nici macar nu era croita bine si pe toti statea ca pe gard si nici unul dintre noi nu putea sa se miste in voie ( si la varsta aceea nu prea poti sa stai pe loc cumintel). A2a uniforma am primit-o in clasa a5a si era putin mai draguta, cu foarte putin! O fusta lunga pana in pamant pentru fete si niste pantaloni pentru baieti ( majoritatea stateau mulati pe ei) iar restul era compusa dintr-o vesta si un sacou. Vesta era in multe carouri ( albe, albastre, bleu si bleomarin) iar sacoul era bleomarin fara nici o diferenta intre cel al fetelor si cel al baietilor. Iar dupa maxim 2-3 saptamani vestele deja erau scamosate, sacourile decolorate, iar fustele si pantalonii intrate la apa. Apoi in a7a m-am mutat intr-un liceu unde s-a facut alta uniforma. Au venit ca de obicei si ne-au luat masurile tuturor. Normal ar fi fost sa aduca fiecarui copil uniforma facuta dupa marimile lui, nu? Ei bine...am avut o surpriza. La vro 2 luni asa am intrat in clasa si toti erau imbracati in uniforma, iar pe catedra ma asteptau 3 din care evident, trebuia sa imi aleg una. Erau 3 marimi diferite, un 32 care imi era extrem de mic, un 36 care intra pe mine dar nu puteam sa ii inchid nasturii sacoului... iar a3a marime: 40, in care aratam ca piticul acela Mutulica, din Alba ca Zapada! De data aceasta macar sacourile fetelor erau cambrate ... adica modelul chiar nu era urat, dar culoarea pfff... un verde cacaniu cu gulerul si buzunarele bleomarin! Si bineinteles ca nu am purtat-o decat cand au fost inspectii si ne-au obligat... Daca tot vor sa purtam uniforme, eu ma intreb totusi, de ce nu ne lasa pe noi sa ne alegem cum vrem sa fie? Ei ar putea interveni doar in cazul in care ar fi prea vulgare ( desi nu s-ar intampla asta, pentru ca suntem si noi constienti ca nu putem purta fustite pana la cur si camasi cu buricul pe afara, ca in RBD). Si daca nu vor sa ne lase pe noi sa alegem modelul, macar sa fie din materiale bune, sa nu mi se futa la o saptamana dupa ce am cumparat-o. Oricum nu prea inteleg la ce ajuta uniformele, dar macar daca chiar cred ca e folositoare de ce trebuie atatea piese? De ce si fusta si sacol si vesta si cravata? De ce nu ne lasa cu niste blugi si o camasa intr-o anumita culoare. Si ar putea fi si mai ok daca o saptamana s-ar stabili o culoare, o saptamana alta culoare si tot asa... in felul asta nu ne-am plictisi prea repede. In fine... e o idiotenie!

Minciuna.

2010-02-14T23:02:00.002+02:00

Cum spunea si L. Blaga, "Minciuna este vacanta adevarului". Mie asa imi place sa ii spun pentru ca mi se pare ca suna mai inofensiv. Dar de unde si de ce au aparut minciunile? Pai asemeni oricarei vietati ce are capacitatea de a se adapta mediului inconjurator, cam asa e si cu minciuna! Probabil prima a aparut din nevoie, aceasta fiind precedata de multe altele pentru a o acoperi. Suntem invatati de mici sa nu mintim pentru ca cica este pacat, dar atunci de ce cacat nu le putem spune parintilor ce simtim in anumte momente, de exemplu atunci cand ne cearta aiurea nu v-om putea niciodata sa le spunem "mama, esti absurda" pentru ca s-ar isca multe alte discursuri interminabile pe tema obrazniciei si respectului. Si chiar si parintii ne-au mintit la randul lor in copilarie chiar si atunci cand ne spuneau cat de urat este sa faci asta prostindu-ne cu clasica replica "o sa iti creasca nasul". Si tot ei ne-au mintit de multe ori pentru a incerca sa ne faca sa ne simtim mai bine, tot ei ne-au ascuns diferite adevaruri "spre binele nostru". Si daca e sa o loam asa...si legendele sunt minciuni. Pentru ca orice chestie adevarata doar pe jumatate tot in categoria "minciuna" intra! Suntem nevoiti sa mintim atat pentru binele nostru cat si pentru binele altora. Ia imaginati-va cum ar fi sa te intrebe un profesor " X-ulescu, de ce nu ai invatat?", iar tu sa ii raspunzi sec: "pentru ca materia este de cacat!" Sau "X-ulescu, nu sunt o profesoara buna?", iar tu sa ii spui " NU! Sunteti cea mai retardata profesoara pe care am avut ghinionul de a o intalni..." Care credeti ca ar fi reactiile lor? Si cum ar fi sa iti intrebi un amic: " Bai, sunt chiar asa de urata?" si el sa iti zica " Pai sincer...DA! Din anumite unghiuri te asemeni cu o vrajitoare subponderala, dar stai linistita si priveste partea buna, te poti camufla usor pentru ca lumea te confunda deseori cu un copacel firav etc." Cum ati reactiona? Sau hai sa luam alt exemplu mai concret... sunt extrem de multe cazuri in care ni se insceneaza anumite chestii, de la lucruri marunte precum glumitele din clasele 1-4 in care ciordeam un pix, i-l puneam colegului in penar, iar dupa el era gasit vinovat ( si oricat ar fi spus el " NU AM FACUT EU ASTA!", nimeni nu il credea, ajungand la cazuri mai nasoale de genul crimelor. Credeti voi ca i-ar ajuta prea mult pe "norocosii" carora li s-a inscenat o fapta grava, precum o crima, spunand adevarul? Eu nu cred... Ici colo, respectivul va fi nevoit sa mai adauge si cate-o minciunica pentru a iesi din rahat! Si chiar si hotii... Stiu, in primul rand nu ar fi trebuit sa fure, dar hai sa fim seriosi, atunci cand nu ai un banut nici pentru a trece strada nu o iei razna? Nu ajungi sa fi dispus sa faci orice pentru a iti fi mai bine? Chiar si stiind care pot fi consecintele, te risti! Pentru ca probabil e ultima solutie. Si atunci cand esti prins, nu e normal ca iti ve-i incerca ultima sansa? Doar nu o sa furi o masina si dupa doua zile o sa te duci singur la politie si o sa spui " DA! EU AM FURAT-O, va rog frumos arestati-ma!" NUU, in nici un caz... nimeni nu ar face asta. Si ia sa ne gandim si la dragutii aceia care ne conduc tara. Cum ar fi ca unul din ei care candideaza la presedentie, intr-un discurs sa fie sincer si sa spuna: " Eu nu ma voi obosi prea mult, dupa cum stiti tot suntem niste hoti, am bani cat pentru 3 vieti, iar voi sunteti biletul meu pentru a4a." Oare l-ati vota pe acesta sau pe cel care va minte frumos si din pricina caruia inca mai aveti o ultima speranta ca se va schimba ceva? Si sunt mult mai multe exemple mult mai banale decat astea... Societatea in care traim ne obliga sa ne ascundem in spatele unei masti ( si asta nu am spus-o eu, a spus-o unul mai destept), nu putem nici macar sa ne aratam adevaratele sentimente pentru ca anumite persoane ar putea profita de ele, nu putem nici sa fim cum suntem noi de fapt ( sensibili, puternici etc.) pentru ca v-om fi luati de prosti sau in celalalt caz ar sti de ce suntem in stare si s-ar chinui mai mult.. bla bla bla... Nu putem nici macar sa zambim cand suntem fericiti. Ia imaginati-va cum ar fi sa merg pe strada super fericita si sa incep sa topai si sa urlu pentru simplu fapt ca asta simt... M-ar interna direct la 9! Nu imi permit nici macar sa schitez un zambet atunci cand primesc un mesaj funny in metrou, daramite sa incep sa rad in hohote... Deci concluzia... Minciuna este un rau necesar in viata de zi cu zi!

Stari de...

2010-02-11T19:28:00.000+02:00

Cacat! Eu cel putin in ultima saptamana am o stare de tot rahatu'! Nu stiu exact de ce dar am o vaga banuiala ca mi se trage din cauza despartirii despre care am aberat putin mai jos... Nu prea stiu cum sa numesc starea asta dar ii voi spune melancolie. Pentru mine melancolia e atunci cand sunt total pierduta... Cand cineva imi povesteste ceva care teoretic chiar ar trebui sa ma intereseze, iar in timp ce incerc sa ma concentrez tot felul de ganduri imi zboara haotic prin minte... Cand stau cumintica intr-un loc, vorbesc cu cineva dar in acelasi timp am capacitatea fantastica de a ma gandi la cu totul altceva si la sfarsit sa imi amintesc si ce a zis respectiva persoana... Cand incep sa imi pun mult mai des intrebarea " de ce" intr-o maniera stupida... Cand celor mai banale lucruri le gasesc fel de fel de comparatii, care mai de care mai filosofice... De exemplu acum 5 minute cand imi fumam tigara m-am trezit uitandu-ma la ea si asemanand-o cu tot felul de chestiuni de la diverse sentimente ( fericire, tristete) ajungand la viata... Probabil sunt eu obsedata de tigari, dar chiar cred ca sunt multe lucruri care se aseamana in cele mai ciudate moduri cu ele... Ia ganditi-va si voi, desi stim ca nu sunt bune ne apucam de fumat, desi ne dam seama ca ne autodistrugem cu fiecare fum totusi continuam sa tragem riscandu-ne sanatatea... si lista poate continua... e ca atunci cand te implici intr-o relatie sau intr-un proiect. Pornind de la banalitati de genul imi apar diverse "filme" in cap si oarecum ma desprind de realitate, dar in aceeasi masura reflectez asupra ei... In momentele astea chiar aberez... Si as putea sta ore in sir intr-un loc doar gandindu-ma si amintindu-mi chestii... Si din pacate, de la starea asta pana la tristete e un pas foarte mic... M-am gandit de multe ori cum ar fi sa fim intotdeauna fericiti... si am ajuns la o concluzie: NASOL! De fapt cred ca toate starile astea de cacat si toate starile euforice sunt intr-o oarecare legatura. Daca nu am stii cum e sa fi trist, nu am mai putea fi fericiti in adevaratul sens al cuvantului...si viceversa... Ar fi totul prea monoton... nu ne-am mai bucura la fel de mult de o reusita daca zilnic am avea numai reusite... etc. Acum va las, probabil ma voi duce undeva intr-un colt al casei mai intunecat asa, reflectand asupra diverselor cacaturi din viata de zi cu zi carora pana acum nu le-am acordat nici un strop de atentie... :*